Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita brutus's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.01.2013
    Postari in forum
    1

    Depresie in sarcina si nu primesc nici un ajutor

    Sunt insarcinata in 3luni si am facut depresie, am mers la pshiatru dar degeaba, nu ma ajuta cu nimic vb si atat nu pot lua nici un fel de tratament. Dorm fffffffffffffffff mult, numai am energie, nu mai pot face absolut nimic, nu-mi place sa ies din casa, nu-mi mai place sa am grija de mine sunt disperata, va rog din suflet sa-mi spune-ti ce pot face. Multumesc frumos astepst un rasp de la dvs. o zi buna.

  2. #2
    Floricica Veterana helleborerose's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2008
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    10.698
    Eu zic sa te gandesti ca nu esti singura care trece prin asta, ca toate femeile care sunt insarcinate trec prin transformari majore, fizice sau psihice. Axeaza-te pe ganduri pozitive legate de bebelusul care va veni pe lume, felul in care ii vei simti miscarile, felul cum creste acum si cata nevoie are de tine. Nu-l lasa sa creada ca are o mamica suparata. Fa plimbari lungi si limpezeste-ti gandurile. Lasa-te in voia senzatiilor, in voia vietii, si o sa vezi ca va fi bine.

  3. #3
    Floricica Avansata oana.mitica's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.08.2012
    Postari in forum
    1.483
    eu cred ca nu ai nicio depresie, astea sunt mai mult simptomele de sarcina, dormi f mult, nu mai poti face nimic, nu mai ai chef sa te aranjezi, inca esti in 3 luni, prin luna 4-5 o sa incepi sa iti revii, este o perioada mai frumoasa din sarcina si apoi iarasi tr 3 o sa ti fie greu. dar trb sa te gandesti ca esti insarcinata si la minunea din burtica ta si ca nu esti bolnava si sa iti revi usor, usor.

  4. #4
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    nu e niciun fel de depresie, parerea mea. e senzatia aia de oboseala permanenta pe care TOATE femeile o experimenteaza pe durata sarcinii, in anumite etape. eu cred ca mai degraba iti creezi singura stari proaste gandindu-te ca suferi de depresie sau ceva asemanator. ce tratament ai vrea sa iei? si ce ai vrea mai mult sa faci la psihiatru(????)/ psiholog, decat sa vorbesti? daca sarcina a fost dorita, daca esti sanatoasa, daca sotul/ prietenul tau e langa tine (si chiar daca nu e), nu exista niciun motiv de depresie... sunt stari normale care trebuie tratate ca atare si cu cat mai multa importanta le dai, cu atat se vor prelungi. o femeie insarcinata nu este o femeie bolnava, ea trebuie sa isi continuie cursul firesc al vietii, sa aiba activitate, sa faca chiar si sport (lejer, dar sa-l faca fiindca oxigenarea celulelor nu numai ca da o stare generala de bine, dar ajuta si copilul sa se hraneasca corespunzator), sa se aranjeze, sa se simta frumoasa etc. de altfel, din cauza schimbarilor hormonale care se produc, femeile sunt mult mai frumoase cand sunt insarcinate, nu e doar un mit. haida! capul sus si sarcina usoara!

  5. #5
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387
    He, he, e mai mult. Exact acelasi lucru am simtit si eu cand am ramas cu Andrei, pentru simplul motiv ca nu mi-l doream. Simteam ca ma leaga de maini si de picioare. Eu eram foarte aproape de a pleca in Italia, in ianuarie trebuia sa plec, aveam totul pregatit. Dar avortul iesea din dicutie si imi era si mila de el. Asa ca.. Abia pe la 4 luni am reusit sa ma adaptez cat de cat situatiei. Asta se intampla de obicei in cazul mamelor singure sau care au situatii familiale dificile. Iar daca nici nu era planificat, cum a fost la mine, deja gluma se ingroasa. Depinde ce simte ea.

  6. #6
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387
    Acum imi e drag, nu zic nu, il smotocesc si il pupacesc toata ziua, dar nu mai vreau inca unul nici moarta. Mi-e groaza tare de inca un copil. Asta imi e de-ajuns.

  7. #7
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    dalicris, exact asta spuneam si eu, motive de depresie exista doar in cateva situatii, printre care si copilul nedorit. dar daca e o sarcina normala, aia nu e depresie, sunt simptome obisnuite.

  8. #8
    mada_lyna
    Guest
    eu am suferit de depresie post partum.
    a inceput asa: inainte sa ne externeze, m-a chemat medicul neonatolog sa imi spuna sa ii dau vigantol, si ce stiu eu mai ce(atat am fost in stare sa retin in acel moment). apoi,cand a venit medicul meu obstetrician, un om exceptional in care aveam incedere oarba, sa imi explice una alta, sa imi verifice cezariana,sa imi scaota atele, am simtit cum ma ia plinsul.
    cand sa plecam, sotul s-a dus la masina cu cele 2 trolere, in timp ce eu infofoleam guguloiul, m-a pufnit un plins isteric ,cum n-am plins niciodata in viata mea. si cand s-a intors sotul si m-a vazut plinsa si terminata ,a crezut cxa a patit bebe ceva cat a fost el plecat (cele 10 minute).... apoi, am ajuns acasa si evident ca depresia a continuat,insa eu n-am spus nimanui. mama s-a prins ca pateam ceva caci atunci cand pleca de la noi ma lua plinsul. si l-a sunat pe sotul meu si i-a spus.
    de cate ori pleca sotul meu la munca, plingeam pe infundate,ca sa nu ma auda soacra-mea sau socru-miu, ca sa nu trezesc copilul, sau sa nu ma auda bebele.
    dar..... mi-a trecut cam in 3 sapt , poate o luna.

