Recuperarea dupa epiziotomie

Aducerea pe lume a unui copil este un fenomen complex pentru viitoarea mamica, dar si pentru medicul obstetrician care o are in grija.

Datoria lui fata de pacienta este sa-i faca sarcina si nasterea cat mai ferita de complicatii. Una dintre manevrele medicale care pot fi necesare in momentul expulziei fatului este epiziotomia.

De ce e nevoie de epiziotomie?

Rolul epiziotomiei este acela de a grabi expulzia atunci cand este un caz de suferinta fetala si de a evita niste complicatii foarte greu recuperabile care pot sa apara. E vorba de ruptura de perineu, in special cea care intereseaza sfincterul anal si/sau orificiul uretral si urmarile lor: incontinenta anala sau urinara.

Ruptura sfincterului anal este periculoasa si greu de recuperat datorita tonusului ridicat al acestui muschi, dinamicii orificiului anal si datorita zonei extrem de septice.

Cum se practica aceasta incizie?

Sa ne imaginam perineul cand femeia este in pozitie ginecologica. Incizia se face de la orificiul vaginal oblic (in lateral) si in jos, in unghi de aproximativ 40 de grade de la linia verticala. Directia taieturii orienteaza o eventuala ruptura inspre lateral pentru a evita orificiul anal. Epiziotomia este de aproximativ 2 cm lungime.

E obligatorie? Care sunt riscurile?

Nu e obligatorie. Decizia se ia in functie de elasticitatea si capacitatea de dilatare a tesutului perineal al fiecarei paciente doar daca e nevoie. Viitoarea mamica poate sa-si exprime optiunea intr-o discutie deschisa cu obstetricianul si cu moasa. Ea va fi informata in legatura cu riscurile pe care le prezinta epiziotomia, dar si cu riscurile pe care le implica nepracticarea ei.

Ruptura sfincterului anal e de dorit a fi evitata. In urma ei se pot produce: abcesul anal, fistula rectovaginala (cale de comunicare intre vagin si rect), cicatrizarea defectuoasa cu incontinenta anala. Precum spuneam, vindecarea lui este extrem de lunga si dificila si poate presupune noi interventii chirurgicale cum ar fi evacuarea abcesului anal, sutura fistulei, sfincteroplastia pentru corectarea incontinentei.

Riscurile epiziotomiei sunt mai reduse si constau in infectii locale, rar abcese, care la randul lor este posibil sa necesite o noua interventie. Totusi, cusatura post-epiziotomie este mai usor de realizat decat in cazul unei rupturi sau lacerari necontrolate, eventual multiple, de perineu, in consecinta si vindecarea mai rapida.

Vindecarea

Epiziotomia si eventualele rupturi vor fi suturate cu fire resorbabile, deci care nu trebuiesc indepartate. E necesara toaleta locala dupa indicatiile medicului, de regula nu mai des de doua ori pe zi. Toaleta exagerata poate sa indeparteze factorii naturali de reparatie proprii organismului.

Medicul poate recomanda folosirea de apa oxigenata si rivanol pentru dezinfectare si indepartarea resturilor celulare moarte. Compresele cu ceai racit de musetel si flori de galbenele se aseaza pe un tampon, se tin 30 de minute apoi se aplica local un antibiotic sub forma de pudra pentru a pastra plaga uscata.

Recuperarea

In mod obisnuit vindecarea se produce intre 4 si 6 saptamani. Pentru recuperarea tonusului si refacerea optima a perineului sunt recomandate exercitiile Kegel. Medicul va decide cand tanara mamica poate incepe practicarea lor.

Se executa dintr-o pozitie relaxata pe pat sau fotoliu. Se contracta perineul ca atunci cand vrem sa evitam mictiunea, se tine pentru cateva secunde, apoi se relaxeaza. Se efectueaza mai multe sedinte de repetari pe zi, in functie de cat de mari sunt durerile si cat rezista proaspata mamica.

Un alt tip de exercitiu Kegel este cel cu contractii scurte si repetate, cu frecventa crescuta. Acestea pot alterna cu primele. Exercitiile Kegel fac parte si din protocolul de recuperare a incontinentei urinare si a prolapsului uterin, rezultate in urma nasterilor multiple.

Cicatricea post epiziotomie poate sa doara la reluarea contactelor sexuale. Pentru a evita sau minimaliza aceasta neplacere se poate face masajul ei. Din pozitia sezand, pe marginea scaunului, se introduce degetul mare bine lubrifiat in vagin la 1-2 cm. Se fac miscari de mangaiere semicirculare de la dreapta la stanga si invers. Se prinde cicatricea intre degetul mare si cel aratator si se maseaza. Puteti strange usor intre degete, fara a provoca durere. Ca lubrifiant e bine sa folositi uleiul de catina sau vaselina cu extract de galbenele.

Pentru a evita durerea la penetrare puteti folosi de asemena un lubrifiant. Mamele care alapteaza au de regula o lubrifiere vaginala scazuta. Aveti in vedere faptul ca lubrifiantii pe baza de gel se usuca relativ repede. Daca acest lucru reprezinta un inconvenient, e posibil sa-i preferati pe cei pe baza de uleiuri sau vaselina, care isi pastreaza functia atata timp cat e nevoie.