Autor: Aurora Luchian
Ai luat vara-n suspine,
Amintirile cu noi,
Cantaretii din trifoi,
Zile calde si senine.
Ai plecat cu roi de fluturi,
Flori si pasari, un sobor,
Creionand nor langa nor,
Sa-mi lasi lumea in moi luturi.
Ai dosit sub trena fina,
Zilele ce au fost lungi,
Curcubeele in dungi,
Camp cu miristi si sulfina.
Hai, mai fii ambasadoare!
De-ai mai zabovi un pic,
N-as mai croseta cipic;
Dar ai graba si ma doare…
Uite-ti cant intr-o balada,
Vers duios ca sa nu pleci,
Si-ti fac traiul de buieci,
Si-ncui toamna intr-o lada.
De-ai privi-n tacerea vasta,
Peste umar inapoi,
Sa vezi cum iti fac altoi,
Sa te am la fel de casta.
Si te duci, te duci cu vise,
Si-amintiri care ma dor,
Plante-n uscaciuni ce mor,
Dar si versurile scrise.
Adio, sa-mi dai de veste!
Toamna, frunza-si risipeste...
