Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052

    Plans isteric!!!

    Buna ziua!

    Fetita mea, in varsta de doi ani, in ultima vreme (2-3 luni) a facut cateva crize de isterie (nu stiu daca este propriu spus) si inca nu am gasit o explicatie a acestui fenomen.

    Am sa va spun cate ceva desprea ea, poate ajuta la formarea unei idei.
    Irini este un copil relativ linistit; niciodata nu a spart lucruri, nu le-a aruncat pe jos (in afara de jucariile ei, cu care stie ca ii dam voie sa faca aproape tot ce vrea). Daca este curioasa si vrea sa studieze un obiect din casa, i-l oferim cu placere, ii explicam ce este si la ce foloseste si accentuam faptul ca trebuie sa il puna la loc, ceea ce si face dupa ce si-a satisfacut curiozitatea.
    Irini este un copil relativ sociabil. Este vesela si comunicativa cu persoanele care probabil ca pentru ea emana energie pozitiva (chiar daca le vede pentru prima data). Este insa retinuta si nu se apropie de cateva persoane anumite din cercul nostru de cunoscuti (stiu si de ce, dar nu are rost sa dezvolt subiectul). Cu prietenii ei din parc se joaca frumos, nu le confisca jucariile (dar nici ea nu este foarte-foarte darnica cu ale ei, daca are vreuna cu ea), nu a impins niciodata, nu a agresat niciodata vreun copil (desi ea a fost agresata de cateva ori si singura reactie a fost sa se crispeze si sa se retraga cativa pasi).
    Mediul familial in care traieste Irini este unul armonios, ambii parinti suntem prezenti in viata ei, ii aratam dragostea noastra si o incurajam sa procedeze si ea la fel.
    Nu prea o certam si nu o pedepsim (am facut-o doar de 2-3 ori pana acum - am pus-o pe scaun, i-am dat ceasul in mana, i-am aratat ce inseamna "2 minute" si i-am spus ca pt 2 minute nu are voie sa coboare; dupa aceea mi-a cerut scuze, m-a pupat si gata) pentru ca nu este cazul.

    Uneori devine insistenta cand isi doreste ceva, dar daca nu ii pot oferi ceea ce isi doreste, de cele mai multe ori reusesc sa ii distrag atentia de acolo. Rareori s-a intamplat sa planga sau sa se enerveze doar pentru ca isi dorea ceva, si asta de obicei cand era foarte obosita.
    Irini este o fetita inteligenta (va rog sa imi scuzati lipsa de modestie), cunoaste foarte multe lucruri, cunoaste notiuni abstracte; vorbeste foarte foarte bine pentru varsta ei (sau cel putin comparativ cu toti copiii de varsta ei, pe care noi ii cunoastem), formeaza fraze complicate (conjunctiile cunt prezente in vocabularul ei de cand avea 21-22 de luni) si are un vocabular foarte vast si chiar elevat.
    Este un copil extrovertit si stie sa isi exprime foarte bine sentimentele si dorintele.
    Ii place foarte mult sa se afle in compania copiilor mai mari decat ea.

    Acum am sa va spun ce anume ma nelinisteste in comportamentul ei.
    Uneori vrea sa faca ceva iar noi, cei prezenti, nu ne opunem. O lasam sa faca ce vrea (atata timp cat acest lucru este in limitele impuse de noi). La un moment dat, aparent din senin, se enerveaza foarte tare si incepe sa planga. Daca o intrebam ce a patit, plange si mai tare. Daca incercam sa ii acordam ajutor, efectiv se isterizeaza. Plange si tipa in acelasi timp! Atat de tare, incat la un moment dat vomita. NU se tavaleste pe jos, nu tranteste obiecte, nu se loveste pe ea insasi si nici pe noi nu ne agreseaza in vreun fel. Doar plange si tipa foarte tare si nu se calmeaza sub nicio forma. Iar daca se calmeaza o face dupa ce deja a vomat (probabil din cauza ca s-a speriat) iar eu in acelasi timp sunt nevoita sa o bag in cada pentru a o spala. In cada de cele mai multe ori se calmeaza pentru ca ii face placere sa se balaceasca.
    Si totusi, in alte situatii (cand pur si simplu faceam baita) s-a intamplat sa o apuce o astfel de criza chiar si in cada (pentru ca, de exemplu, nu poate deschide/inchide robinetul).

    Am observat ca acest lucru se intampla doar in anumite perioade, si anume atunci cand in compania ei se afla prietena ei cea mai buna, Nina. Nu neaparat chiar in momentele in care este si Nina cu noi, poate chiar la putin timp dupa ce fetita a plecat. SAu oricum, in zilele in care au fost impreuna la un moment dat.
    Irini o iubeste foarte mult pe Nina si este extrem de entuziasmata atunci cand prietena ei vine la noi acasa sau cand ii intoarcem noi vizita. Efectiv radiaza de fericire.
    Nina are 2 ani si 8 luni si este o fetita foarte linistita, dar care de multe ori am impresia ca nu este pe aceeasi lungime de unda; este un copil introvertit dar nu stiu cat de important este acest lucru acum. Nu comunica foarte mult dar se pare ca are trairi interioare foarte intense.

    Nina locuieste in alt oras, si ne vedem cam o data la 3 saptamani. Schema este cam asa: 3 saptamani nu ne vedem, o saptamana ne vedem (fie mergem noi in orasul ei fie vine ea la noi in oras - fara a imparti locuinta). si tot asa... In cele 3 saptamani Irini nu face nici macar o data astfel de crize, iar in saptamana in care ne vedem aproape zilnic, avem parte de astfel de show-uri de fiecare data.


    Imi pare rau ca a trebuit sa scriu atat de mult, dar am incercat sa va ofer cat mai multe informatii despre Irini pentru a va contura o imagine cat mai clara in ceea ce o priveste.

    Ma simt foarte prost in primul rand pentru ca nu reusesc sa gasesc cauza acestor iesiri pe care le are fetita mea, si implicit, nu stiu cum sa procedez pentru a nu se mai repeta. Daca as sti cauza, probabil ca am reusi sa eliminam si efectul.

    Va rog mult, spuneti-mi care ar putea fi cauza unui astfel de comportament si cum ar trebui sa procedam.
    Multumesc pentru timpul acordat citirii acestui mesaj aproape interminabil.

  2. #2
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna ziua

    Am citit ce mi-ati scris si am sa va rog sa-mi mai dati niste informatii Nu-mi spuneti despre cum este programul zilnic si nici despre alte persoane din viata lui Irini (tatal, bunicii, vecinii etc). Dat fiind faptul ca legati crizele de plans de legatura cu Nina, ar trebui sa intelegem ce se intampla in aceasta relatie cat si in altele. Poate dorul de Nina sa produca o astfel de excitatie? De ambitie? Sa fie suprasolicitant din punct de vedere emotional timpul petrecut cu Nina?


    Pe curand

  3. #3
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ca mi-ati raspuns.

    Am sa incerc sa va mai ofer cateva informatii in ceea ce o priveste pe Irini.

