Ultimele discutii din forum
  1. #1
    manuelamanu
    Guest

    Dublu test si triplu test

    As vrea sa citesc si parerea voastra in legatura cu aceste analize. Eu una, sunt contra. Si nu voi face nici dublu, nici triplu test. Cu ce ma ajuta sa stiu ca bebelusul meu sufera de o astfel de boala, cand pot afla la nastere?
    Oricum, daca se intampla ca bebelusul meu sa se afle printre acei copii care sufera de boli gen sindrom down etc, viata mea va fi la fel inafara faptului ca voi sti ca bebelusul meu e putin diferit de altii. Va ramane un COPIL pentru noi, miracolul nostru, indiferent de cum va fi. Daca Dumnezeu ne-a ales pe noi sa fim parintii unui copil cu probleme, nu ma pot impotrivi deciziilor LUI, pentru ca El e suprem, eu sunt o fiinta simpla, iar ceea ce decide el este sfant.
    Eu chiar voi vb cu dr meu pe tema asta si daca se poate, ii voi explica ceea ce simt eu si cum gandesc si de faptul ca n-as vrea sa fac aceste analize. Eu gandesc asa - un copil este un dar de la Dumnezeu - uneori un dar pe care l-am dorit, un dar care a venit intamplator si l-am dorit, un dar pe care nu l-am dorit si totusi, n-am recurs la avort - un copil care, mai presus de infatisarea fizica, mai presus de bolile pe care le are, mai presus de cat de dorit a fost - este un dar de la Dumnezeu si trebuie primit cu caldura, intelegere si dragoste. Nu toti suntem perfecti in lumea asta, iar, poate, un copil cu deficiente, ne poate face sa gandim mai bine, sa vedem si partea cealalta a paharului si sa constientizam ca dincolo de aptitudinile mintale si infatisarea fizica, toti oamenii sunt la fel, DARURI, iar pe fiecare in parte ne-a lucrat Dumnezeu asa cum a stiut mai bine. Parerea mea este ca acesti copii cu astfel de boli sunt SPECIALI, chiar f speciali, desi pt unii acesti copii nu sunt decat handicapati, dar pt unii sunt copii, copii care te fac sa ii iubesti si sa ii sprijini, copii care ar vrea sa fie ca alti copii dar nu pot, copii care te invata ca viata nu e intotdeauna roz, copii care sunt fericiti chiar de nu se aseamana cu altii. Sunt copii, sunt daruri, au si ei sufletele si nu cer decat atat: protectie, dragoste si sprijin.
    Nu vreau sa judec, dar majoritatea care, dupa ce fac acest test si afla ca au un copil cu deficiente, nu fac decat sa il omoare, ajungandu-se la avort. Sau, daca afla la nastere, il abandoneaza, iar asta mi se pare foarte, foarte trist.
    Toti avem o sansa, o sansa unica, sansa la viata pe care Dumnezeu ne-a dat-o si numai El ar trebui sa ne-o ia.
    Chiar as vrea sa discut cu voi despre acest subiect. Sunt curioasa si de parerea altor utilizatori.
    O seara placuta!

  2. #2
    Floricica Senior julay's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2009
    Postari in forum
    3.590
    Ce pot sa spun vis-a- vis de postarea ta este ca ma bucur mult ca mai sunt oameni care gandesc ca tine si care au puterea de a accepta lucrurile asa cum le da Dumnezeu! Daca am putea toti sa gandim si sa actionam asa...lumea ar fi mai buna cu siguranta! Eu am luptat aproape 4 ani pentru un copil....m-am chinuit cu tratamente ( simple ce-i drept dar de lunga durata), am fost la cativa medici de toate spezializarile si intr-un final am reusit sa raman insarcinata si sa fac un copil minunat care este mult peste asteptarile mele! Insa, dublu test tot l-am facut! Probabil ca nu as fi renuntat la sarcina, am trecut printr-o intrerupere de sarcina ( oprita in evolutie) si a fost cel mai traumatizant lucru care mi s-a intamplat vreodata, atat fizic cat si psihic! Triplu test nu am mai facut, o data pentru ca dublu test a iesit ok si cel mai important , la 14 saptamani am inceput sa imi simt copilul miscand! Din acel moment nu a mai contat nimic....tot ce era mai important pe lume era ca bebe sa traiasca! Am cunoscut copii cu sindrom Down si mi-au atins sufletul intr-un mod deosebit! Intradevar copiii sunt un Dar de la Dumnezeu si trebuie primiti ca atare! Felicitari pentru sarcina, iti doresc tot binele din lume!:)

  3. #3
    Floricica Nou Venita evaerika's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.03.2010
    Postari in forum
    91
    eu vreau sa il fac.ma duc zilele astea la medic si vreau sa vb si sa il cer sa il fac.ptr linistea mea............

  4. #4
    manuelamanu
    Guest
    Citat Postat de julay Vezi mesajul
    Ce pot sa spun vis-a- vis de postarea ta este ca ma bucur mult ca mai sunt oameni care gandesc ca tine si care au puterea de a accepta lucrurile asa cum le da Dumnezeu! Daca am putea toti sa gandim si sa actionam asa...lumea ar fi mai buna cu siguranta! Eu am luptat aproape 4 ani pentru un copil....m-am chinuit cu tratamente ( simple ce-i drept dar de lunga durata), am fost la cativa medici de toate spezializarile si intr-un final am reusit sa raman insarcinata si sa fac un copil minunat care este mult peste asteptarile mele! Insa, dublu test tot l-am facut! Probabil ca nu as fi renuntat la sarcina, am trecut printr-o intrerupere de sarcina ( oprita in evolutie) si a fost cel mai traumatizant lucru care mi s-a intamplat vreodata, atat fizic cat si psihic! Triplu test nu am mai facut, o data pentru ca dublu test a iesit ok si cel mai important , la 14 saptamani am inceput sa imi simt copilul miscand! Din acel moment nu a mai contat nimic....tot ce era mai important pe lume era ca bebe sa traiasca! Am cunoscut copii cu sindrom Down si mi-au atins sufletul intr-un mod deosebit! Intradevar copiii sunt un Dar de la Dumnezeu si trebuie primiti ca atare! Felicitari pentru sarcina, iti doresc tot binele din lume!:)
    Julay, multumesc frumos pentru urari. Sa iti traiasca fetita, sa creasca mare, sanatoasa si ca prima impresie despre tine pot sa spun ca ai fost foarte rabdatoare, ai avut rabdarea necesara sa astepti 4 ani aceasta minune, eu am asteptat-o 3 si nu am facut niciun fel de tratament, inafara de analizele pe care le-am facut pentru ca sa vedem daca avem vreo sansa, vreo boala de infertilitate, ceea ce nu aveam, nu am facut absolut nimic, nici o investigatie, inafara ca mai mergeam la controlul ginecologice. Si iata ca minunea a sosit, si cum am spus, orice ar fi, l-as/as iubi/iubi-o din tot sufletul, fara sa tin cont de infatisarea fizica, de bolile pe care le are, si de tot! Sunt sigura ca in felul ei/lui va fi minunat/a.
    Iar cat despre gandirea mea... parintii m-au invatat de mica ca, la orice om, nu conteaza infatisarea fizica, ci felul lui de a fi, ce om este, ce suflet are, cum gandeste! Am fost in situatia sa am o verisoara care sa sufere de sindrom down, si am vazut cum a fost si cum este primita in societate. Este considerata un nimic, un om care face umbra pamantului, si toata lumea se uita la ea cu mila, uneori cu greata, si o mana de ajutor nu i-ar putea da niciodata. Este o persoana foarte buna, calma, rabdatoare, cei care au ajuns sa o cunoasca(dar, sa recunosc, foarte putini), si sufera atat de mult cand vede ca lumea trece pe langa ea cu indiferenta.
    As vrea, si daca as putea face ceva pentru acesti oameni amarati de soarta, as face-o, dar nu am cum! Nu pot...
    Inca ceva: spuneai ca "Daca am putea toti sa gandim si sa actionam asa...lumea ar fi mai buna cu siguranta!" nu neg, probabil ar fi mai buna, dar cu siguranta ar percepe altfel viata si ar sti cum sa o traiasca, ar sti ce sa faca, s-ar multumi cu ceea ce au si ar avea grija si de cei din jurul lor, nu numai de ei. Dar adevarul este ca majoritatea dintre noi suntem foarte egoisti cand vine vorba de altii, si sa recunosc ca nici eu nu sunt asa de darnica, dar incerc sa fiu, sa imi pese si de altii, si asta zic eu - conteaza.

    Modificata de manuelamanu; 03.08.2011 la 08:38:16.

  5. #5
    manuelamanu
    Guest
    Citat Postat de evaerika Vezi mesajul
    eu vreau sa il fac.ma duc zilele astea la medic si vreau sa vb si sa il cer sa il fac.ptr linistea mea............
    Iti doresc multa bafta, sa iasa rezultatul pe placul tau! Dar daca, se intampla ca bebelusul tau sa sufere de vreo malformatie, de vreo boala, ce ai face? Cum ai actiona?...

  6. #6
    Floricica Novice nalexandra's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.03.2011
    Postari in forum
    396
    manu,nimeni nu are dreptul sa ia o viata,nu neaparat ca ar face un avort daca fac aceste teste,insa cum spunea si Julay,pentru linistea ei asa si celelalte femei insarcinate fac testele acestea si daca decid sa continue sau nu e problema lor!!!!

