Frenul labial si influenta lui asupra dezvoltarii copilului

Unele mamici se plang ca bebelusii lor refuza sanul sau nu reusesc sa prinda mamelonul. De multe ori, acest comportament se explica prin prezenta frenului labial sau al “buzei legate” de gingie. Frenul labial poate influenta atat modul in care copilul mananca, dar si felul in care doarme, mai ales in primele 4 luni de viata.

Ce este frenul labial?

Frenul este acel tesut care are rolul de a restrictiona miscarea organelor mobile din corp. Cele mai cunoscute tipuri de frenuri sunt frenul labial si frenul lingual, cunoscut si sub denumirea populara de "ata sub limba". Un fren labial prea scurt genereaza probleme de alaptare, pronuntie incorecta sau retractie gingivala.

Frenul labial se intalneste cel mai frecvent la buza superioara, rareori si la cea inferioara. El poate cauza, pe langa atasarea dificila a bebelusului la san, si o serie de alte simptome, cum ar fi reflux gastroesofagian, colici, crestere redusa in greutate, agitatie, refuzul sanului si dificulati de somn. In cazul mamei, aceasta se poate confrunta cu ragade persistente, canale infundate repetate sau alte probleme de alaptare.

Daca suspectezi prezenta unui fren labial restrictiv, cel mai indicat este sa ceri opinia specialistului. Aceasta poate fi un consultant in alaptare cu experienta legata de aceasta problema, medicul pediatru sau chiar medicul dentist.

Cum poti depista frenul labial?

Desi este important sa analizezi gingia si buza pe interior, cel mai important instrument de diagnosticare ramane focusarea pe simptomele asociate frenului labial. Iata cateva lucruri de care sa tii cont, pentru a stabili daca exista sau nu o problema:

Simptomele mamei:

• sfarcuri crapate, cu rani, sangerande;
• canale infundate;
• dureri la alaptare;
• privare de somn cauzata de faptul ca bebelusul nu se poate hrani suficient si va incerca sa compenseze mancand mai des, inclusiv noaptea;
• umflaturi ale sanilor;
• mastita;
• scaderea rezervei de lapte.

Simptomele bebelusului:

• reflux gastroesofagian sau colici;
• gaze;
• dificultate la fixarea gurii pe san;
• imposibilitatea de a se «tine» de suzeta sau de biberon;
• incapacitatea de a goli sanul;
• adormirea la san, urmata de treziri repetate;
• perioade extinse de alaptare;
• molfairea sfarcurilor cu gingiile;
• muscarea sfarcului, pentru a se agata mai bine de mamelon;
• crestere insuficienta in greutate;
• clincait in timpul alaptarii;
• salivare excesiva;
• probleme cu maxilarul, cauzate de distantarea dintilor;
• inecarea cu lapte sau supt insotit de intreruperi, care ii permit bebelusului sa ia o gura de aer.

Risc mai mare de carii dentare

Uita-te la buza bebelusului. Daca prezinta o zona granulata, ca o batatura pe mijloc, inseamna ca buza nu se desface complet, atunci cand bebelusul mananca. Ridica buza si cauta o portiune de tesut care leaga buza de gingie. Daca frenul este tare, este posibil ca micutul sa aiba buza legata.

In timp, frenul labial predispune si la carii dentare in exces. Cariile apar din cauza faptului ca bebelusul nu poate sa-si curete corect gura. Laptele este astfel colectat sub buza superioara si se depune pe primii patru dinti de sus.

Legatura dintre frenul labial si strungareata

La unele persoane, portiunea de mucoasa care uneste buza cu gingia superioara (frenul buzei) se afla foarte jos pe gingie, uneori facand corp comun cu o portiune de pe cerul gurii denumita papila incisiva. Aceasta structura are in profunzime o consistenta foarte densa, care impiedica incisivii centrali sa se apropie. Rezultatul acestei anatomii este diastema sau strungareata.

Copiii cu strungreata au, de cele mai multe ori, mijlocul buzei de sus unita cu gingia din zona dintilor anteriori printr-un fren restrictiv. Acesta produce retractia gingiei de pe os si diastema. De regula, aceasta problema se rezolva de la sine la copii. Daca remedierea nu se produce pana la nu se varsta de 8-9 ani, este posibil ca diastema sa fie de natura ereditara. In cast caz, medicii dentisti recomanda frenectomia. Aceasta procedura se practica si in cazurile in care frenul impiedica fixarea corecta a aparatului ortodontic la copii. Frenectomia labiala se poate realiza prin incizie si suturi, cu ajutorul laserului, sau prin electrocauterizare.

Procedura de frenectomie dureaza aproximativ 10-15 minute si se vindeca complet in cateva saptamani. Disconfortul postoperator dureaza intre 7 si 10 zile, timp in care micul pacient trebuie sa urmeze un regim alimentar si un tratament medicamentos indicate de catre stomatolog.

Probleme de vorbire

Un fren al buzei foarte voluminos, aflat aproape de zona incisivilor superiori sau inferiori, poate genera si tulburari de vorbire. De asemenea, frenul scurt al limbii poate determina pronuntia incorecta a sunetului "r" si a sunetelor suieratoare, sau chiar imposibilitatea pronuntarii acestora. Emiterea sunetului "r" este posibila numai dupa o interventie chirurgicala.

Dupa incizarea frenului restrictiv, specialistii recomanda inceperea sau continuarea terapiei logopedice pentru corectarea sau ameliorarea dificultatilor de pronuntie.

Astazi, logopezii lucreaza strans cu medicii ortodonti pentru identificarea corecta a cauzei tulburarilor de vorbire.