Autor: Mahok Valeria
Surasul toamnei ruginiu
Ma intampina-n livada,
Cu reverente lungi de crengi
Scaldate-n apusul de seara
Si darnicia poamelor cu zeama,
Hrana ciorilor tarzii.
Calcam usor covorul toamnei,
Tesut din frunze-n agonie,
Cazute din cerul albastru,
Jucand incet prinsa cu vantul.
Uitam cum curge ceasul,
Printre copaci tacuti si umezi,
In ploaia toamnei ruginie.
Si-am adunat mii de culori,
In ochii lacomi fara sat
Sa intrec a lumii curcubee,
Ce pictorii hranesc,
Fumand adanc aerul aspru
Si fericita ca traiesc,
Am sarutat amurgul ingeresc,
Cu sufletul am sarutat amurgul.
Dar, un latrat de caini voinici
M-a scos brusc din visare,
Prieteni-mi erau pe-aproape,
Vorbeam cu ei de-atata timp,
Mergand spre casa pe carare,
Dar unde am fost eu pan-atunci?
Ah ! Da! Vaslisem in visare,
Pe marea toamnei ruginii,
Inspre a lor muta mirare.