  7. #7
    manuelamanu
    Guest
    Citat Postat de nalexandra Vezi mesajul
    manu,nimeni nu are dreptul sa ia o viata,nu neaparat ca ar face un avort daca fac aceste teste,insa cum spunea si Julay,pentru linistea ei asa si celelalte femei insarcinate fac testele acestea si daca decid sa continue sau nu e problema lor!!!!
    Intr-adevar, dar mie nu mi se pare cu nimic diferit sa aflu acum sau la nastere. Asta e si asta va fi, inafara faptului ca ma voi obisnui mai repede cu faptul ca bebelusul meu va suferi de o boala, voi fi pregatita fizic si psihic, in rest totul va fi la fel... va fi la fel de iubit, de apreciat si de ingrijit. Eu am multe prietene, mai ales colege de servici care, au facut avort si nu numai din cauza ca bebelusul a suferit de vreo boala, ci pentru faptul ca nu a fost dorit, am discutat mult cu ele, cateva regreta decizia pe care au luat-o dar, cu ce folos, daca au facut-o? Oricum, nu era vorba de asta, despre avort, am intrat eu, putin, in off topic, dar vroiam sa subliniez faptul ca se recurge la avort si multi dintre noi nu tin cont ca si acesti copii sunt sufletele, iar daca nu se intampla ca acel copil sa fie avortat, parintii se plang intruna ca vezi Doamne am fost blestemati sa avem un copil cu probleme, si de ce tocmai noi, ca nu am gresit cu nimic in viata asta? Si asta o spun dintr-un caz real...
    Stiu ca pentru multi aflarea unei astfel de vesti nu e ceva frumos, nici pentru mine nu e, dar nu ma plang, asta e, asa a vrut Dumnezeu si ii respect decizia, cu ce ma ajuta sa ma plang la lume? Ma descarc doar, atat, nu influentez pe nimeni si nu pot face nimic ca sa schimb. Pot doar sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi da nastere unui copil cu probleme. Atat. Si nu va fi diferit de altii, pentru mine, va fi copilul pe care mi l-am dorit dintotdeauna.
    Apropo, sa iti traiasca bebelusul! E tare frumusel .

  8. #8
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Acum aproape doi ani imi faceam cont pe copilul.ro pentru ca am avut ceva de spus cu privire la avort- ideea e ca din punctul meu de vedere nimic nu justifica avortul. Sustineam atunci (ca si acum) ca fiecare copil, fie ca e sanatos sau nu, fie ca e primul sau al 16-lea, fie ca e facut din dragoste sau printr-un viol- fiecare are dreptul la viata. si mai spuneam ca in lumea mea incape orice fel de copil. Habar nu aveam ca voi trai acum ce predicam atunci.
    Fetita noastra s-a nascut cu trisomie 13 (pentru cine nu stie- e ceva mult mai grav decat sindromul Down). Nu am facut dublu sau triplu test, nici amnio (chiar daca la un moment dat mi s-a recomandat insistent). am spus ca nu are nici un sens, eu oricum nu avortez. Am aflat despre conditia Ecaterinei la nastere.
    Imi doresc acum sa fi stiut dinainte? DA!
    DE CE? Pentru ca nici medicii nu prea stiau ce e trisomia 13 (avand in vedere ca e o boala rara)- ceea ce ne-au putut spune sunt statisticile luate de pe net- unde se spune ca 91% dintre copii mor inainte de prima aniversare. Ni s-a spus ca nu va supravietui. Am luat de buna ce mi-a spus doctorul, si abia cand am ajuns acasa am inceput sa ma documentez. Am aflat atunci ca exista supravietuiori, ca acesti copii pot avea o viata de calitate in ciuda malformatiilor si retardului- ca unii dintre ei o duc chiar foarte bine si fac progrese remarcabile. Am aflat care sunt potentialele probleme medicale ce pot aparea, cam cum s-ar putea interveni, care sunt pasii de urmat. Daca as fi stiut ca fetita noastra are vreo sansa (acum are 3 luni si e cat se poate de ok), as fi cerut mai multe teste, mai multe investigatii, as fi pus doctorii sa faca tot ce se putea face pt ea in spital (ecografe, RMN, analize, teste de auz, vaz, etc.). Poate ca as fi insistat sa incerc sa alaptez. Acum ne pregatim sa le facem pe spezele noastre (nu ca asta ar fi important, dar am fi putut sti mai multe lucruri dinainte). Pe de alta parte, daca as fi stiut mai devreme nu as fi bocit atat in spital, ci m-as fi mobilizat si mai repede pentru Cati.
    O alta problema care s-a ivit a fost ca dr. mea ginecolog (cu care ma inteleg f bine) a fost pusa intr-o situatie proasta in fata colegilor ei (fiindca nu a depistat de la examinaile ecografice ceva in neregula). Desi nimeni nu a acuzat-o cu nimic (asta e, nu e vina ei ca Dumnezeu a hotarat sa ne dea noua o fetita rara si speciala) ea s-a simtit prost. Fie si numai pt asta, data viitoare voi face toate testele.
    Recomand avortul? IN NICI UN CAZ!Cati e o fetita dulce si frumoasa care ne aduce multa bucurie, ne-a facut sa ne revizuim viata si sa o imbunatatim, ne-a adus mai aproape ca familia, a adus o multime de oameni faini in viata noastra. Cati e o fetita, nu un diagnostic- si cat va trai vom avea grija sa aiba o viata de calitate.
    REcomand testele? DA- din motivele pe care le-am enumerat mai sus.

  9. #9
    Floricica Cu Vechime avvva's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.12.2009
    Postari in forum
    7.768
    fetelor, si eu gandesc exact ca voi, nu as face avort pt nimic in lume. dar tot am facut triplul test, daca Doamne fereste e sa fie ceva, sa stiu din timp...
    acum ridic o alta problema: eu lucrez in invatamant si am o fetita cu sindromul Down. este o dulcinee, draguta dar cu un puternic retard mintal. toata lumea o ajuta, e inteleasa, numai ea [se] intelege mai greu... mereu vorbim despre ea, daca a evoluat- cat de putin... in clasa a 6-a, abia poate aduna 2+3, pe degete!!! si nu mereu stie sa numere pana la 5. e greu si te doare sufletul sa vezi o asemenea fiinta dulce ca nu retine mai nimic de pe o zi pe alta. intrebarea mea este urmatoarea: ce va face acel copil cand parintii nu vor mai fi? cand ea va creste si va ramane cu siguranta in acest stadiu, ea ce va face, cine o va ingriji? aici cred ca este cu adevarat vorba de persoana ei!! pana acum am discutat despre noi, hotarararile noastre, ce ne ;place, ce nu ne place.ok, suntem pe acelasi nivel, vrem acest copil. dar la un moment dat, sa zicem peste 20 ani, copiii pleaca de acasa si-si fac o viata. un asemenea copil, nu pleaca de acasa, pentru ca nu poate avea o meserie- sau ma rog, cel putin cazul care l-am vazut eu. parintii la un moment dat pleaca de pe lumea asta si fiinta aceea neajutorata, de 30 ani sa zic, ramane singura pe lume!! ce se va intampla cu ea?

  10. #10
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Avva, nu cred ca problema se pune- hai s-o omoram din uter pentru ca nu va avea cine sa aiba grija de ea peste 30 de ani. Noi avem o vecina cu SD, are peste 50 de ani, traieste inca cu parintii, si sunt sigura ca parintii i-au purtat de grija (au ales o optiune de camin/ azil/ persoana care s-o ingrijeasca) dupa ce ei nu vor mai fi.

  11. #11
    Floricica Senior arysha's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2009
    Postari in forum
    3.913
    Eu am facut ambele teste,nu n-am gandit o clipa ce as face daca cumva aparea ceva.Pt mine a contat mai ales faptul ca ecografiile au fost facute de medici cu specializare,aparat performant si am vazut ca evolueaza in parametrii.
    Nu toti medicii ginecologi care fac ecografiile din sarcina stiu sau au aparatura necesara depistarea unor probleme.
    Am cunoscut o tipa care cu ajutorul testelor a descoperit ca bebe are o problema la nivelul esofagului-alte probleme nu-pe tot parcursul sarcinii s-a urmarit dezvoltarea fatului si concluzia a fost ca la cateva zile va trebui operat pt a se remedia malformatia daca ea nu ar fii facut ecografii si consultat din timp bebele poate nu ar avea sanse pt ca acea malformatie impiedica alimentatia deci toti stiu la ce sa se astepte in momentul venirii lui, a vb si cu chirurg sa vada daca in Romania se face op sau trebuie mers afara.
    Nu trebuie sa gandim doar la cateva malformatii.
    Am avut o pacienta care dupa 9 ani a ramas insarcinata iar fetita e cu Sindrom Down,pe atunci nu erau eco performante(acum 9 -10 ani) sfatul ei a fost sa fac toate testele posibile sa stiu la ce sa ma astept,ea mi-a spus ca i-a fost tare greu pt ca nu avea nici o informatie sau sprijin pt a stii cum sa se ocupe de ea.

    Din punctul meu de vedere nici o analiza nu e fita sau neimportanta mai ales daca pot afla informatii care altfel nu as avea cum.

    Fiecare decide si face cum considera ca e bine.

    O sarcina usoara

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari