Secretul ursuletului Laba grea

In Gradina Zoologica din Orasul Minunat animalele se pregateau de culcare. Ursuletul Laba Grea isi savura masa de seara in forma unui peste gras primit cadou de la Mutra Acra, ingrijitorul Gradinii.

Dar cum de avea micul animal un aşa nume ciudat, veti intreba? Ursuletul si-l dobandise fara sa vrea de la unul dintre copiii vizitatori care treceau zilnic prin faţa cuştii sale si incercau sa faca conversatie cu el.

- Auzi tu, ce chestie, gandi Laba Grea, niste mogaldete pe doua picioare ar vrea sa se joace cu ditamai ursul! Dar cine se cred ei? Au oare blana groasa si labele puternice ca ale mele, sa poata face fata unei catarari in copac contra cronometru? Nicidecum. Pot cumva copii sa strige mai tare decat mine daca se pune problema sa ne intrecem in cine are cel mai grozav glas? Nicio sansa. Chiar daca nu le raspundea la chemari, copiii continuau sa il strige in fel si chip, dornici sa se imprieteneasca cu el.

- Martinicaaa, il striga un baietas, sa nu fi avut mai mult de patru ani, dar ursuletul continua sa se scalde plictisit in groapa cu apa amenajata de ingrijitori in cusca lui. Martinica nu putea nicidecum sa fie un nume potrivit pentru el. Era prea comun. Pai ce, toti ursii au acelasi nume pe lumea asta?

- Blandule Ben, auzi din nou un strigat, de asta data venind de la o fetita blonda cu fata plina de pistrui. Bland? S-o crezi tu, gandi ursul cel mic. Numai sa-ti arat eu de ce sunt in stare cand ma supara cineva. Pot tranti dintr-o miscare tot ce e in jurul meu.

- Ursule Polar, ursule polar! Ursuletul dadu a lehamite din laba, fara sa intoarca macar capul catre copilul care il striga. Presupun, gandi el, ca acest copil poarta ochelari sau n-a vazut in viata lui cum arata blana unui urs polar. Sau poate ca nu distinge culorile, cine stie. Oricum, nu merita sa-l bag in seama.

Intr-o buna zi insa, ursuletul se auzi strigat din capatul celalalt al custii, intr-un fel care il facu sa tresara brusc. Ciuli urechile si sari din bazin cu repeziciune indreptandu-se in viteza catre locul de unde se auzea acel glas.

- Laba grea, laba grea, hai sa ne jucam impreuna.

- Uite frate ca se poate, filozofa ursul. Si eu care credeam ca imaginatia copiilor e doar o chestie cu care se lauda intre ei, parintii lor. Pai asta da nume. Laba Grea mi se potriveste ca o manusa de urs. Am patru labe si niciuna nu e usoara. Cine nu crede, pot sa-i demonstrez.

Bucuros, se ridica pe labele dindarat pentru a-i arata copilului recunostina pentru numele dat si racni puternic sa se auda in toata Gradina Zoologica. Intamplator, ingrijitorul Mutra Acra vazu toata scena si propuse conducerii Gradinii Zoologice sa ii puna ursuletului de acum incolo numele de Laba Grea. Lucrurile nu erau insa foarte simple. Numele trebuia inregistrat oficial in registrul Gradinii Zoologice in asa fel incat sa nu mai poata fi dat altui animal timp de 100 de ani.

Conform regulamentului insa, pentru asta trebuia organizat un concurs la care urmau sa se inscrie si alte animale precum elefantul, leul sau tigrul. Toate aveau laba grea, toate aveau sanse sa castige dreptul de a fi strigate cu acest nume.

Conducerea Gradinii Zoologice convoca o sedinta de lucru pentru a decide cum anume trebuia organizat concursul. Ingrijitorul Mutra Acra veni cu propunerea ca toate animalele cu laba grea sa fie supuse unui test. Astfel, cine dovedea ca are laba cea mai grea urma sa castige acest nume pentru 100 de ani de-acum inainte.

Zis si facut dar cum sa masori puterea animalelor fara sa te expui pericolului? Cine ar fi avut curaj sa puna ursul, elefantul leul si tigrul sa-si masoare forta si mai ales cum sa le convingi sa faca acest lucru?

Solutia salvatoare veni de la directorul Gradinii Zoologice. El organiza in cusca fiecarui animal candidat un platou mare plin cu mancare proaspata. Ca sa ajunga la mancare insa, animalele trebuiau mai intai sa loveasca puternic cu laba, sau cu ce puteau, platoul. Acesta avea si un dispozitiv de masurare a fortei fiecarei lovituri. Pana la marele concurs, mai era doar un pas.

Primul animal testat fu elefantul. Nimeni nu se indoia de faptul ca acest urias patruped va castiga concursul. Si asta datorita labelor sale uriase si a greutatii imense, cu mult peste cea a leului, tigrului sau ursului. Dintr-o miscare elefantul lovi platoul cu trompa, cu o forta nebanuita si elibera un strigat de izbanda care infiora intreaga asistenta.

- 500 de kilograme de forta bruta exclama ingrijitorul Mutra Acra, masurand urcusul acelor care inregistrau lovitura. Ce mai, concursul s-a incheiat, continua el. Nu cred ca mai e cazul sa punem la incercare si celelalte animale.

Regulamentul concursului era insa clar. Nu se putea declara un castigator decat dupa ce toate animalele urmau sa treaca proba. Astfel ca directorul Gradinii Zoologice hotari continuarea intrecerii.

Cel de-al doilea candidat era o frumusete de leu,cu o coama falnica, mandru de renumele sau de rege al animalelor. Leul nu mai primise nimic de mancare timp de trei zile, astfel ca la vederea masinariei cu hrana din belsug lovi cu atata putere platoul cu laba incat locul se cutremura pentru cateva secunde.

- 450 de kilograme forta, anunta Mutra Acra. V-am spus eu ca n-are rost sa continuam, e pierdere de vreme. Tot elefantul va castiga.

Directorul Gradinii ramase insa inflexibil la rugamintea lui Mutra Acra. Continuam intrecerea, spuse el cu autoritatea-i recunoscuta. Aduceti tigrul sa vedem ce poate.

Tigrul nu avu mai mult succes. Era un exemplar frumos, intr-adevar, dar ar fi avut mai multe sanse la un concurs de viteza, acolo unde se simtea in largul sau. Lovi si el platoul cu ambele labe din fata, dar se vedea de la o posta ca sansele lui de castig erau mici.

- 350 de kilograme forta, striga cu satisfactie Mutra Acra. Cred ca acum lucrurile sunt clare, exclama el. Doar nu va imaginati ca ursul va depasi elefantul.

Veni si randul ursuletului. Tremurand de emotie, pentru ca-si dorea ca nimeni altul sa dobandeasca numele de Laba Grea, se apropie incet de platoul imens sub care se gasea mancarea lui favorita: peste proaspat si carne din belsug. In incercarea lui de a dovedi ca e cel mai bun, nu era singur. O multime de copii asistau la concurs si il incurajau strigand in cor:

- Laba Grea va castiga, Laba grea va castiga!

- Ursulet nu te lasa, tu esti ursul Laba Grea!

Plin de entuziasm si dornic de reusita, ursuletul nascoci un plan strasnic. Elefantul lovise puternic cu trompa, leul cu laba, iar tigrul cu ambele labe din fata. Dar avea si el labe si nu una sau doua ci chiar patru. Ce-ar fi daca daca le-ar folosi pe toate deodata? Sa ne-intelegem prieteni. Dintre toate animalele prezente in concurs, el era cel mai mic, ceea ce inseamna ca putea incapea pe platou cu intreg corpul.

Zis si facut. Ursuletul isi lua viteza, facu doua piruete elegante, sari cat putu de sus si ateriza de la circa doi metri inaltime, cu toate cele patru labe pe platoul de concurs. Acele dispozitivului care masura forta loviturii o luara razna. Publicul ramase mut de admiratie, iar personalul Gradinii Zoologice nu-si putea crede ochilor ce se intampla. Insusi ingrijitorul Mutra Acra, renumit prin faptul ca nu zambea niciodata se dezlantui sa aplaude si sa strige cat il tineau rarunchii:

- 510 kilograme – forta!!! Domnule Laba Grea, da-mi voie sa te felicit! Numele tau va fi recunoscut oficial pentru o suta de ani. In plus iti vom dedica o intreaga pagina in revista Gradinii zoologice, pentru ca toti copiii sa afle despre performanta ta.

Ursuletul nu-si mai incapea in piele de bucurie. Se simtea cel mai puternic si cel mai destept animal de pe pamant. In acea zi el invatase ca daca iti folosesti mintea si iti doresti mult sa realizezi ceva, vei reusi acest lucru, indiferent de cat de puternici iti sunt partenerii de intrecere.