Autor: Aurora Luchian
S-au dus zile, luni, iar Anul,
A imbatranit, sarmanul.
Prin fereastra aburita,
Cata' spre lumea albita
De la neaua de argint,
Ascultand vantul vuind!
Stand in jiltul vechi ofteaza,
Enigmatic cugeteaza:
-Voi pleca, mi s-a dus vremea,
Mi-a slabit de mult puterea,
Am lasat listele toate,
Socoteli neincheiate,
Dar n-am teama de nimic,
Anul Nou e un voinic,
Tanar, ager, sclipitor,
Se va descurca usor.
Parca-s trist, dar parca nu-s,
Dumnezeu Bunul de Sus
M-a vegheat, m-a luminat
Si mereu m-a ajutat.
Tresare... I s-a parut
Ori la usa s-a batut?
Si-a pus cizmele uzate
Si hainele demodate.
Pasind cu dificultate
Iesi. Vandu-l pe frate
Ce ii suradea in prag,
S-au imbratisat cu drag
Si-i sopti cu glasul stins:
-Cate lumini s-au aprins!
Auzi, orologiu bate,
Artificii minunate,
Toate sunt doar pentru tine,
Eu ma duc, te las cu bine!
............................................
S-a dus Anul ca un fum,
Soptind: - Frate, sa fii bun!
