Autor: Dimian Marinela
Ai venit toamna grabita,
Inca nu te asteptam;
Vara calda, insorita,
Sa mai stea, eu mai speram.
Dar nici gand sa mai astepti,
Sa mai lasi natura calda,
Vad acum plopii cei drepti
Cum tristi, frunza jos si-o lasa.
Randunele-n stoluri zboara,
Trasand pe cer brazde nervoase.
Pleaca pan-la primavara,
Spre alte zari mai calduroase.
Zavoiul leapada frunzisul,
Si bruma iarba o apasa.
E trist si-nnegurat desisul,
De ceata ce perdea se lasa.
Se ofilesc paduri, campii,
Lacrimi de frunze se astern duios,
Tesand in jur covoare aramii,
Amestecand culori armonios.
E toamna si natura toata,
Se pregateste-ncet, incetisor,
Sa-si ia o binemeritata,
Odihna, pana anul viitor.