    Programul ei este unul destul de strict, dar cu care s-a obisnuit si pe care il urmeaza cu placere. Avem ore relativ fixe de masa, ore de plimbare, de somn, de joaca. Rareori ne abatem de la program si asta doar cand intervine ceva foarte important in orarul nostru, al parintilor. Chiar si atunci cand deviem de la orarul ei, accepta cu usurinta schimbarile si se adapteaza imediat; dar cum am spus, acest lucru se intampla destul de rar.
    In relatiile cu ceilalti este un copil destul de echilibrat. Are nevoie de 15-30 de minute pentru a lasa pe cineva sa se apropie de ea (ma refer aici la contact fizic... imbratisari, gadilaturi etc); de comunicat verbal, comunica in primele 5 minute (pastrand insa o oarecare distanta fizica).
    Pe bunicii din partea tatalui ei ii vede cam o data pe luna (timp de o saptamana); cred ca ii iubeste, dar nu este foarte dornica sa se afle in prezenta lor daca nu suntem si noi (parintii) in preajma. Aici stiu sigur ca este de vina atitudinea bunicilor; au alta viziune in ceea ce priveste educatia copiilor... bunica mai ales este destul de dificila; nu accepta ca Irini sa planga, sa se enerveze si o cam cearta. Ca un exemplu... de cand Irini a inceput sa faca primii pasi singurica, a certat-o de fiecare data cand fetita cerea sa fie luata in brate. Evident ca nici nu se pune problema ca bunica sa o ia in brate pe Irini. In afara de asta, ma certa si pe mine de fiecare data cand o luam in brate pe IRini. SI exista o sumedenie de astfel de exemple. In consecinta, Irini nu vrea sub nicio forma sa iasa la plimbare cu bunica ei... si devine destul de iritata in prezenta ei. Bine insa ca intalnirile au loc o data la cateva saptamani...
    Cu mama mea situatia e alta. Ne viziteaza cam de 3 ori pe an (sta cate 2-3 saptamani); in ciuda faptului ca mama si Irini nu vorbesc aceeasi limba, se inteleg foarte bine si se iubesc foarte mult! Atat de mult, incat Irini nu vrea sa doarma daca nu e si "mamaia" langa ea...
    Despre relatiile cu vecinii si prietenii... numai lucruri bune. Irini ii cunoaste pe toti, ii indrageste pe cei mai multi, este foarte bucuroasa cand ii intalneste... Avem chiar o vecina in bloc, o doamna care are 55 de ani si pe care Irini o iubeste foarte foarte mult... Cand suna soneria la usa noastra (de cele mai multe ori dansa ne viziteaza), Irini isi cauta mai intai pantofii si apoi se duce la usa. Stie ca e rost de plecat de acasa. Da, vecina vine si o ia pe Irini la dansa acasa (locuieste la etajul de sub noi), iar Irini se simte foarte bine acolo. De multe ori este foarte greu sa o conving sa vina acasa...
    Relatia cu tatal ei este una plina de iubire si complicitate :) Il iubeste foarte mult pe taticul ei, vrea tot timpul sa fie impreuna; el are niste limite mai ciudate in ceea ce o priveste pe Irini, ori acest lucru nu stiu cat este de bun. In general o cearta (destul de bland) cand Irini face mici nazdravanii (nazdravanii mari nu face;)), stie sa se impuna iar Irini il asculta. Daca insa fata e putin indispusa si devine mai pretentioasa, tatal este in stare sa ii aduca si luna de pe cer, spre deosebire de mine, care am limitele mai largi, dar foarte rigide. Stefanos i-a impus niste limite mai constrangatoare dar foarte foarte flexibile atunci cand Irini nu este in apele ei...
    Cam atat am stiut sa spun despre realtiile cu cei din jur.

    Tind din ce in ce mai mult sa cred ca "fenomenul Nina" ii provoaca Irinei aceasta stare de iritabilitate. Pana acum 3 zile, Nina a fost la noi in oras si ne-am vazut aproape zilnic. In toata aceasta perioada (aproximativ 2 saptamani) Irini a fost ca un torent de nervi, furie, isterie, plans, plans, plans!!! La un moment dat (acum ccateva zile) am remarcat ca ne apropiem de o noua eruptie dentara si am pus starea ei pe seama acestui lucru. SI totusi, de 3 zile Irini s-a linistit foarte mult (desi maselutele inca nu au iesit)... In aceste 3 zile nu a plans deloc, a fost vesela si jucausa...
    Asa cum am spus, Nina a plecat acum 3 zile. Inainte de a pleca au venit in vizita la noi si la plecare ne-am salutat. Irini s-a pus pe un plans pe care cu greu l-am suportat! S-a inecat, suspina, urla... plangea si striga dupa Nina si Vaso (mama fetitei). Le spunea sa nu plece!!! In cele din urma s-a potolit iar de atunci nu a mai plans deloc.

    As vrea foarte mult sa inteleg acest fenomen... Faptul ca Irini a plans cand s-a despartit de prietena ei este ceva firesc, sa zicem. Este insa curios ca o apuca acest plans (fara sa zica ce anume o deranjeaza) si atunci cand este impreuna cu Nina. Sau o apuca chiar si asa, din senin, atunci cand nu este impreuna cu prietena ei (dar cand este in oras cu noi). Ciudat, nu?!
    In aceste 3 zile de liniste Irini nu a spus nici macar o data "Nina vine la noi acasa" (probabil constientizeaza bine faptul ca fetita a plecat in orasul ei). Cand au fost aici, in fiecare zi Irini imi spunea si de 20 de ori "Nina vine la noi acasa". Iar cand Nina venea, cand deschideam usa si Irini o vedea, nu stia ce sa mai faca din cauza entuziasmului. Tipa, chiuia, radea in hohote efectiv si incepea sa alerge prin casa, se tavalea pe jos (de bucurie)... cam 2-3 minute. Dupa aceea incepeau sa se joace. Sau nu... depinde de ceea ce faceam si noi.
    Nina este o fetita linistita (de foarte putine ori a bruscat-o pe Irini), stie sa cedeze jucariile, stie sa se joace foarte frumos... Este o fetita destul de sensibila; daca plange Irini, ea se duce la mama ei in brate, isi ascunde fatza si incepe sa planga si ea. Este un copil cooperant si inteligent, desi cu cei din jur comunica mult mai putin decat Irini.

    Nu stiu ce altceva as putea sa mai spun. Sper ca aceste informatii sa va fie de folos, iar la un moment dat sa primesc un raspuns care sa imi explice acest fenomen...
    Si, cel mai important: as vrea sa stiu ce ar trebui sa fac, cum ar trebui sa procedez pentru a evita aceste accese de plans...

  4. #4
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna ziua,

    Inteleg ca Irini nu este inca la gradinita si atunci cand va merge, va fi mai clar modul ei de a crea legaturi cu ceilalti copii. Cu siguranta ca observatiile dvs. sunt corecte si proximitatea fata de Nina produce o tensiune, manifestata fie prin accese de bucurie si entuziasm, fie prin accese de plans si nervozitate. Nu stim ce simte Irini fata de prietena ei si este prea mica pentru a putea vorbi despre asta.
    Copiii au sentimentele si trairile lor si uneori intensitatea sau modul de manifestare ne uimesc.
    Sigur ca daca aceste manifestari apar atunci cand se vede cu Nina, solutie la indemana ar fi sa evitati aceste intalniri doar ca nu este in sine o solutie ci doar evitara plansului.
    Veti observa in continuare ce se intampla si cum va fi prietenia lui Irini cu alti copii. De asemenea, cum va fi integrarea ei in grupul de copii atunci cand va merge la gradinita.
    Pana atunci, ar fi bine sa incercati sa vorbiti cu ea despre aceste lucruri, despre Nina, orasul in care sta, cand vine si de ce etc. Este posibil ca inconstient, Irini sa incerce sa o aduca sau sa o alunge asa cum copiii trec adesea de la ”vrei sa fim prietene” la ”nu mai esti prietena mea” si apoi din nou, de mai multe ori in cateva ore!


    Va asteptam cu drag cu alte observatii!

  5. #5
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna ziua,

    V-am scris un mesaj privat. Nu stiu daca l-ati primit..


    Anca Munteanu

  6. #6
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Buna seara.
    In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru raspunsul mai mult decat pertinent din punctul meu de vedere. (o fac acum, pentru ca am observat ca sunteti on-line)
    Intr-adevar, e posibil ca acel comportament al Irinei sa se datoreze tensiunii create de prezenta Ninei. De cand prietena ei a plecat, Irini este iar cuminte, ascultatoare si foarte foarte linistita.
    Aceasta ultima fraza a dumneavoastra -" Este posibil ca inconstient, Irini sa incerce sa o aduca sau sa o alunge asa cum copiii trec adesea de la ”vrei sa fim prietene” la ”nu mai esti prietena mea” si apoi din nou, de mai multe ori in cateva ore!"- spune totul.

    Multumesc inca o data foarte mult!!!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari