De ce nu i-am facut niciodata baie bebelusei mele

Am sa va fac o marturisire socanta. Eu nu i-am facut nicio baie copilului meu cat a fost bebelus. Motivul? De frica!

Mi se parea atat de mica, de fragila, iar eu, in contrapartida cu ea, ma vedeam atat de neindemanatica, incat mi se parea ca e o combinatie care va duce la dezastre. In mintea mea erau tot felul de scenarii, care mai de care mai tragice. Mai degraba as fi lasat-o nespalata de frica sa nu ii fac ceva rau. Mama tanara si panicoasa! Slava Domnului, ca taica-su era ceva mai cu capul pe umeri si a luat situatia in propriile maini.

Prima baie a fost cu niste emotii greu de descris. Dupa ce ca ne-au dat-o de la spital fara niciun fel de instructiuni de utilizare, mai trebuia sa facem si actiuni care in mintea mea erau extrem de periculoase. Mi-au aratat la spital cam ce ar trebui sa fac, dar a fost ceva ce nu as fi putut reproduce acasa. O asistenta a luat copilul, l-a dezbracat, l-a bagat sub jetul de apa de la chiuveta, eu i-am turnat putin gel de dus pentru bebelusi in palma, a sapunit-o putin, a limpezit-o si gata baia.

Pai noi acasa aveam un intreg arsenal, mare parte din el recomandat de medicul pediatru. In primul rand baia nu se facea cu apa, ci cu ceai de musetel si galbenele, "sa i se curete pielea frumos". Zis si facut, prima data asa am spalat-o si chiar daca am fost tentati sa o imbaiem pe micuta tot in ceai de musetel in zilele urmatoare, am hotarat sa nu le facem pe casierele de la Lidl-ul din capatul strazii sa creada ca ne deschidem o ceainarie si sa folosim produse speciale pentru bebe. 

Sa revenim, insa, la prima baita. Cu cat se apropia seara, cu atat aveam mai multe emotii. Pe la 5 am pus doua oale imense la foc pentru ceai. In dormitor, am pus cadita in pat, am pregatit prosoape pufoase, gel de dus pentru bebelusi. Aveam inima cat un purice. Daca o frigem, daca o scapam, daca ii intra apa in gura, in ochi, daca... Taica-su era calm, n-avea nicio treaba cu scenariile mele. Parca spalase bebelusi in fiecare zi, desi pana la fii-sa nici nu cred ca mai tinuse unul in brate.

Cand ceaiul a fost gata si s-a si racit suficient pentru ca temperatura lui sa fie buna pentru a o primi pe bebelusa noastra, am dezbracat-o si taica-su a pus-o pe mana lui. O manevra cu atata dexteritate ca am capatat si eu ceva incredere. In el, ca eu nu as fi putut sa fac asta. Eu stateam pe margine si vorbeam cu fata. Ii explicam ca ii facem baie (era un fel de-a spune, ca practic doar taica-su participa) si ii descriam fiecare etapa in parte. Mi-era totusi teama sa nu ii distrag tatalui ei atentia si sa faca vreo miscare gresita si fata sa ajunga sa bea ceai, nu sa se spele cu el. Numai ca trebuia sa-mi iau rolul de "asistent imbaietor" si sa ii pun putin gel de dus in palma ca sa o poata spala. Am desfacut capacul de la Cien Baby (trebuie sa incercati Cien Baby de la Lidl! Pe langa faptul ca miroase frumos si discret, are si un ambalaj pe care copiii il vor iubi) si mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Fata nu spunea nimic, semn ca nu avea nicio problema, dar te pui cu mintea unei mame tinere si fara experienta?

A sapunit-o, a masat-o putin pe oscioarele ei mici si fragile si apoi a venit momentul limpezirii. Eu trebuia sa ii torn ceai. Imi parea rau ca nu mai are el inca doua maini ca sa poata face si aceasta operatiune. Am reusit in cele din urma sa ma adun si operatiunea s-a terminat cu bine. Fata era curata, mirosea divin.

Am imbracat-o, am alaptat-o in timp ce taica-su a strans toate cate am folosit la imbaiere si ne-am pus amandoua in pat, obosite frante. Eu de la emotii, ea de la... bebelusie.