Mamica Gabitzza
Bebe Eduard Alexandru, nascut prin cezariana
Era o zi frumoasa de mai, chiar a treia zi de Pasti cand am hotarat sa fac un test de sarcina desi sansele erau destul de mici, insa se pare ca "Iepurasul" mai avea un cadou frumos tare pentru noi: testul de sarcina cu 2 liniute.
Am mers apoi la control ca sa mi se confirme sarcina si sa aflam ce avem de facut de acum inainte. Controlul a adus vestea buna a confirmarii sarcinii insa si o veste proasta: din cauza faptului ca sunt asa de miniona exista sanse fie sa pierd sarcina, fie sa nasc prematur.
Emotiile primului trimestru
Am inceput sa iau acid folic, mi-am facut analizele pentru primul trimestru de sarcina si am asteptat cu sufletul la gura sa treaca primele 3 luni. Cu greturile matinale nu prea am avut de furca decat putin pana am realizat ca mofturosul meu nu ma lasa sa mananc dimineata decat cereale cu lapte si nimic altceva.
A trecut si primul trimestru spre bucuria noastra si astfel riscul de a pierde sarcina aproape ca a disparut. La 16 saptamani am facut analizele pentru trimestrul al II-lea, dar si triplul test (pentru linistea noastra sufleteasca). Totul a fost cum nu se poate mai bine.
La 19 saptamani am simtit primele lovituri clare ale lui bebe si a fost un sentiment unic, incomparabil, absolut minunat. Parca aveam fluturasi in stomac. Insa o data cu primele lovituri au aparut si contractiile premature si am inceput sa iau medicamente care sa opreasca contractile.
E baietel!
La 24 de saptamani a venit momentul mult asteptat, morfologia fetala care pe cat este de importanta din punct de vedere medical pe atat este de importanta pentru viitorii parinti caci, cu putin noroc, se poate afla sexul copilului. Ecografia ne-a aratat clar, asa cum a spus doctorul "este baietel... fara nici un dubiu".
Timpul a trecut repede si, in curand, am intrat in ultimul trimestru de sarcina. "Baietica" isi facea simtita prezenta din ce in ce mai tare si lovea cu mare putere. Cele mai amuzante momente erau cele in care sughita si burtica mea se misca ritmic timp de 5 minute.
La 34 de saptamani am inceput sa am dureri precum cele menstruale, apoi dureri de spate si astfel am decis sa merg la un control. La control vestile nu au fost bune. Aveam contractii regulate, iar colul era sters. Mi s-a dat sa fac injectii cu Scobutil si No-Spa ca sa opresc contractiile si injectii cu Dexametazona pentru maturarea plamanilor lui bebe.
Pentru ca nu se opreau contractiile, in seara aceea am fost internata si dusa direct in sala de nasteri cu contractii regulate la 3 minute. Moasa de acolo mi-a spus clar ca voi naste in seara aceea.
Oricat de mult imi doream sa il cunosc pe bebe, era mult prea devreme. Cu mult noroc, contractile au incetat, insa vestile nu era prea bune. La ecografie s-a vazut ca bebe coborase si se pregatea de nastere, colul era scurtat, iar placenta era de gradul III.
M-au externat si am facut injectii cu Scobutil si No-Spa timp de o saptamana, apoi am luat Gynipral, cate 4 pastile pe zi, toate ca sa il determinam pe bebe sa mai stea cateva saptamani in "garsoniera".
Pe ultima suta de metri
Ultimele 4 saptamani de sarcina au fost tare grele, am fost consemnata la pat, aveam dureri si greturile pe care ar fi trebuit sa le am in primul trimestru au aparut acum.
Dar a venit si ziua in care aveam sa ma intalnesc cu bebe, ziua stabilita pentru cezariana, 22 decembrie, ziua in care eu implineam 24 de ani, ziua in care urma sa primesc cel mai frumos cadou posibil.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost extrem de teama. Am nascut prin cezariana cu rahianestezie, astfel ca, dupa ce medicul anestezist mi-a spus ca a iesit capul, l-am auzit pe bebe cum a tipat tare, tare de tot si toata teama s-a transformat intr-o emotie incredibila.
Astfel, pe 22 decembrie 2008, la ora 10:32, a venit pe lume minunea noastra, Eduard Alexandru, de 2700g si 46 de cm.
A doua zi m-au adus in salon si am putut sa fac cunostinta si cu puiul meu de om. Cand mi l-au pus in brate a fost din nou un moment extraordinar de frumos. Nu imi venea sa cred ca sunt mamica si mai ales ca am asa o minune.
Peste cateva zile Edi va implini un anisor, un anisor de cand ne bucura si ne insenineaza viata zi de zi!
Povestea nasterii tale poate aparea aici!
Trimite-ne povestea ta pe e-mail la info@copilul.ro sau posteaz-o pe blogul tau si trimite-ne link-ul.
Nu uita sa ne trimiti pe mail si fotografii cu tine in timpul sarcinii si cu bebelusul tau!
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
