Mituri in acupunctura

Daca citatul te caracterizeaza, citeste mai departe – articolul e pentru tine!

Hai sa demontam cateva mituri! Vorbeam zilele trecute cu o prietena care a avut initial mari dubii in a veni la acupunctura de teama acelor. Si singurul mod in care am convins-o sa vina a fost sa ii promit ca o sa ii fac acupunctura... fara ace! Ei, cum vine asta? ai putea sa ma intrebi.

Mitul nr. 1 – Acupunctura inseamna intepare cu ace

Nu cunosc terapie al carui nume sa sperie mai mult decat acupunctura. Insasi notiunea de a te intepa provoaca unora o repulsie totala. Pana si la stomatolog cand te duci, stii ca te doare, dar macar nu apare in titlu.

"Stomatologie" e un nume asa mai... stiintific, elevat, doct. Macar te ia prin invaluire – stii ca daca te duci la medic e posibil sa nu iti placa, dar stii ca e bine pentru tine.

"Acupunctura" suna foarte explicit – "daca vii te intep". Aici pare sa nu mai fie loc de intors, cum o dai, tot intepat pleci ("ca doar zice si numele, nu?") si daca esti intepat te va durea. Este un reflex conditionat care ne este inscris inca din frageda copilarie cand suntem bombardati cu o mie si unu de vaccinuri dureroase.

Ei bine, acupunctura nu inseamna neaparat durere. Primul motiv este ca acupunctura nu este egal intepare. Exista si alte metode. De fapt singurul aspect constant in acupunctura este existenta punctelor de acupunctura si proprietatile lor terapeutice. Acupunctura este deci nu acea terapie in care "esti intepat (si deci te doare) si te vindeci", ci acea metoda terapeutica prin care practicantul interactioneaza cu punctele de acupunctura si genereaza un efect terapeutic.
Acestea fiind spuse, deschidem aici un subiect foarte vast in literatura de specialitate, pe care insa noi il vom atinge doar tangential: cum poti interactiona cu punctele de acupunctura ca sa generezi un efect terapeutic?

Cea de-a doua metoda traditionala folosita in interactiunea cu punctele de acupunctura inafara de ace este folosirea unei plante – moxa – in forma uscata, cunoscuta la noi ca pelin negru (Artemisia Vulgaris).

Aceasta se face mici conulete si se aplica direct pe piele si i se da foc la varf. Ea arde ca scrumul de tigara incalzind bland punctul de acupunctura, iar pacientul simte o caldura placuta. Senzatia este foarte agreabila in special pentru persoanele friguroase.

Moxa este de altfel tratamentul de electie in orice afectiune care presupune invazia frigului, dar nu numai.
Alta modalitate de a aplica moxa este pe manerul acului daca se folosesc ace.

In acest caz, acul foloseste drept conductor pentru caldura degajata de gramajoara de moxa astfel incat caldura sa ajunga mai in profunzime. Avantajul folosiri moxei este ca presupune incalzire, o proprietate terapeutica distincta si separata de intepare. Dezavantajul este ca presupune ceva mai mult timp decat inteparea.

Alta metoda de a interactiona cu punctele de acupunctura este prin electrostimulare. Exista aparate special concepute in acest sens, care folosesc microcurenti electrici (intensitatea este reglabila) si tratamentul cu astfel de dispozitive este complet nedureros, pacientul nu simte absolut nimic si nu exista ace care sa penetreze pielea.

Eficacitatea electrostimularii este aceeasi cu cea a intepaturii. Avantajul evident este evitarea acelor, eliminarea oricaror probleme de sterilitate (desi acele sunt de unica folosinta) si poate cel mai important – evitarea temerii de ace.
Dezavantajul acestei metode este ca in anumite circumstante – vara, pacienti transpirati, pacienti cu o piele deosebit de uscata – este mai dificil de controlat amplitudinea curentului si deci nivelul de stimulare dorit.

Alta metoda cunoscuta este presopunctura. Simpla presiune pe punctul de acupunctura este destul cat sa genereze un efect terapeutic. Aceasta presiune se poate exercita cu degetele sau cu alte obiecte.

Aceasta presiune se poate exercita cu degetele sau cu alte obiecte. In acest scop se pot folosi boabe de orez lipite cu leucoplast pe punct care sa concentreze presiunea pe el, sau  varianta mai "high-class": mici bilute de metal care se folosesc in acelasi mod ca si boabele de orez.

Avantajul presopuncturii este ca se poate face oriunde de catre oricine fara nevoia de a avea la tine nimic. Dezavantajul este ca este semnificativ mai slaba ca efect decat celalalte metode, si in acelasi timp mai lenta. Pentru a obtine un efect comparabil cu cel al unei sedinte de acupunctura cu ace (sau moxa sau electrostimulare) pacientul ar trebui sa isi faca presopunctura de 2-3 ori pe zi in fiecare zi timp de o saptamana. Totusi in situatii de urgenta este eficienta in lipsa de altceva.

Inafara de aceste metode descrise pe larg, mai exista o multitudine de alte metode de a stimula punctele de acupunctura din care putem enumera folosirea: laserului (diverse tipuri de laser au diferite efecte), magnetilor (in special in terapia durerilor in occident, dar folositi in mult mai multe afectiuni in orient), a cristalelor aplicate pe puncte, a culorilor (lumina colorata poate avea efecte terapeutice pe baza principiului rezonantei cu punctul respectiv), a presopuncturii ritmice (lovirea cu anumite frecvente a punctelor de acupunctura cu un ciocanel, in ideea ca fiecare meridian are o frecventa proprie de vibratie si o stimulare care respecta acea frecventa determina intrarea meridianului in rezonanta si deci stimularea lui) etc.

Am expus atat de multe metode in ideea ca acupunctura nu inseamna neaparat ace. Desi inafara de metodele principale expuse, celelalte se  bucura de un uz mai restrans sau sunt in faza experimentala, ideea e ca se poate interactiona in mai multe feluri cu punctele de acupunctura in ideea obtinerii unor efecte terapeutice. De o importanta mult mai mare pentru succesul terapeutic este selectia punctelor adecvate conditiei pacientului decat modul in care ele sunt stimulate (exceptie facand oarecum moxa care are un efect de incalzire cu un efect clar deosebit de alte metode si care in anumite conditii este extrem de important pentru succesul terapeutic).

Mitul doi: Daca se folosesc ace ma va durea

Poate ca mai mult de jumatate din pacienti au cel putin o oarecare retinere in a fi intepati, deoarece se tem ca ii va durea. Aceasta teama dispare de obicei la prima sedinta cand vad cu surprindere ca nu ii doare. Pentru unii dispare si mai repede cand vad pentru prima oara cat de subtire si delicat este un ac de acupunctura, complet incomparabil cu orice alt ac folosit in medicina vestica.

Chiar si acele seringilor hipodermice sunt groase comparativ cu acele de acupunctura, deoarece acele de acupunctura nu trebuie sa aiba un lumen pe unde sa curga lichidul ca la acele de seringa si in consecinta pot fi mai subtiri.

Discomfortul provocat de ace este dependent de trei factori: diametrul acelor folosite, zona de pe corp unde sunt punctele folosite, si metoda de stimulare a acelor.

  

Evident, cu cat un ac este mai gros, cu atat va fi mai clar resimtit de catre pacient. Diametrul acelor este foarte variabil (de la 0,35 mm pana la 0,12 mm diametru) si tine in principal de practicant si de stilul de acupunctura practicat.

Daca practicantul are acces la o gama larga de ace (cum se intampla in prezent) si ii pasa de comfortul pacientului poate alege ace mai fine. In functie de stilul practicat, in anumite stiluri de acupunctura (cum ar fi Medicina Traditionala Chineza) acele folosite tind sa fie mai groase, in alte stiluri (in special cele japoneze) acele tind sa fie extrem de subtiri. Asta nu inseamna ca un stil impune diametrul acelor folosite.
In fine, tehnica de stimulare a acelor are si ea un rol de jucat.

In anumite tehnici acele se rotesc continuu cat stau in piele, in altele se stimuleaza cu curenti electrici, in altele nu se foloseste nici un fel de stimulare a acului. Cu cat stimularea acului este mai puternica cu atat e mai probabil ca pacientul sa simta ceva.

In ceea ce priveste zona de pe corp unde este punctul stimulat, unele zone sunt mai bine inervate decat altele. Punctele de pe spate pot fi intepate relativ nedureros chiar si cu ace groase, pe cand puncte situate mai aproape de varfurile degetelor sunt frecvent dureroase si cu ace foarte subtiri.

Ideea de retinut este ca, desi in anumite cazuri folosirea acelor poate fi dureroasa ocazional, aceasta depinde foarte mult de mai multi factori, dar in principal de diametrul acelor.

Ori, in cazul acelor cu diametru foarte mic, senzatia pe care o percepe pacientul este in aproximativ 85% din cazuri exact... nimic! Senzatia perceputa este mai degraba mana practicantului pe pielea lui, dar nu si insertia acului.

De multe ori pacientii se intampla sa nici nu realizeze ca au fost intepati! In celelalte 15% din cazuri exista o usoara piscatura ca de furnica sau tantar.

Asa ca, daca pana acum ai avut vreo retinere in a incerca acupunctura ca si metoda terapeutica din cauza fricii de ace, iata o serie de vesti bune – cand sunt folosite ace extrem de subtiri, e posibil nici sa nu le simti (la propriu) si exista alternative pentru folosirea acelor. Asa ca... curaj!

Si o sa vezi ca in retrospectiva te vei minuna cum de ai putut sta cu anumite afectiuni atat de mult cand puteai sa scapi asa de usor de ele...