    apoi,am stat si m-am autoanalizat ca sa vad ce si cum. pe linga dezechilibrul hormonal (pe care il cred vinovat in proportie de 90%), ma speria gandul de a fi casnica, de a nu pleca undeva dimineata la 8 , de a nu mai putea iesi din casa singura, sau fara restrictii, de a nu mai putea avea aceeasi putere financiara, de a pierde multe lucruri de ordin material si de libertate.

    apoi,m-am obisnuit cu gandul. mi-am dat seama cat de fain este sa iti plimbi copilul cu caruciorul, de a iesi in parc, de a pupa o creatura, o minune de la Dzeu, de a iubi si a fi iubit de cineva. sa stiu ca un sufletel depinde de mine 100% este minunat. sa hranesc din laptele meu un puiutz mic si sa-l vad ca el creste mare si frumos pt ca suge la pieptul meu... si muuuuuuuuuuuuuuuuuulte altele......

    in fine, este sublim si inaltator.
    Modificata de mada_lyna; 15.01.2013 la 15:59:03.

  9. #9
    sadia
    Guest
    Daca esti intr-o relatie ok,nu e nici o depresie,e sarcina in sine!Sunt insuportabile primele 3 luni,pffiu....nici nu vreau sa-mi amintesc.....parca au trecut multii ani.doamne si cat mi-e de dor acum de clipele alea.
    Sarcina usoara

  10. #10
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Depresie la numai 3 luni nu exista! Insa daca inainte de sarcina aveai despresie asa poate da.Depresia tine de ritmul vietii tale,de nivelul dorintelor tale din subconstient,psihiatru nu te poate ajuta..mai bine un psiholog.Incearca sa iti scri pe hartie ce iti doresti ..visele tale,apoi analizeaza-le si impartaseste-le cu partenerul de viata,vedeti impreuna ce poate fi rezolvat si ce nu.Incearca sa iesi din casa cat mai mult,sa socializezi,implica-te in ceva caritabil ceva care sa-ti aduca satisfactie si cred ca ti-ar prinde bine si o vacanta unde sa te relaxezi...sa te gandesti la faptul ca in curand vei avea un copil in brate,care va avea nevoie de tine fresh si vesela ...asta daca este un copil dorit si nu o "intamplare".Comunicarea ajuta mult in cazul tau,cauta sa socializezi muuult..si discuta cu sotul despre temerile si dorintele tale.
    Sanatate!

  11. #11
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Citat Postat de mada_lyna Vezi mesajul
    eu am suferit de depresie post partum.
    a inceput asa: inainte sa ne externeze, m-a chemat medicul neonatolog sa imi spuna sa ii dau vigantol, si ce stiu eu mai ce(atat am fost in stare sa retin in acel moment). apoi,cand a venit medicul meu obstetrician, un om exceptional in care aveam incedere oarba, sa imi explice una alta, sa imi verifice cezariana,sa imi scaota atele, am simtit cum ma ia plinsul.
    cand sa plecam, sotul s-a dus la masina cu cele 2 trolere, in timp ce eu infofoleam guguloiul, m-a pufnit un plins isteric ,cum n-am plins niciodata in viata mea. si cand s-a intors sotul si m-a vazut plinsa si terminata ,a crezut cxa a patit bebe ceva cat a fost el plecat (cele 10 minute).... apoi, am ajuns acasa si evident ca depresia a continuat,insa eu n-am spus nimanui. mama s-a prins ca pateam ceva caci atunci cand pleca de la noi ma lua plinsul. si l-a sunat pe sotul meu si i-a spus.
    de cate ori pleca sotul meu la munca, plingeam pe infundate,ca sa nu ma auda soacra-mea sau socru-miu, ca sa nu trezesc copilul, sau sa nu ma auda bebele.
    dar..... mi-a trecut cam in 3 sapt , poate o luna.

    apoi,am stat si m-am autoanalizat ca sa vad ce si cum. pe linga dezechilibrul hormonal (pe care il cred vinovat in proportie de 90%), ma speria gandul de a fi casnica, de a nu pleca undeva dimineata la 8 , de a nu mai putea iesi din casa singura, sau fara restrictii, de a nu mai putea avea aceeasi putere financiara, de a pierde multe lucruri de ordin material si de libertate.

    apoi,m-am obisnuit cu gandul. mi-am dat seama cat de fain este sa iti plimbi copilul cu caruciorul, de a iesi in parc, de a pupa o creatura, o minune de la Dzeu, de a iubi si a fi iubit de cineva. sa stiu ca un sufletel depinde de mine 100% este minunat. sa hranesc din laptele meu un puiutz mic si sa-l vad ca el creste mare si frumos pt ca suge la pieptul meu... si muuuuuuuuuuuuuuuuuulte altele......

    in fine, este sublim si inaltator.
    mada_lyna, depresia post partum e dura de tot. eu nu am facut ca nu aveam voie cred :))) dar am vazut multe femei trecand prin ea...intr-adevar, cand constientizezi ce ai, ce minune s-a intamplat in viata ta, iti trece...dar tot minunea aia te sperie si te face sa te intrebi daca vei reusi sa o scoti la capat si sa fii la inaltimea steptarilor... :) ce fericite suntem sa avem parte de sentimentele astea! )

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari