Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364

    Socializarea ...o problema?

    Buna ziua!
    Am o fetita de 2 ani si 7 luni si sper sa primesc un raspuns din partea doamnei psiholog sau altor mamici care s-au confruntat cu problema aceasta.
    Fetita mea nu accepta sa-i vorbeasca mai nimeni pe strada ...adica daca trece o vecina si o intraba ce face ea incepe sa tipe(precizez ca vorbeste foarte bine,deci nu tipa pt ca nu stie sa se exprime) si mai nou se duce sa dea in persoana respectiva si ii mai zice si mars(asta a auzit la noi zicandu-le cateilor din fata blocului).Si totusi nu asta e problema cea mai mare...mai grav decat asta este ca nu accepta nici copii ,in special fetitele.Singurul copil pe care il accepta este un vecin de 2 ani si putin pe care l-am vizitat des si probabil s-a obisnuit cu el.In rest daca mergem la cineva in vizita si are copil mic ,plange ,vrea sa dea in el,tipa sa plecam .Chiar aseara mi s-a intamplat ceva de genul acesta...am mers in vizita la vecinelul nostru si peste ceva timp au venit unchiul lui cu matusica si copilasul lor mai mic decat cei doi(a mea si vecinul) ,are un an si 7-8 luni.Cand au intrat in casa ,s-a dus in ultima camera ,zicand ca-i e frica si ca nu vrea sa vina bebe ...nu spun ce show a facut cand a venit mama baietelului si a intrebat-o de vorba...i-am explicat si eu si mama vecinului (pe care o indrageste foarte tare) ca e mic si el ,ca are pantalonasi frumosi si ochii albastrii,ca nu ii face nimic,doar se joaca etc...nimic plangea cu suspine ca sa plece toti acasa ...in final am luat-o pe ea si am plecat noi acasa.i-am explicat din nou ca nu e frumos,o intreb de ce plange si de ce se comporta asa,nu zice nimic...sau zice ca nu e frumos ce face ,dar totusi o face...
    Situatia nu este unica,sunt multe de acest gen...singurele pesoane pe care le accepta sunttem noi(parintii),sora ei care locuieste in alta tara ,bunicii si 2 matusi ,vecina cu baietelul ei si cam atat.
    nici macar pe unchii ei nu ii acepta,tipa cand vin la noi si fuge ,plange sa stam cu ea in camera si sa iasa din casa...
    Pe afara daca vede copii ,zice fara ca cineva sa o bage in seama ca nu vrea sa vorbeasca cu ei,se duce sa dea in ei(asta se intampla de putin timp ,fara sa aiba un motiv sau sa fi declansat ceva anume violenta asta)...daca in parc sunt copii pe topogan zice ca nu mai vrea sa se dea ca sunt prea multi copii si cere acasa.
    Nu inteleg deloc ce se intampla cu ea ,asta vara statea afara ore intregi cu copii ,nu a lovit-o niciunul,nu s-aintamplat nimic care sa ii provoace starea asta de respingere.

  2. #2
    Floricica Avansata nikolettap's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.04.2006
    Localitate
    GALATI
    Postari in forum
    1.886
    Citat Postat de shtrengaritza Vezi mesajul
    Buna ziua!
    Am o fetita de 2 ani si 7 luni si sper sa primesc un raspuns din partea doamnei psiholog sau altor mamici care s-au confruntat cu problema aceasta.
    Fetita mea nu accepta sa-i vorbeasca mai nimeni pe strada ...adica daca trece o vecina si o intraba ce face ea incepe sa tipe(precizez ca vorbeste foarte bine,deci nu tipa pt ca nu stie sa se exprime) si mai nou se duce sa dea in persoana respectiva si ii mai zice si mars(asta a auzit la noi zicandu-le cateilor din fata blocului).Si totusi nu asta e problema cea mai mare...mai grav decat asta este ca nu accepta nici copii ,in special fetitele.Singurul copil pe care il accepta este un vecin de 2 ani si putin pe care l-am vizitat des si probabil s-a obisnuit cu el.In rest daca mergem la cineva in vizita si are copil mic ,plange ,vrea sa dea in el,tipa sa plecam .Chiar aseara mi s-a intamplat ceva de genul acesta...am mers in vizita la vecinelul nostru si peste ceva timp au venit unchiul lui cu matusica si copilasul lor mai mic decat cei doi(a mea si vecinul) ,are un an si 7-8 luni.Cand au intrat in casa ,s-a dus in ultima camera ,zicand ca-i e frica si ca nu vrea sa vina bebe ...nu spun ce show a facut cand a venit mama baietelului si a intrebat-o de vorba...i-am explicat si eu si mama vecinului (pe care o indrageste foarte tare) ca e mic si el ,ca are pantalonasi frumosi si ochii albastrii,ca nu ii face nimic,doar se joaca etc...nimic plangea cu suspine ca sa plece toti acasa ...in final am luat-o pe ea si am plecat noi acasa.i-am explicat din nou ca nu e frumos,o intreb de ce plange si de ce se comporta asa,nu zice nimic...sau zice ca nu e frumos ce face ,dar totusi o face...
    Situatia nu este unica,sunt multe de acest gen...singurele pesoane pe care le accepta sunttem noi(parintii),sora ei care locuieste in alta tara ,bunicii si 2 matusi ,vecina cu baietelul ei si cam atat.
    nici macar pe unchii ei nu ii acepta,tipa cand vin la noi si fuge ,plange sa stam cu ea in camera si sa iasa din casa...
    Pe afara daca vede copii ,zice fara ca cineva sa o bage in seama ca nu vrea sa vorbeasca cu ei,se duce sa dea in ei(asta se intampla de putin timp ,fara sa aiba un motiv sau sa fi declansat ceva anume violenta asta)...daca in parc sunt copii pe topogan zice ca nu mai vrea sa se dea ca sunt prea multi copii si cere acasa.
    Nu inteleg deloc ce se intampla cu ea ,asta vara statea afara ore intregi cu copii ,nu a lovit-o niciunul,nu s-aintamplat nimic care sa ii provoace starea asta de respingere.
    Poate totusi s-a intamplat ceva ce n-ai observat; sau ceva ce tie ti s-a parut normal dar pe ea a infricosat-o? Ma gandesc ca ar trebui sa aiba un motiv. Este doar o parere.
    Si eu am probleme cateodata cu fetita mea, mai loveste copii. Incerc sa o invat ca nu-i frumos, o cert, o pedepsesc dar uita repede. Sper, cu timpul si cu ajutorul meu sa constientizeze si sa nu mai faca asa ceva.

  3. #3
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    Cred ca i se trage de la faptul ca ea a stat doar cu mine,nu a stat cu bunicii ,cu bona,cu nimeni...nu ca nu as fi vrut eu,ci pt ca nu am avut sprijin din partea nimanui...oricum greu a acceptat si neamurile,mai demult tipa cand o vedea pe soacra-mea si plangea sa plecam...chiar daca o vedea des ca stam aproape...
    Nu s-a petrecut totul dintr-o data,mereu a fost reticenta ,dar iainte accepta copii,acum nici pe ei nu ii accepta.
    Am inscris-o si la gradinita cu gandul ca poate se va schimba,dar dupa ce in prima zi a stat 20 de minute fara mine ,apoi a inceput sa planga si m-a sunat educatoarea(asa i-am zis eu sa faca ,avand in vedere ca avea 2 ani si 4 luni,deci era micuta pt gradinita si nu am vrut sa o fortez).aA doua zi nu m-a mai lasat sa plec si am stat cu ea acolo,a treia zi la fel,a patra zi era deja racita ( a luat-o de la gradinita raceala) si am decis ca nu o mai duc ca e prea mica sa stea mereu racita,pt ca chiar daca scria pe usa ca nu-i primeste raciti ,ii primea cu mucisorii pana in gura.
    Acum numai daca zic ca o duc la gradinita sa se joace incepe sa urle si sa strige ca nu vrea ,ca ea merge la scoala:)
    Ma gandesc cu groaza ce va face la toamna ,cand o voi duce din nou,va avea atunci 3 ani si 2 luni.

  4. #4
    mire83
    Guest
    diana,stiu ca ai mai spus tu ca e putin sperioasa dar nu ma asteptam sa aveti probleme...
    probabil ca acum fiind si iarna,socializeaza mai putin,intradevar...dar stai sa vina primavara...
    multa rabdare pana atunci!
    e si situatia de asa natura...ca ati stat doar voi 2 si se simte in comportamentu ei...
    nu-ti fa griji,o sa isi revina cu timpu'.... este ea mai cu personalitate si nu vrea decat pe mami:)
    eu asa vad...umila mea parere
    pupici!

  5. #5
    sun2shine
    Guest
    Diana citeste din cartea Totul se intampla inainte de 6 ani si o sa intelegi de ce face fetita ta asa si nu e nimic anormal!

  6. #6
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    Citat Postat de mire83 Vezi mesajul
    diana,stiu ca ai mai spus tu ca e putin sperioasa dar nu ma asteptam sa aveti probleme...
    probabil ca acum fiind si iarna,socializeaza mai putin,intradevar...dar stai sa vina primavara...
    multa rabdare pana atunci!
    e si situatia de asa natura...ca ati stat doar voi 2 si se simte in comportamentu ei...
    nu-ti fa griji,o sa isi revina cu timpu'.... este ea mai cu personalitate si nu vrea decat pe mami:)
    eu asa vad...umila mea parere
    pupici!
    merci mire!
    sper sa-si revina cu timpul,dar din pacate parca e din ce in ce mai rau...

  7. #7
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    Citat Postat de sun2shine Vezi mesajul
    Diana citeste din cartea Totul se intampla inainte de 6 ani si o sa intelegi de ce face fetita ta asa si nu e nimic anormal!
    Am citit din ea ,dar nu am gasit nimic despre comportamentul asta...e adevarat ca nu am citit-o in intregime,selectam pasajele cu varsta ei,dar tot nu am gasit nimic...
    Daca ai timp poate imi relatezi putin ce zicea de comportamentul acesta:)...sau o pagina la care gasesc...
    Oricum eu nu am mai vazut asa ceva la nici un copil,sa tipe pe strada daca il baga cineva in seama(pe el sau pe mama lui)...adica comportamentul ei e perfect vizibil pt toata lumea,nu vad doar eu asta...poate daca as mai fi vazut copii asa de "salbatici" nu ma ingrijoram...

  8. #8
    sun2shine
    Guest
    Era un exemplu asemanator cu copilul care raspunde inapoi unei domane si nu prea politicos,dar comportamentul e relativ asemanator .Tipa zicea ca e ceva legat de varsta si orice copil trece prin asta pana cand reuseste sa isi formeze identitatea de sine.....Pana la doi ani copilul este rebel si incearca sa cerceteze tot .Ti se pare ca e un copil salbatic insa cu timpul acest comprotament se va diminua.Trebuie insa sa citesti din carte si iti da si ceva exemplu de remediere....nu ca poti face ceva pe loc dar macar te impaca...intelegi prin ce trece copilul.Nu iti pot da pagina ca si eu am descarcat-o de pe net si o am pe reader si nu am semne pe ea.

    In legatura cu alti copii e iar normal sa nu ii accepte...mai ales ca inca nu se stiu juca prea bine pe la 2 ani...deseori intervine bocanitul.....
    Stai linistita insa ca nu e nimic cu fetita ta!Trece printr-o perioada normal avarstei ei.

  9. #9
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Eu am cunoscut un astfel de baietel, cand am fost in america. Il chema Tyler si era f frumusel, dar si f nesociabil. Nu accepta cu usurinta pe nimeni in jurul lui. Nu suporta sa se apropie cineva de el, mai ales barbati, ca sa-i vorbeasca. ll tin minte asa de bine pentru ca a fost ceva f special pt mine. De cand ma stiu mi-au placut copiii si ei pe mine. Prima oara cand l-am vazut, eram cu bunica lui si ea a trebui sa il lase singur cu mine in masina (cateva secunde)- copilul a inceput sa tipe. Tare. Am stat linistita, nu l-am bagat in seama (era comportamentul lui obisnuit fata de orice strain). Pe parcursul urmatoarelor ore i-am dat spatiu, l-am lasat sa vina el cand vrea la mine...si a venit si s-a atasat de mine intr-un mod in care i-a uimit pe ceilalti (a impartit cu mine marshmellows, mi-a dat sa ii citesc, imi dadea la plecare a hug and a kiss- tratament rezervat special pt mama, tata si bunica, ma lasa sa il tin in brate...). A fost ceva f special, repet, una din ele mai frumoase amintiri ale mele din America.
    De ce am povestit asa de detaliat? Pt ca, desi nu e un comportament comun, mai exista. Singurul lucru pe care il mai stiu despre el, din pacate, este ca are o problema cu ochii (s-a descoperit ca nu vede bine). Nici un moment nu vreau sa implic ca si fetita ta ar avea o astfel de probl (e doar cazul lui particular). Copilul nu statea numai cu o pers, avea mai multe in jurul lui, mergea la day-care, deci nu lipsa colectivitatii ar fi fost o problema. In afara de problema cu ochii insa, nu cred ca mai avea si alta probl cand am auzit eu vesti despre el ultima data (adica de adaptare la scoala, alte tipuri de sindrom,etc.).
    Nu stiu ce sa iti spun despre fetita ta- am stat mult si m-am gandit la ea, daca as fi avut cat de cat un raspuns as fi scris mai devreme. Fiecare copil are particularitatile lui, ii trebuiesc respectate ritmul si preferintele, dar daca tu ca mama simti ca ceva nu e in regula, atunci probabil nu e. Daca simti ca totul e ok cu ea si isi va reveni in timp, cel mai probabil asa va fi. Daca ai indoieli, poate ar fi mai bine sa discuti cu un specialist- un educator cu experienta si intelepciune sau un psihlog mai experimentat.

  10. #10
    Floricica Cu Vechime flora73's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.03.2008
    Postari in forum
    7.652
    Da, si multa rabdare, sa-i vorbesti mult, s-o linistesti ca tu tot cu ea vei fi mereu.
    Baiatul mijlociu al vecinilor mei era asa........cand se apropia cineva de el sau de mama se urca calare pe ea pana in cap.
    Ii vorbea mama-sa de gradinita sa-l duca sa se joace cu copiii acolo....el, nuuuuuuuuuuuuu cu mama acasa.
    In parc la joaca nici macar nu se uita la alti copii, era in poalele ma-sii.
    Mi l-a lasat o jum de ora ca venise electricianul ca aveau probleme cu contorul de lumina si toata jumatatea aia de ora a stat ghemuit pe jos la usa urland.
    Noaptea din ora in ora o trezeste (asta din pacate si acum desi are 4 ani, dar mai rar, una sau de doua ori pe noapte) pe mama-sa sa stea alaturi de el, sa-i dea biberon cu ceai, cu apa, sa-l inveleasca, sa-i dea mana, etc
    Femeia asta cadea din picioare de obosita.
    La 3 ani si cateva luni l-a dus la gradinita....dar i-au facut instructajul toata vara......"mergi la gradinita, ai jucarii multe, carioci sa desenezi frumos, sa-i aduci mamei desenele facute de tine sa le pastreze, etc"
    Mama-sa a ales sa-l trimita cu microbuzul scolii si iar povesteste-i cat e de frumos cu microbuzul, etc......ca daca l-ar fi dus ea sigur ar fi inceput sa planga la geamul gradinitei.
    Acum e copilul cel mai cuminte din clasa, se joaca intr-un colt fara sa deranjeze pe nimeni.....se joaca frumos cu fetitele, asculta de educatoare, mananca tot fara mofturi.....ii place si ar vrea sa mearga la gradinita si duminica
    Acasa e tot agitat ca deh, ii spatiul lu, e cu mama......dar in societate e altfel.

  11. #11
    Floricica Veterana shtrengaritza's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2008
    Postari in forum
    11.364
    Multumesc tare mult pentru raspunsuri!
    Parca m-am mai linistit,dar tot cred ca trebuie intr-un fel sau altul ajutata sa se integreze...cred ca gradinita ii va fi benefica si o va ajuta,dar numai sa stea...oricum o sa incerc la mai multe daca nu reusesc sa o fac sa stea la prima,poate gasesc vreo educatoare care sa-i intre la inima:))....pt ca personal cred ca copii se ataseaza de educatoare sau de un alt copil de la gradinita si asa ajung sa-si doreasca sa mearga si in weekend:)
    O sa incep iar sa citesc din "Totul se intampla inainte de 6 ani " si mai am cateva de psihologie a copilului ,poate gasesc solutii ...eu am incercat in multe feluri sa ii explic,de la foarte calm ,la cearta(ceea ce mi se pare normal ,avand in vedere ca a ajuns sa loveasca lumea si nu ii pot permite asta),am si pedepsit-o...pana acum nimic nu a dat rezultate...

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari