”Mă întrebi: “cum îți merge?”
Și, după cum vezi, ochii mi se umplu de lacrimi.
Iar tu, stânjenit, privești în altă parte
Și te grăbești să vorbești despre vreme.
Iar eu simt că interesul pe care mi l-ai arătat preț de câteva clipe
S-a spulberat …

“Cum îmi merge ?”
Îmi merge mai bine când sunt ascultată
Chiar dacă îmi mai scapă o lacrimă sau două,
Pentru că durerea mea e adâncă și indescriptibilă.
N-o poți înțelege decât dacă ai cunoscut-o și tu.

Cu toate astea am nevoie de tine …
Pentru că de câte ori privești pe lângă mine și vorbești despre vreme
Mă simt iarăși singură … singură cu durerea mea.

Nu vei ști niciodată cât de mult înseamnă pentru mine atenția ta …
Și știi ceva ? Lacrimile nu sunt un semn rău!
Așa pot eu să mă vindec,
Așa pot eu să eliberez durerea din mine …

Știu că purtându-te așa încerci să mă protejezi de durere,
Dar te înșeli, căci amintirea suferintei celor dragi
E mereu cu mine, la distanță de numai un gând …
Durerea mea devine vizibilă prin lacrimi,
Dar e o durere de care n-ai cum să mă protejezi,
Ea e acolo cu mine …
Oare când plâng te simți neputincios și nu știi ce să faci ?
Nu ești neputincios …
Și nu-ți cer nimic altceva decât să fii lângă mine .
Când îmi permiți să plâng lângă tine … mă ajuți.
Nu trebuie să spui nimic, pentru că eu am nevoie de tăcerea ta.
Am nevoie să fii răbdător și să nu te temi de mine, de lacrimile mele…
Am nevoie să întrebi cu inima “Cum îți merge ?”
Ca să-mi pot lăsa durerea să iasă în voie …
Căci atunci când lacrimile mele sunt libere,
Mă simt mai ușoară …
Ele curăță spațiul dintre noi
Făcând loc, ușor, unor stări mai bune.

Poate voi plânge un minut sau două.
Apoi îmi voi șterge lacrimile
Poate chiar voi zâmbi.

Știi că de câte ori adun lacrimile în mine,
Ele se adună într-un nod în gât,
Îmi umplu pieptul de durere
Și-mi fac stomacul să tremure ?
Tot corpul meu e prins într-un efort enorm:
Efortul de a te proteja pe tine de lacrimile mele !
Și astfel și eu și tu suferim:
Eu … pentru că îmi țin durerea în interior,
Ca un scut față de intimitatea dintre noi.
Tu … pentru că nu știi ce să faci și-ți vine să fugi.

Așa că, te rog, ia-mă de mână și privește-mă dincolo de lacrimi....”

Viata ca o povara - YouTube
Un caz dramatic - YouTube
Romani, să

Ele pot face transplantul cu celule stem dar asta ar insemna ca noi sa avem 60.000 euro si nu-i avem, pentru ca nu ai cum sa strangi banii astia din salariile noastre amarate, si din ajutoarele lor de persoane cu handicap, nici in 10 vieti, deci nu ai cum sa le ajuti, deci le condamni la tot ce este mai rau – de la debutul unei astfel de forma de boala mai poti supravietui intre 3 si 12 ani.
Ca mama numar fiecare secunda alaturi de ele si incerc sa mi-o intiparesc adanc in suflet pentru ca daca nu voi reusi, va veni vremea cand imi voi hrani sufletul din amintiri.
Va cer asadar ajutor, tuturor celor care vor si pot sa ne ajute, nu sunt un cersetor dar nu am incotro si pentru ele as face orice, sunt tot ce am mai scump, sunt singurii mei copii.
Va rog din suflet ajutati-ne sa le putem ajuta sa traiasca.

Datele noastre de contact sunt : Daniela Zaharia – Braila str.Plutinei nr. 29 , tel.0763664224
Iar conturile in care pot fi ajutate sunt :
SWIFT : RNCB RO BU IBAN : RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru EURO,
IBAN : RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si
IBAN : RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON

Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va binecuvanteze