Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906

    mama tanara singura...lipseste ceva...si este foarte greu...:(

    Buna ziua! Ma numesc Madalina, am 18 ani si un baietel de un an si o luna. Pana aici nimic anormal...doar ca...din peisajul nostru a iesit de mult timp taticul lui. Ne-a parasit pe amandoi cand eram insarcinata in 4 luni. Stau cu parintii mei, si sunt eleva la un liceu bun din Brasov in clasa a 12-a. Am trecut peste toate rautatile din jur, am ascuns sarcina pentru ca nu voiam sa fac avort. Parintii mei au aflat de bebe cand eram insarcinata in 4 luni jumate. Cu taticul copilasului m-am inteles bine 2 ani (atat am fost impreuna) dar cand a aflat de copil totul s-a schimbat...eu i-am spus ferm ca vreau sa pastrez acest copilas si nu voi face o crima pentru nimic in lume.
    Are tot ce-i trebuie chiar daca au mai aparut mici necazuri, insa lipseste ceva. si stiu ce lipseste:el. Imi lipseste cand vad in parc tatici cu copii si sotiile lor fericite si iubite, imi lipseste cand am nevoie de de un umar pe care sa plang, imi lipseste...mereu:(.
    Stiu ca nu-l mai pot aduce inapoi desi din cand in cand (ma refer la 3-4 luni) ma mai intreaba pe messenger ce fac...sau foarte rar ce face Darius. L-a vazut de vreo 2-3 ori si parea incantat insa numai de fata cu mine. De cateva ori chiar m-am intalnit cu el si imi dadea de inteles ca ar vrea sa ne impacam iar cand imi faceam sperante imi spunea ca nu este pregatit sa aibe un copil acum cand "viata este asa de frumoasa" cum spune mereu. In octombrie anul trecut ne vedeam destul de des sio chiar credeam ca vom fi iarasi impreuna dar din nou doar o speranta desarta...
    Anca...ti-am scris tie pentru ca desi este destula lume in jurul meu care ma ajuta, am nevoie totusi de un sfat specializat...cum sa fac sa mi-l scot din minte? De ce de cate ori ma intalnesc cu cineva(barbat) care ar putea sa fie alaturi de mine refuz doar de teama unui nou esec si chiar pentru ca ma gandesc la M. ?
    Disperarea mea a ajuns la cote maxime, simt ca ma scufund incet incet in melancolie si nu mai suport...imi este teama ca asta sa nu se rasfranga asupra puisorului meu drag...:( Ajutor!!!

  2. #2
    Floricica Senior paulici's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2009
    Postari in forum
    3.046
    Astepti un sfat specializat ... nu ti-l pot da ... insa iti dau niste sfaturi din partea unei persoane care a trecut prin multe in viata.
    In primul rand as vrea sa te felicit, esti o MAMA adevarata. Mai presus de orice ti-ai iubit copilul ... am mai cunoscut mame ca si tine, chiar mai tinere, la 16 ani, din care cu 1 am legat o prietenie, stand in acelasi camin studentesc. Am invatat de la ea multe ... ce inseamna sa fi mama indiferent de varsta, ce inseamna sa fi cu un om 5 ani si totul sa se termine odata cu aparitia unui copil, ei nu s-au despratit in prima faza insa bazandu-se pe faptul ca tanara mamica e in casa cu bebe isi facea de cap in oras ... iesind la plimbare cu mititica l-a intalnit sarutandu-se cu alta. Au trecut 5 ani de atunci, ea inca spera, ea inca nu se poate apropia de un alt barbat, ea inca il vede omul perfect ... dar el ... cu viata lui ... o viata infinit mai usoara decat a ei, din motive financiare, dar si din cauza ca nu asupra lui sunt atintiti ochii ca are un copil la 16 ani.
    O alta mamica care a patit exact ca si tine ... avea 18 ani, era clasa 12 a nascut in perioada bacului si l-a ratat in acel an ... acum micuta fetita are 16 ani, mama e s-a casatorit cu altcineva dupa ... 12 ani.

    E foarte greu sa iti refaci viata mai ales dupa ce un copil a aparut, insa nu imposibil si toate trebuie sa se intample la timpul potrivit si foarte important este sa fie cu omul potrivit.
    Cred ca cel mai important este nu sa te gandesti cand e momentul potrivit si nici sa incerci sa accelerezi lucrurile si sa incerci sa iesi cu cineva doar de dragul de a iesi, ci sa faci acest pas cand intalnesti persoana potrivita. Ca si copil am avut si tata si mama, dar nu am fost fericita, certurile si scandalurile erau mereu in familia noastra si asta nu face bine nici unui copil. Eu si sora mea am fi preferat sa crestem fara amandoi parintii. Eu nu s-au potrivit niciodata, nu s-au inteles niciodata. Ai un copil pentru care sa lupti, este cel mai bun motiv de a merge mai departe indiferent de situatie, singura sau alaturi de cineva,canalizeaza-ti acum energi spre ati lua Bacalaureatul si de ce nu a incepe o facultate. Nu te grabi sa gasesti pe cineva ca din graba s-ar putea sa dai peste o persoana nepotrivita si vei ajunge sa regreti. Cand o vei intalni pe acea persoana potrivita, in funcite de varsta copilului tau, vei vei lua restul deciziilor inceea ce il privesc.

    Bucura-te de viata asa cum e ... cu bune si cu rele ... viata nu ne ofera numai situatii fericite ... ne ofera si tristeti ... de tare multe ori, insa atunci cand simti ca te prabusesti, ca puterile te slabesc gandeste-te ca cel mic te iu4beste si e al tau.

    Revenind mai concret la intrebarea ta ... Lasa trecutul in spate, ca o povara, dar nu in fata ca un obstacol ... de trecut nu poti sa scapi, insa il poti purat in spate, il simti ... dar nu il vezi. Trebuie sa vezi doar rezultatul acelui trecut, care creste sub ochii tai ... si este o minune ... de copil ... dar si sa privesti inainte cu optimism si incredere. Pe el ... pe tata copilului tau ... nu ti-l recomandat sa fie omul cu care sa stai alaturi toata viata, pt ca este omul care fuge de greutati, de responsabilitati si nu vei avea un adevarat sprijin in el niciodata. Nu astepta sa se maturizeze, pt ca nu o va face, iar daca se va intoarce la tine si la Darius, o va face doar de dragul vremurilor trecute, nu pentru a va fi sprijin.

  3. #3
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    Paulici citesc postarea ta si am lacrimi in ochi...:( stiu ca si tu ai trecut prin multe si am fost alaturi de tine (din umbra)...
    este tare greu intr-adevar dar cand ii vad ochisori plini de bucurie ai baietelului meu cum fuge dupa mine la usa cand ma intorc de la scoala...mi se umple sufletul de bucurie...N u vreau sa-mi refac viata momentan...vreau sa uit de el...de M. ...atat! Si desi am crezut ca odata cu nasterea ingerasului meu il voi uita dorul si tristetea s-au conturat tot mai mult si mi-au sapat tot mai tare groapa in care am cazut...pentru ca Darius seamana leit cu tatal lui si privirea...si zambetul...tot! Dar ma gandesc ca Darius este o persoana iar M. este alta persoana...asa ca-l las in urma...am sa incerc sa ingrop trecutul...dar este greu...:( Anul acesta am bacul si nu vreau sa ma gandesc la altceva in afara de Darius si de scoala...
    Multumesc mult pentru vorbele frumose:) Dumnezeu ne va zambi din nou si nu-si va intoarce fata de la noi!

  4. #4
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara Madalina,
    Eu cred ca nu-l poti uita pe tatal baietelului tau caci l-ai iubit si cred ca il mai iubesti si pentru ca el este tatal lui Darius si daca cel mic nu-l va vedea prea des sau nu va beneficia de prezenta lui, tu vei fi cea care ii vei povesti despre el si despre iubirea voastra din care el s-a nascut.
    In privinta vietii tale, ai noroc ca primesti ajutor din partea parintilor si ca iti poti termina scoala. Sunt alte prioritati acum decat o relatie cu un alt barbat. Atunci cand te vei simti mai linistita, mai eliberata de scoala si de bac, cand vei avea o profesie si un serviciu, vei putea intra intr-o alta relatie. O alta relatie nu te forteaza sa-l uiti pe tatal lui Darius, care va ramane tatal lui indiferent cum vor evolua lucrurile in vietile voastre.

  5. #5
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    anca, multumesc foarte mult! nu caut neaparat o alta relatie...tot dce vreau acum este sa ma mai linistesc...si citind postarile voastre ma face intr-un fel sa ma simt mai bine...sper:) multumesc mult:)

  6. #6
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de madalinutzamamy Vezi mesajul
    Buna ziua! Ma numesc Madalina, am 18 ani si un baietel de un an si o luna. Pana aici nimic anormal...doar ca...din peisajul nostru a iesit de mult timp taticul lui. Ne-a parasit pe amandoi cand eram insarcinata in 4 luni. Stau cu parintii mei, si sunt eleva la un liceu bun din Brasov in clasa a 12-a. Am trecut peste toate rautatile din jur, am ascuns sarcina pentru ca nu voiam sa fac avort. Parintii mei au aflat de bebe cand eram insarcinata in 4 luni jumate. Cu taticul copilasului m-am inteles bine 2 ani (atat am fost impreuna) dar cand a aflat de copil totul s-a schimbat...eu i-am spus ferm ca vreau sa pastrez acest copilas si nu voi face o crima pentru nimic in lume.
    Are tot ce-i trebuie chiar daca au mai aparut mici necazuri, insa lipseste ceva. si stiu ce lipseste:el. Imi lipseste cand vad in parc tatici cu copii si sotiile lor fericite si iubite, imi lipseste cand am nevoie de de un umar pe care sa plang, imi lipseste...mereu:(.
    Stiu ca nu-l mai pot aduce inapoi desi din cand in cand (ma refer la 3-4 luni) ma mai intreaba pe messenger ce fac...sau foarte rar ce face Darius. L-a vazut de vreo 2-3 ori si parea incantat insa numai de fata cu mine. De cateva ori chiar m-am intalnit cu el si imi dadea de inteles ca ar vrea sa ne impacam iar cand imi faceam sperante imi spunea ca nu este pregatit sa aibe un copil acum cand "viata este asa de frumoasa" cum spune mereu. In octombrie anul trecut ne vedeam destul de des sio chiar credeam ca vom fi iarasi impreuna dar din nou doar o speranta desarta...
    Anca...ti-am scris tie pentru ca desi este destula lume in jurul meu care ma ajuta, am nevoie totusi de un sfat specializat...cum sa fac sa mi-l scot din minte? De ce de cate ori ma intalnesc cu cineva(barbat) care ar putea sa fie alaturi de mine refuz doar de teama unui nou esec si chiar pentru ca ma gandesc la M. ?
    Disperarea mea a ajuns la cote maxime, simt ca ma scufund incet incet in melancolie si nu mai suport...imi este teama ca asta sa nu se rasfranga asupra puisorului meu drag...:( Ajutor!!!
    Buna Madalina parerea mea sincera desi o sa par mai brutala ca sa spun asa e ca nu ai nevoie de nenorocitul ala ! si o spun pentru ca sunt in aceeasi situatie ca tine....si eu sunt mama unei fetite frumoase de 3 saptamani pe care taicasau nu a vrut-o de la bun inceput....la fel ca si tine am ascuns sarcina de ai mei pana la 3 luni si jumatate pentru ca nu vroiam sa fac avort. Si credema ca si tatal fetei ar vrea sa o vada dar nu mai are nici un drept pentru ca am pus fata pe numele meu. Si eu locuiesc cu parintii si cu fratii mei si nu pot sa spun ca mie usor dar cand o vad pe gaza mea mica merita tot efortul de pe lume sa te zbati pentru puiul tau!
    Sincer nu cred ca ai nevoie de nenorocitul ala!! Cine stie poate gasesti pe cineva mai bun care iti va iubi copilul ca si cum ar fii al lui asa ca iti sugerez sa fii puternica pentru puiul tau si sa nu te lasi condusa de sentimente nefaste si de rautatea lumii!!

  7. #7
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Scuze de la inceput pentru ceea ce voi spune, poate ca va parea dur, dar eu asa vad lucrurile si asa ti le voi spune. Imi pare rau ca a trebuit sa treci atat de devreme prin aceasta experienta. Nu ma refer nicidecum la copil, ci la tatal lui, pe care, din cate vad, il regreti sa poate il mai iubesti. In momentul in care ai decis sa pastrezi sarcina, sa o ascunzi de parinti si sa lupti cu toate prejudecatile, ti-ai trasat drumul. Eu nu cred ca el s-a razgandit asa, de la un moment la altul, si te-a lasat dupa 4 luni de sarcina, ci cred ca nu a vrut niciodata copilul, pur si simplu a fost un accident. Responsabilitatea il sperie, insa in acelasi timp dovezile tale continue de afectiune, regretele, disponibilitatea ta totala si imediata de a relua o relatie cu el ii dau incredere ca orice ar face va avea intotdeauna unde sa traga. asa ca domnul isi traieste viata "atat de frumoasa fara tine si fara ccopil" si crede ca poate oricand sa se intoarca pentru ca e tata !!! si cu asta unii cred ca si-au castigat dreptul de a calca in picioare sentimentele si sufletul unei persoane. Tu spui ca vrei sa il uiti, sa il lasi in urma. Lasa-l! nu te mai agata de trecut, nu te mai gandi la el, nu mai vorbi pe mess sau prin alte mijloace... Lasa-l sa te caute el daca vrea sa stie de voi sau macar de copil. Si tu mergi inainte! Nu esti nici prima, nici ultima in situatia asta! nu-ti calca sufletul in picioare si nu fa compromisuri. daca nu a fost langa tine in cel mai important moment din viata unei femei, nasterea copiluli, tu crezi ca l-ar mai putea schimba ceva? poate ca sunt prea transanta, insa eu nu cred si nu voi crede niciodata in faptul ca oamenii se schimba. Viata mi-a demonstrat ca esenta ramane intotdeauna aceeasi, chiar daca maniera de a actiona si imprejurarile pot spune altceva.

  8. #8
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    ghiocel si snow aveti mare dreptate si nu am de ce sa ma supar pentru ce mi-ati scris:) intr=adevar am sa-mi gasesc pe cineva, sau mai bine zis mi-am gasit, desi nu avem mai mult de 3 saptamani impreuna...pare un om la locul lui...nu vreau inca sa ma pronunt dar sper si sunt sigura ca ma va ajuta sa trec peste toate mai ales ca darius este pentru el ca si copilul lui!
    a multumesc inca o data! fetelor care sunteti in situatia mea, mergeti inainte, merita! nu lasati niste sufletele in voia Domnului, pentru ca chiar daca l-ati pierdut pe el...aveti un ingeras langa voi!
    sanatate!

  9. #9
    Floricica Nou Venita amitza_andreea's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.02.2011
    Postari in forum
    3
    buna si eu sunt o mamica tanara am 21 de ani si o fetita de 1 an iar de 7 luni locuim cu parinti mei ce ma juta sa o cresc deoarece taticul ei a fugit de langa noi dupa 6 ani de relatie (de 2 ani locuiam inpreuna)dar sincer eu inapoi nul mai primesc chiar daca il iubesc este pt a2 a oara cand ne parseste!Imi este foarte frik daca imi voi putea reface viata alturi de un alt barbat si daca acesta imi va accepta copilul!a tatal ei natural vine sa o vad odat la 3-4 luni!in mom de fata sunt in proces cu el pt pensia alimentare (nu am fost castoriti)

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari