Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387

    De cele mai multe ori, destinul nu alege bine..

    Acum aproape 4 luni, la sfarsitul lunii decembrie, se intampla sa apara ceea ce pentru unii este un miracol.. Cand am luat testul de sarcina in mana si am decis sa imi fac curaj sa il fac, simteam ca va fi bine. Dar nu a fost. El aparuse fara sa se gandeasca daca mi-l doresc. Si acum ma gandesc ca intr-adevar a fost un miracol, in doar o saptamana s-a petrecut ceea ce alte femei asteapta ani la rand, o viata intreaga poate. Doar o saptamana in care se putea intampla si nici macar saptamana 'fierbinte', dupa calculele care pana cum se dovedisera infailibile si .. a sosit. A trebuit sa treaca 3 luni ca sa mi se faca mila de sufletelul care crestea in mine si care mai creste inca. El si-l doreste foarte mult, si l-a dorit de la inceput, cred ca datorita lui a venit. Cu cateva zile inainte de prima ecografie, saptamana trecuta, m-a apucat groaza ca s-ar putea sa fi murit, simtindu-se nedorit. Pentru ca asa fac uneori bietii bebelusi, renunta sa mai traiasca daca se simt nedoriti. Dar el nu numai ca traia, a crescut mare si ii batea atat de tare inima la ecograf incat s-au adunat toate asistentele de la clinica sa il vada. Si mi s-a facut iarasi mila si teama pentru puisorul de om. E atat de mic si de neajutorat. DE ce a ales sa vina la mine? De ce acum? De ce asa?

  2. #2
    Floricica Senior ghiny's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.03.2010
    Postari in forum
    4.040
    De ce acum?De ce asa sau DE CE EU????? sunt intrebari care vor ramane insa fara raspuns...din pacate...sa.ti zic povestea mea in mare...


    Ne.am casatorit tinerei ,fericiti si plini de sperante ...la inceput il certam sa aiba grija sa nu ma lase gravi ca na...nu mai imi vine rochia de mireasa si pe urma ....a trecut timpul si bebe sa lasa asteptat...pfff...au fost 10 ani de lupta cand intr.un final am renuntat.
    Intr.o zi m.am trezit cu sarcina nu credeam si nu am crezut pana ce dr. nu a confirmat si cand am crezut ...ppfff...acest vis frumos a disparut...D.zeu a dat si tot D.zeu a luat...si azi a ramas doar cu speranta iar...si iar...

  3. #3
    iubytzik22
    Guest
    Citat Postat de dalicris Vezi mesajul
    Acum aproape 4 luni, la sfarsitul lunii decembrie, se intampla sa apara ceea ce pentru unii este un miracol.. Cand am luat testul de sarcina in mana si am decis sa imi fac curaj sa il fac, simteam ca va fi bine. Dar nu a fost. El aparuse fara sa se gandeasca daca mi-l doresc. Si acum ma gandesc ca intr-adevar a fost un miracol, in doar o saptamana s-a petrecut ceea ce alte femei asteapta ani la rand, o viata intreaga poate. Doar o saptamana in care se putea intampla si nici macar saptamana 'fierbinte', dupa calculele care pana cum se dovedisera infailibile si .. a sosit. A trebuit sa treaca 3 luni ca sa mi se faca mila de sufletelul care crestea in mine si care mai creste inca. El si-l doreste foarte mult, si l-a dorit de la inceput, cred ca datorita lui a venit. Cu cateva zile inainte de prima ecografie, saptamana trecuta, m-a apucat groaza ca s-ar putea sa fi murit, simtindu-se nedorit. Pentru ca asa fac uneori bietii bebelusi, renunta sa mai traiasca daca se simt nedoriti. Dar el nu numai ca traia, a crescut mare si ii batea atat de tare inima la ecograf incat s-au adunat toate asistentele de la clinica sa il vada. Si mi s-a facut iarasi mila si teama pentru puisorul de om. E atat de mic si de neajutorat. DE ce a ales sa vina la mine? De ce acum? De ce asa?
    Stai ca nu am inteles ceva: el traieste sau l-ai pierdut?
    Tu nu ti-l doresti?

