Autor: Marin Moscu
Cand primavara-si lasa geana
Patrunsa de lumina ta
Pe ochiul meu de-ngemanare
Te vad profunda ca o stea.
In vraja semnelor sa bata
As vrea surasul tau de floare,
Dorul in bratul fericirii
Sa-ti fie vesnic sarbatoare.
Zambeste, deci, in implinire
Langa cei dragi, langa iubiti,
Cu floarea vietii rotunjita
In darul sfant dat de parinti.
Ai zborul larg spre primavara,
Sufletul plin de mangaieri,
Fii rodul cursei asteptarii
Sublimelor tale placeri!
