Neuropatia periferica

Neuropatia periferica este o afectiune a sistemului nervos, in care nervii periferici nu mai asigura comunicarea corecta intre muschi si articulatii si sistemul nervos central. Durerea este primul semn al neuropatiei periferice, care poate fi insa insotita de senzatii anormale, lipsa de sensibilitate, dar si probleme motorii, ce se pot manifesta prin lipsa de putere sau de coordonare.

Neuropatia periferica se poate manifesta si prin tulburari de vascularizare sau leziuni ale pielii si unghiilor. Definitia bolii si simptomele ei foarte numeroase au impiedicat cercetatorii sa stabileasca care grupe de varsta sunt afectate cel mai mult de aceasta boala.

Cauze

Mononeuropatia periferica este cauzata de leziunea unui singur nerv periferic si este asociata mai des traumatismelor, in timp ce polineuropatia periferica apare in general drept consecinta a bolilor sistemice si se manifesta simetric.

Functionarea corecta a nervilor periferici poate fi afectata de:

• boli sistemice sau metabolice: diabet, cancer, uremie;

• boli infectioase: hepatita, SIDA, artrita reumatoida, lepra, difterie, boala Lyme, lupus sistemic, sifilis, sindromul Sjorgen, febra de Colorado etc.;

• boli ereditare: boala Charcot-Marie-Tooth sau ataxia Friedreich;

• expunerea la substante toxice;

• deficientele in alimentatie;

• consumul excesiv de alcool;

• presiunea prelungita a unui nerv;

• expunerea prelungita la temperaturi scazute.

Neuropatia periferica poate aparea si ca simptom al unor traumatisme sau tumori locale, dar si in urma consumului de medicamente.

Unele persoane au o predispozitie pentru dezvoltarea bolii. Diabetul zaharat in care nivelul glicemiei nu este controlat corespunzator, starea de imunosupresie, abuzul de alcool si bolile autoimune cresc semnificativ riscul dezvoltarii neuropatiei periferice.

Neuropatia periferica poate fi cauzata si de compresia nervilor produsa de un ghips.

Simptome

Un functie de tipul de nerv afectat, simptomele pot varia de la modificari ale simturilor pana la dificultati de miscare si probleme interne.

Cand nervii senzitivi sunt cei afectati de neuropatia periferica, primele simptome includ senzatii de durere, amorteala, arsuri, furnicaturi. In cele mai multe cazuri, simptomele apar la picioare si progreseaza catre centrul corpului.

Foto: www.apsara-13.com

Dificultatile de miscare apar in cazul problemelor cauzate de nervii motorii si includ:

• control si coordonare slaba a muschilor;

• crampe si atrofie musculara;

• dificultati in respiratie si inghitire;

• paralizie.

Daca nervii micsti sunt cei afectati, problemele pot include: intoleranta la caldura, scaderea abilitatii de a transpira si de a regla temperatura corporala, scaderea in greutate, incontinenta urinara, impotenta etc.

Neuropatia periferica poate fi insotita si de deformari osoase sau articulare. Simptomele se pot accentua in timpul sarcinii.

Diagnostic si tratament

Diagnosticul medicului neurolog este urmat in general de doua tratamente: cel direct, al simptomelor, si cel al bolii care a provocat neuropatia periferica.

Durerea poate fi redusa cu ajutorul medicamentelor si unguentelor analgezice. Acupunctura si masajul pot fi folosite ca terapii complementare. Fizioterapia poate ajuta la imbunatatirea controlului asupra muschilor.

Antidepresivele sunt un alt tratament folosit in cazul neuropatiei periferice, dupa ce s-a observat efectul acestora in combaterea durerii. 

Reducerea riscului de neuropatie periferica provocata de diabet

In cazul diabeticilor, riscul de neuropatie periferica poate fi redus prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat si mentinerea unei greutati corespunzatoare.

Tensiunea arteriala joaca un rol important in progresul neuropatiei periferice, mai rapid la cei cu tensiunea ridicata.

Mentinerea in forma fizica este un alt aspect important al prevenirii neuropatiei periferice, dar nu toate exercitii fizice sunt recomandate. Cele repetitive si ridicarea de greutati pot agrava insa neuropatia periferica.

Consultarea unui medic de la primele simptome este deosebit de importanta pentru a diagnostica din timp boala si a lua masurile necesare pentru a-i opri progresul.