Autor: Aurora Luchian
De un gard proaspat vopsit,
Un calut s-a sprijinit.
In curte, toti au aflat
Ca e un calut dungat.
Nici nu stiti ce mare verva!
"Nu cumva este o zebra?",
Se-ntrebau cu toti mirati.
"Cine-a vazut cai dungati?"
Calutul a observat
Ca e cam inconjurat.
- Ce-aveti, fratilor, cu mine?
Nu va fac nici rau, nici bine!
Ce tot susotiti mereu
Asa, prin spatele meu?
Spuneti, ce am facut oare
De ma barfiti asa tare?
- Te rog, nu fi suparat!
Doar ca pari haios dungat.
Ai o dunga maronie,
Iar alta mai verzulie.
Calutul i-a linistit:
- Ieri, la pranz, m-am sprijinit
De un gard vopsit atunci,
De aceea sunt cu dungi.