  4. #4
    Floricica Debutanta nicodimionelia's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2010
    Postari in forum
    614
    eu din cate inteleg nu ti-l doresti....nu stiu cum e sentimentul ala....dar totusi nu ai 20 de ani sa zici ca regreti ca nu te-ai mai distrat ci 30 ....eu nu te critic fiecare face ce vrea...dar ma asteptam la cineva mai tanar sa zica asta...eu am ramas cand aveam 23 de ani si sincer nu eram pregatita pt copil ...eram cu sotul abia de 1 an si jumatate impreuna....in timpul acesta nu m-am protejat deloc si am vazut ca nu raman am crezut ca poate e o problema.....dar in mintea mea ziceam....lasa ca am timp pana la 30 sa fac copii....si hop am ramas.....dar nu m-am gandit nici o clipa la avort ...sotul isi dore bebe...si nici intrebari de genul...de ce eu sau de ce la mine.nu imi puneam... asemenea intrebari le punem atunci cand Doamne fereste se intampla o tragedie dar nu cand e ceva frumos ....

  5. #5
    Floricica Debutanta nicodimionelia's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2010
    Postari in forum
    614
    si scuza.ma daca eu am inteles gresit....

  6. #6
    Floricica Avansata Andreea_Rainbow's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.06.2010
    Postari in forum
    2.069
    Sa stii ca destinul alege bine, si Dumnezeu stie ce face. acum nu-ti dai seama, dar ceea ce creste in tine, va deveni bucuria si realizarea vietii tale.
    iti spun asta pentru ca sunt patita, eu am nascut primul copil la doar 16 ani, dar l-am iubit din prima secunda in care am aflat de existenta lui. nu mi-a mai pasat de mine, din acea clipa, ci sufletelul din mine a devenit centrul universului meu. am refuzat sa fac avort, nu m-am gandit ca imi voi pierde cei mai frumosi ani din viata, ca distractia si preocuparile normale pentru aceasta varsta vor face loc noptilor nedormite si grijilor pentru un copilas, cand eu insami eram o copila. dar Dumnezeu m-a ajutat sa gandesc limpede, sa il am alaturi de mine pe tatal copilului, care ulterior mi-a devenit si sot, si mi-am dat seama ca cei mai frumosi ani din viata sunt abia DUPA ce devii mama, dupa ce primesti iubirea pe care ti-o poate oferi un copil, dupa ce cunosti satisfactia de a avea parte de cel mai frumos dar al vietii, cand altii se roaga atat de mult in asteptarea lui. e usor sa fii mama, orice femeie poate asta, insa nu e acelasi lucru cu a fi o mama buna, iar asta reusesti numai daca lasi iubirea sa-ti patrunda in suflet, fara resentimente, fara regrete, fara gandul la "cum ar fi fost daca...".
    la ora actuala, nu indraznesc sa privesc in urma, sa imi imaginez ce sens ar fi luat viata mea daca s-ar fi intamplat altfel, pentru ca nu-mi mai imaginez viata fara copiii mei, fara zambetul lor, fara bucuriile pe care mi le ofera ei zi de zi. nu regret nici o secunda ca s-a intamplat asa, si sunt convinsa ca Dumnezeu a stiut ce face, atunci cand mi-a pus in pantece 2 mici sufletele...

  7. #7
    Floricica Senior ruxidadi's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.12.2008
    Localitate
    Brasov
    Postari in forum
    4.586
    Din experienta mea de pana acum, am ajuns la concluzia ca destinul alege intotdeauna foarte bine, chiar daca la momentul respectiv credem altfel.

    Sper sa ajungi si tu la aceeasi concluzie Dupa ce vei simti copilul miscand si mai ales cand vei ajunge sa il tii in brate, il vei iubi. Si apoi vei fi sigura ca destinul a ales bine.

  8. #8
    Floricica Senior sierra's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.12.2008
    Localitate
    radna
    Postari in forum
    4.204
    asa am patit si eu ,exact ca tine.la inceput nu am dorit copilul,iar mai tarziu,ca si acum ,nu mai pot de dragul zgatiei mele mici !
    unele persoane au nevoie de mai mult timp sa se obisnuiasca cu o idee(aici cu ideea ca vei avea un copil),dar drumul e facut ,daca ai inceput sa te temi sa nu pateasca ceva bebelusul din burtica.
    pana cand am simtit-o ca misca,la exact 16 saptamani,tot mai speram sa nu fie bebe( stiu ca erau trecute deja 4 luni de sarcina si nu sunt needucata sau fara acces la net ,stiri ,carti ),sperams a se intample ceva si sa nu mai fie.cum spuneam,cand am simtit-o prima data ,m-am indragostit de acel pui de om care crestea in mine,si am inceput sa planga ca fusesem atat de proasta incat sa nu il doresc.atunci am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa nu ma fi ascultat si sa imi lase copilasul ,sa aiba grija sa fie sanatos si sa ma ajute sa il vad .acum am o minunatie de fetita,pentruc are multumesc cerului in fiecare zi si fara de care eu nu as mai trai si am ajuns la concluzia ca Dumnezeu stie mai bine decat noi cand trebuie sa ne dea un bebe.

  9. #9
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387
    Citat Postat de nicodimionelia Vezi mesajul
    eu din cate inteleg nu ti-l doresti....nu stiu cum e sentimentul ala....dar totusi nu ai 20 de ani sa zici ca regreti ca nu te-ai mai distrat ci 30 ....eu nu te critic fiecare face ce vrea...dar ma asteptam la cineva mai tanar sa zica asta...eu am ramas cand aveam 23 de ani si sincer nu eram pregatita pt copil ...eram cu sotul abia de 1 an si jumatate impreuna....in timpul acesta nu m-am protejat deloc si am vazut ca nu raman am crezut ca poate e o problema.....dar in mintea mea ziceam....lasa ca am timp pana la 30 sa fac copii....si hop am ramas.....dar nu m-am gandit nici o clipa la avort ...sotul isi dore bebe...si nici intrebari de genul...de ce eu sau de ce la mine.nu imi puneam... asemenea intrebari le punem atunci cand Doamne fereste se intampla o tragedie dar nu cand e ceva frumos ....
    Traieste, tocmai asta spuneam, nu a murit si dupa ce l-am vazut la ecografie cu inimioara batandu-i atat de tare mi s-a facut mila de el, mi-e teama ca as putea sa il pierd. Sotiorul meu drag si-l doreste foarte mult, defapt, dupa cum spuneam, banuiesc ca datorita dorintei lui acerbe de a se intampla, s-a intamplat, ca eu in mod sigur nu mi l-am dorit si am incercat sa stau la adapostul perioadei nefertile, dar se pare ca nu a fost sa fie, Dumnezeu avea alte planuri cu mine. Dumnezeu tine la sotiorul meu.. Dar a uitat sa ma intrebe si pe mine daca sunt pregatita. Asta vroiam sa spun.. Plus ca nici perioada economica nu este excelenta, dimpotriva. Un copil ar cam fi ultima 'achizitie' pe lista de 'proprietati'. Dar in fine, macar jumatatea mea are incredere ca totul va fi bine. Dar m-ar durea ingrozitor sa stiu ca as putea pierde puisorul asta de om care creste deja in burtica mea. Cam paradoxal, nu?
    Modificata de dalicris; 22.03.2011 la 08:19:16.

  10. #10
    Floricica Debutanta mamica1's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.11.2010
    Postari in forum
    835
    eu cred ca esti speriata putin, ti-e teama ca poate nu te vei descurca. prin asta trecem toate, ne dorim sa fim cele mai bune mame. eu am avut fata la22 ani si baiatul la 27, dar i-am dorit si i-am iubit din prima clipa cand am aflat ca sunt gravida.
    ai incredere ca totul va fi bine si nu te mai gandi la ce e mai rau. bucura-te de primele miscari, apoi te va lovi mai rau, il vei simti cum se intoarce, cum se intinde. sotul tau iti e alaturi, bucura-te alaturi de el si sa stii ca nu e totul numai in alb si negru.
    niciodata nu va fi bine din pdv economic pentru a avea un copil, noi stateam in gazda cand am avut fata si dupa 3ani am reusit sa ne luam casa noastra. tin minte ca ne-am intalnit in parc cu o avocata de 40ani, avea un bebe de 4luni si mi-a spus ca singurul regret e ca a alergat dupa bani si case si acum si-ar mai dori un copil, dar e prea tarziu. important e ca nu esti singura, sotul tau e langa tine, asa ca, curaj totul va fi bine.
    multa sanatate si o sarcina usoara!
    Citat Postat de dalicris Vezi mesajul
    Traieste, tocmai asta spuneam, nu a murit si dupa ce l-am vazut la ecografie cu inimioara batandu-i atat de tare mi s-a facut mila de el, mi-e teama ca as putea sa il pierd. Sotiorul meu drag si-l doreste foarte mult, defapt, dupa cum spuneam, banuiesc ca datorita dorintei lui acerbe de a se intampla, s-a intamplat, ca eu in mod sigur nu mi l-am dorit si am incercat sa stau la adapostul perioadei nefertile, dar se pare ca nu a fost sa fie, Dumnezeu avea alte planuri cu mine. Dumnezeu tine la sotiorul meu.. Dar a uitat sa ma intrebe si pe mine daca sunt pregatita. Asta vroiam sa spun.. Plus ca nici perioada economica nu este excelenta, dimpotriva. Un copil ar cam fi ultima 'achizitie' pe lista de 'proprietati'. Dar in fine, macar jumatatea mea are incredere ca totul va fi bine. Dar m-ar durea ingrozitor sa stiu ca as putea pierde puisorul asta de om care creste deja in burtica mea. Cam paradoxal, nu?

  11. #11
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    din pura curiozitate la ce varsta vroiai sa ai copil?eu mam casatorit in liceu,la 17 jumate,si la 20 eram gravida.un copil total dorit,un copil pe care lam facut in facultate,un copil pe care lam -tarat- mereu dupa mine ca nu aveam cu cine sal las,un copil fara de care nu as putea trai.faci cea mai mare greseala din lume gandind asa.eu miam dorit enorm un copil,si cand lam avut,cand nu avea nici o luna,incercam sa imi imaginez viata fara ea,incepusem sa imi para rau ca sa zic asa.si dumnezeu mia dat o palma de nu am sa o uit niciodata.la o luna jumate eram internata cu ea in spital.avea bronsolita,doctorii miau spus ca daca mai stateam o zi cu ea acasa murea.nu o sa uit acele cuvinte in viata mea.au fost cele mai urate zile din viata mea.cinci zile am dormit langa patul ei in fund,ea fiind la terapie intensiva,cu masca de oxigen si branula.au fost niste momente pe care nu le doresc la nimeni.apoi mi lea dat dumnezeu una dupa alta sa ma satur,5 zile nu a venit nimeni inafara de sot la spital,5 zile nu am mancat mai nimik,nu am furat decat pe noapte 2-3 ore,ca nu puteam dormi pe scaun,5 zile am plans incontinuu,acolo mia venit si ciclul,tot in spital mi sa desfacut si operatia si am fost si racita.poate nu intelegi acum,dar cand vei fii mama o sa intelegi.e cumplit sa iti vezi copilasul asa.e groaznic.ai grija ce gandesti

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari