Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    O mamica ne intreaba daca putem discuta despre urmele psihice lasate de avort...Pornind de la cererea ei, va propun sa incercam asta-seara sa aducem in discutie stari, trairi, sentimente, amintiri, "urme" lasate de experiente de pierderea sau de intrerupere a sarcinii.

    Va astept la ora 20!

  2. #2
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine v-am gasit la o noua discutie in direct!
    In aceasta seara avem un subiect delicat, dat fiind ca este vorba despre avort si suferinta legata de el. Dar in acelasi timp, putem aborda modurile in care am reusit sa elaboram aceasta suferinta psihica, sa facem "doliu" dupa pierderea in acest mod a unui copil sau renuntarea la el.
    De cand a aparut modalitatea de a intrerupe o sarcina, au fost opinii pro si contra. In afara de intreruperea la cerere, exista si avortul medical, recomandat in cazul unei malformatii a fatului sau unei boli a mamei ca si avortul spontan, care se produce din diferite cauze.
    Nu ne ocupam de motivele avorturilor, de conotatia lor morala ci doar de trairile psihice care il insotesc.
    Va astept pana la ora 23 cu parerile si intrebarile voastre.

  3. #3
    Floricica Debutanta mihu78's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.06.2008
    Postari in forum
    1.056
    buna seara tuturor
    nu-mi este usor sa vorbesc despre asa ceva dar prin discutii sper sa pot trece mai usor peste ceea ce am facut.
    Desi s-a intamplat cu mult timp in urma(la sfarsitul lunii iunie sunt 6 ani),imi aduc destul de des aminte de avortul facut.Poate as fi trecut peste el dar din pacate cel care trebuia,zic eu, sa fie langa mine,mi-a intors spatele si aici ma refer la fostul sot.
    Daca dau timpul inapoi pot spune acum ca nu si-a dorit copii(am un baiat de aproape 8 ani,cu fostul sot si cand am ramas insarcinata m-a intrebat ce am de gand sa fac cu "el"?).dar sa revenim.Eram o familie fericita,avem un copil de aproape doi ani cand am ramas insarcinata,aveam casuta noastra iar partea financiara era buna.
    Ce m-a facut sa renunt la acel bb a fost suspiciunea sotului si afirmatia "sansele ca sa fie copilu meu sunt minime"(n-o sa-l uit niciodata).Am ramas socata,pt ca nu ma asteptam la asa ceva din partea lui.
    Mi-am facut programare la medic si am "oprit"acea fiinta sa mai creasca.Dureros a fost la cabinet pt ca nu mi s-a facut anestezic(sunt alegica la ce avea ca anestezic la cabinet)asa ca mi s-a facut o injectie cu algocalmin....INSA mai dureros a fost dupa pt ca psihic si fizic am fost, pe romaneste"varza".Mi-era rusine sa ies pe strada pt ca aveam impresia ca toata lumea stie ce am facut si ma condamna.
    Sotul nu mi-a inteles starea pt ca mi-a zis ca sunt mofturi si ca mama lui facuse vreo 4 si nu intelege de ce eu sunt "asa".
    Ma condamnam eu pe mine si imi spuneam "cu ce drept"?am facut ce-am facut
    Poate n-o sa ma cedeti dar nu mi-o pot ierta nici acum...
    Relatia noastra s-a racit si in 2 ani am ajuns sa nu ne mai suportam...totul a dus la divort...nici acum nu isi prea cauta copilul(mai mult bunicii)
    M-am recasatorit,avem o fetita dar nu pot sa nu ma intreb ce viata am luat?fata sau baiat?
    ....am fost si la psiholog ,atunci mi-a fost mai usor...dar in fiecare an la sfarsitul lunii iunie imi aduc aminte(poate nu mi-as aminti dar pe 3 iulie e nascut baiatul cel mare si imi aduc aminte de fiecare data "ce cadou"i-am facut atunci)


  4. #4
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara Mihu si bine ai venit asta seara. Tu ai fost de altfel si cea care a cerut aceasta discutie si asta ma face sa-mi dau seama ca iti este intr-adevar foarte greu. Ne putem intreba ce face sa-ti fie atat de greu si putem impreuna sa incercam sa raspundem daca ne ajuti un pic.

    Pe de o parte, surpriza legata de suspiciunea sotului ca nu era copilul lui. Asta face sa planeze un semn de intrebare asupra relatiei voastre de cuplu de atunci. Indoliala ca nu este copilul lui duce fara doar si poate la fantasma unei relatii cu un alt barbat, pe care fosul tau sot a avut-o. Probabil ca nu ati reusit sa discutati niciodata despre asta dar este cert ca nu "recunostea" acel copil ca fiind al lui, ca n-ar fi facut parte din cuplul si familia voastra. Cred ca in mare parte decizia ta de a intrerupe sarcina a fost o alegere intre copil si sot si o incercare de a pastra cuplul, de a nu da nastere unui copil care aducea deja indoiala si poate inconstient te temeai ca va aduce intotdeauna aceasta suspiciune.

    Pe de alta parte si apropierea datei avortului fata de data de nastere a baietelului tau a avut un efect traumatic. Adesea cand eista copii nascuti si copii ne-nascuti, fara sa vrem facem aceasta comparatie care ne da fiori ("daca ar fi fost el acela?").

  5. #5
    Floricica Debutanta mihu78's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.06.2008
    Postari in forum
    1.056
    Crede-ma ca am stat la discutii interminabile legate de suspiciunea lui iar singura explicatie plauzibila a fost "pai in perioada aia,cand s-ar fi instalat sarcina noi nu am prea facut dragoste".Deci nu avea argumente ca l-as fi inselat pentru ca eram toata ziua acasa cu baietelul,si cand venea el de la serviciu ii dadeam explicatii la ce-am facut toata ziua in cele mai mici detalii.
    A fost si este o pers fffff geloasa...chiar si dupa divort m-a urmarit,imi trimitea mesaje ca m-a vazut la serviciu etc
    Nu regret casnicia avuta.sti ce regret cel mai mult????TREBUIA SA PASTREZ SARCINA CU ORICE PRET.Chiar daca rezultatul a fost divortul cum l-am crescut pe cel mare o perioada singura,la cat de bine ma cunosc,il cresteam si pe celalalt....
    Nu m-a crescut mama in spiritul biserici dar am realizat eu ca este pacat,orice ce ar incerca sa-mi spuna sau sa-mi argumenteze:a era doar un embrion ,ca poate aveam probl cu sarcina(avusesem ceva probl cu prima sarcina)...orice
    Sti ce m-a intrebat un domn(strain),cand m-a vazut insarcinata anul trecut cu fetita(nu stiam inca ce e:fata sau baiat,pt ca nu am vrut,dar sarcina era vizibila)?CUM IL CHEAMA PE COPIL?si i-am zis ca nu i-am pus inca nume pt ca nu stim ce e...si mi-a zis:"un copil de cand e zamislit in pantecele mamei are un nume...om,fiinta"
    Binenteles ca iar mi-am adus aminte de ce am facut
    poate pt alte femei e mai usor,poate nu regreta atat de mult dar tocmai pt ca nu suntem la fel ne diferentiem unii fata de ceilalti...Dar nu pot fi pro avortului provocat voit(cele cu probl,sau spontane inteleg,dar restul...nu prea)

  6. #6
    Floricica Debutanta mihu78's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.06.2008
    Postari in forum
    1.056
    Nu dau vina numai pe fostul sot;intr-o relatie eu consider ca ambii parteneri sunt de vina cand apar probleme,dar repet cred ca el nu si-a dorit copii si atunci a incercat sa gaseasca "scuze"in ceea ce priveste "aparitia"lor.
    El nu a inteles de ce eu nu-mi mai revin din starea de depresie pe care am avut-o dupa avort.Era dureros sa-mi spuna ca sunt "mofturi"...
    L-am respins, mult,deci imi asum vina dar nu stiu cat am facut-o voit,constient si cat a fost din razbunare pt ca nu m-a inteles

  7. #7
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    In contextul gandurilor tale, devine si mai greu de acceptat pentu tine decizia ta de a intrerupe sarcina si vinovatia creste. PAi sa faci un travaliu opus celui necesar. in loc sa gasesti o justificare, o dezvinovatire, o "scuza" pentru gestul tau de atunci, o motivatie legata de presiunea exercitata de fostul sot, de suferinta de a te fi banuit ca ai lata relatie, tu iti aduci arumente pentru vina de a fi curmat viata copilului.
    De ce oare faci asta?
    De multe ori experienta unei intreruperi de sarcina este suficienta pentru o femeie pentru a nu mai face asta niciodata dar in cazul tau pare sa ramana o suferinta mare, ca o rana care nu se poate inchide.

  8. #8
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Pe de alta parte, exista intodeauna o depresie consecutiva avortului ca dupa orice pierdere. Uneori este simtita ca gret, trsitete, inutilitate, vina, disperare, Alteori ia infatisari paradoxale ca indiferenta sau chiar bucuria ca a "scapat". Deci depresia exista indiferent de topul sau motivul avortului si de asemenea, este necesar un doliu care nu este intodeuana perceput constient de catre femeie. Multe femei isi amintesc, asa cum ai spus si tu data avortului, multi ani dupa. Altele calculeza data cand s-ar fi nascut copilul...Altele numara copiii care n-au apucat sa se nasca laolalta cu cei pe care i-au nascut...

  9. #9
    Floricica Debutanta mihu78's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.06.2008
    Postari in forum
    1.056
    nu pot spune ca "traiesc "cu acel avort sau ca ma "hranesc"cu el dar imi aduc intodeauna cu tristete si amaraciune acea perioada.
    Mai greu mi-a fost cand am incercat sa raman insarcinata si numai nu "se prindea".Am facut si eu si sotul analize peste analize si totul era ok....Deci iarasi a fost o periada grea in care mi-am adus aminte de "acel" bb.Si sincer m-am gandit ca D-zeu se "joaca"(ca sa nu spun "pedepseste")cu mine si imi pune rabdarea la incercare.
    Zambesc si sunt muta de fericire cand imi vad copilasii dar am momente cand spun "puteau sa fie 3".
    Voit n-am sa mai fac asa ceva niciodata....

  10. #10
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Asteptam si alte interventii, pareri, trairi, intrebari legate de acest subiect.

  11. #11
    Floricica Debutanta mihu78's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.06.2008
    Postari in forum
    1.056
    Eu nu judec pe nimeni care face avort voit;spun doar atat:ganditi-va de doua ori inainte de a lua o decizie,si mai mult ganditi-va ca sunt atatea metode "anti-bebe" incat sa nu ajungeti la o sarcina nedorita,pentru ca nu stiti nicodata ce urmari are un avort.
    Sa nu faceti ca mine....idiferent cat de mult sau de putin va marcheaza un avort ma gandesc ca mustrari de constiinta in subconstientul fiecaruia exista.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari