Postat: 18 aprilie 2008 - 2 comentarii [ Comentariu ] - 0 trackback-uri [ Trackback ]

Minunata echipa tehnica Copilul.ro a facut posibila afisarea in pagina personala a subiectelor/ topicurilor din forum in care un membru a postat in ultimele 30 de zile calendaristice.

 

Butonul de accesare a noii optiuni se gaseste imediat dupa Optiuni sub denumirea de "forum".

 

La click pe linkul catre un topic veti fi directionati catre pagina in care apare prima voastra postare.

 

O alta surpriza este si afisarea in partea dreapta a ultimelor subiecte create in forumurile pe care le vizitati frecvent.

 

Un weekend insorit va doresc! :)

Postat: 11 aprilie 2008 - 0 comentarii [ Comentariu ] - 0 trackback-uri [ Trackback ]

La prima vedere pare o sarcină diferită faţă de prima și tocmai pentru că apar atâtea diferenţe mi-am pus întrebarea dacă nu cumva eu sunt cel care a uitat și nu lumea s-a schimbat. În multe privinţe nu, am totuși eu dreptate, căci, spre exemplu dacă la prima sarcină mâncam mai mult mâncare semi-preparată ori feluri de mâncare ce se puteau găti rapid și fără să emane mult miros, acum recunosc că mai mâncăm și mâncare gătită stângaci chiar de către mine, cu scopul vădit de a se feri pe cât posibil de aromele bucătăriei, prea puternice pentru un stomac sensibil al unei burtici gravide.

 

O altă diferenţă ar fi în aprecierea sarcinii. Pe lângă faptul că primele 17 săptămâni au trecut relativ repede, susţinerea e mult mai puternică, dar și eforturile dublate: dacă iniţial convenisem că bebe va fi luat de la magazin și apoi că bebe crește deja la mami în burtică, a observat oarece avantaje în faptul că ai un bebe în burtică și pentru două săptămâni a adoptat ca scuză faptul că și el are o fetiţă în burtică. Pentru că nu am fost de acord cu un „nu vau” fără justificare și pentru că îi era mult mai comod să afișeze un „nu pot” și-a găsit și scuza. Nu-i place să ne amuzăm pe seama lui așa că deja și-a retras afirmaţiile privitoare la bebelușul din burtica lui însă continuă să spună ca-l „doae butica și nu poate”, în momentul în care nu vrea să facă ceva.

 

Chiar dacă la gardul ce înconjură ochiul de apă din parc el trebuie să fie mereu „pinul” și tot el e primul care trebuie să vorbească cu ratele; știe să se ceară încă purtat în braţe la drumul de întoarcere sub pretextul că vrea să facă nani. Știe ce vrea și știe cum să obţină fie că este vorba de noi, de cei de la creșă sau de un străin care s-a oferit săi acorde atenţie, și acest lucru mă bucură pentru că eu încă nu știu ce vreau de fapt ce linie am să urmez – poate și motivul pentru care drumul mi se pare uneori greu.

 

 

Dau vina pe București însă cred că de fapt ţine de viaţă; nu știu dacă reîntoarcerea în Timișoara m-ar ajuta să mă regăsesc. Probabil că m-am schimbat însă aerul de acolo în mod cert mai îmi poate oferi ceva din aroma anilor studenţiei. Mi-e dor de plimbările din miez de noapte de cinematograful în aer liber, de cofetăriile care închid la ora 20.00 dar și de cele la care, în miez de noapte, singurii clienţi eram vre-o 4-5 puști ce preferam aerul curat și o prăjitură în locul unui fum de club. Mi-e dor de jogging-ul din ploaie și de sala de spor pe care o frecventam uneori chiar și la două zile, mi-e dor de chefurile cu multă lume și puţini cunoscuţi mi-e dor de chefurile în grup restrâns, mi-e dor să traversez Bega în miez de noapte savurând, în liniște și singurătate, aroma culeasă de peste zi."

 

Moonlord