Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Ne amintim in aceasta discutie despre istoria nostra individuala si familiala, despre familia in care ne-am nascut si am crescut, despre cum erau mama si tata cand eram mici, cum am simtit nasterea fratilor si surorilor noatre, ce ne aducem aminte despre momentele in care familia era impreuna de sarbatori, la diferite evenimente mai vesele sau mai triste...

    Cum am crescut acolo, cum era casa parinteasca, atmosfera din copilarie si adolescenta, locul si mediul in care am aparut pe lume, ne-am trait primii ani, anii de scoala, adolescenta.

    Atunci si acolo ne-am format, atunci ne-am dorit pentru prima data sa crestem, sa devenim adulti, sa avem proprii copii, sa fim ca mama sau ca tata, sa ne casatorim, sa avem casa noastra. Cum privim acum, cand suntem mari, parinti acele momente. Cum facem legatura intre parintii care suntem si parintii pe care i-am avut?

    Va astept luni seara de la ora 20 cu amintirile, trairile si parerile voastre!

  2. #2
    Floricica Novice mirela_cirneci's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.11.2009
    Postari in forum
    422
    Buna ziua d-na dr psiholog!
    Eu locuiesc inca cu familia mea cu toate ca m-am casatorit de aproape noua ani.Si singurul motiv este ca nu pot sta departe de ei.Sotul meu uneori imi reproseaza ca avem casa noastra dar locuim cu parintii mei, isi da insa seama ca nu-mi poate schimba ideea si renunta.
    Stiu ca ma iubeste f mult si imi pare rau ca il ranesc,dar nu ma pot desparti de parinti,si atata timp cat el accepta pana la urma si aceasta situatie ,fara sa vrea, ma incurajeaza.
    Aici iubesc absolut totul,am prieteni cu care am copilarit,am pur si simplu oportunitatea de a-mi creste fata la casa,nu la bloc,printre oameni care o iubesc,dar stiu ca gresesc foarte mult fata de sotul meu si nu mai stiu cum sa procedez.
    Deci pentru mine parintii,sau casa parinteasca cum ati spus,inseamna foarte mult.

  3. #3
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara,

    Exista un impact al casei parintesti si unul al actualei familii. Uneori este dificil de asezat lucrurile. Incercam sa gasim o varianta care sa ne satisfaca. Iar aceasta varianta nu este intotdeauna la indemana.

    Inteleg ca sunteti prinsa intre familia de origine si familia actuala. Sotul reactioneaza sesizand situatia si, inteleg, ca nu ii convine. Dar ce nu este adecvat - pentru el, pentru dvs. ptr parinti?


  4. #4
    Floricica Nou Venita iraida-sauca's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    5
    Buna seara

    Se pare ca nu prea ne amintim cu placere de copilarie altfel ar fi fost multe mesaje postate pana acum:)Sau poate absenta lor se traduce in lipsa de timp.

    Eu din necesitate am trait si continui sa traiesc langa parintii mei.La mine se imbina nostalgia cu resentimentele.Am amintiri frumoase din copilarie,dar si amintiri care mi-au marcat viata.Imi iubesc familia enorm desi nu este asa cum mi-as fi dorit...insa am invatat sa-i accept,sa-i tolerez,probabil si ei pe mine,doar nu sunt eu perfecta.
    Eu as scrie la infinit despre acest subiect,despre copilaria mea,despre cum a fost,cum as fi vrut sa fie,despre parintii mei,despre influenta care au avut-o si continua sa o aiba asupra mea...........dar timpul si spatiul nu imi permit.
    Pot spune doar ca incerc,fac tot posibilul sa nu gresesc in familia mea,cea actuala(sotul si fetita)asa cum au facut parintii mei,si vreau sa cred ca experientele negative din copilarie imi sunt drept lectie pentru a actua in cel mai corect mod.

  5. #5
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Este inevitabil sa raportam ceea ce se intampla in familia de azi cu ceea ce s-a intamplat odata, in familia de origine. Legaturile care se stabilesc sunt multiple, uneori vrem sa pastram ce era placut, bun, adecvat in familia de origine, alteori pe primul plan e a schimba ceea ce era dureros, neplacut, etc.

    Aceste moduri de a privi lumea si viata se leaga strans. Indiferent daca gandim cu placere sau cu suferinta familia de origine ea constituie un reper intrucat este prima imagine despre relatii pe care ne-am format-o in viata.

    De multe ori, acest reper al familiei de origine ne face sa nu vedem ce se intampla de fapt in relatiile noastre actuale. Alteori familia actuala si familia de origine par sa fie o continuare de la sine. IN fiecare poveste de familie se regasesc cele doua familii de origine, a lui si a ei. Iar un copil primeste odata cu viata si istoria celor doua familii de origine ale parintilor.



  6. #6
    Floricica Nou Venita love's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2009
    Postari in forum
    30
    Buna seara,eu cred ca pentru fiecare este importanta familia asa cume ea si in mod sigur fiecare are momente placute legate de copilarie, defapt in fiecare din noi inca mai exista un copil.
    Eu am avut o copilarie fericita,desi am crescut cu strabunica mea pana la 9 ani,mi/a fost ca si o mama,nu am dus lipsa de nimic si nu exista zi sa nu imi amintesc momente frumoase din acea viata pe care uneori mi/o doresc,sa fi mic si fara griji.
    Timpul a trecut si am crescut si au aparut si problemele.
    Imi iubesc parintii pentru ca ei mi/ai dat viata,si deabia atunci cand esti parinte apreciezi mai mult lucrul acesta,dar nu asi fi de acord sa locuiesc cu ei si nici cu ai sotului meu.
    Cum au spus si fetele de mai sus,da ne leaga amintiri placute,dar si cu copiii si sotul ai amintiri placute, si cred ca cel mai bine ar fi ca fiecare sa fie la casa lui,pentru ca parintii au alte conceptii pe care in mod sigur partenerul nu le accepta si de aici deriva si discutii nedorite.
    Vorbesc din experienta.!
    O vizita,2 la ambii parintii eu zic ca e un lucru foarte frumos,iar familia actuala nu rebuie impartita cu nimeni.
    Toti trebuie sa aiba locul lor,dar asta nu inseamna ca nu/i iubim si ca uitam cate sacrificii au facut pentru noi.
    Eu asa gadesc.

  7. #7
    Floricica Novice mirela_cirneci's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.11.2009
    Postari in forum
    422
    Va multumesc d-na psiholog pentru ca intotdeauna va faceti timp pentru a ne raspunde.
    Intr-adevar sunt prinsa intre familia mea,adica parintii mei,si familia mea adica sotul.Cred ca sotul meu se simte marginalizat,si de aici discutiile in contradictoriu,si poate este influentat si de parintii lui,pe care sincer,nu ii condamn,pentru ca este singurul copil al lor si cu toate astea nu a locuit cu ei.Insa acolo nu ne puteam creea un camin,pentru ca nu exista posibilitatea unui loc de munca,iar sotul meu a inteles asta foarte bine.
    Avem insa apartament relativ aproape de parintii mei,unde am locui singuri,dar pur si simplu nu pot pleca de aici.
    Parintii mei nu il supara cu nimic,insa cred ca este orgoliul tipic masculin.

  8. #8
    Floricica Novice ioana_dinu2000's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.01.2010
    Postari in forum
    433
    eu cred ca cel mai important este ca odata ce a acceptat sotul sa stea la ai tai, el a cedat! acum, pe buna dreptate, unde este mai bine sa cresti un copil, dc nu la curte, la casa, langa fam ta, unde ai un sprijin si un suport moral. eu una nu am asa ceva, ne crestem singuri copilul, acum avem 3 luni, dar cand veneau parintii mei, doar ca sa il scoata afara si sa-l plimbe, Doamne ce bine era, stateam si eu relaxata pt 30 de minute, spalam vasele sau ce mai trb sa fac repede si urgent. este de admirat dar vezi... deja are fetita ta 1 an si 8 luni aproape si dc sotul tau incepe cu discutii in fam, mai bine incercati sa va mutati, ca la o adica, daca iti spune... ori noi 3 ori singurei ori sa stai doar tu cu ai tai! ce faci? consider ca odata ce ai o familie, familia ta este formata din sot si copil, nu asa se zice si la slujba la casatoria in biserica? ca esti deja o familie, tu si sotul tau?
    oricum, este de apreciat si de laudat sotul tau ca accepta, dar oare nu accepta chestia aceasta pt ca stie cat de mult te iubeste si ii este frica sa nu te piarda, dc iti da sa alegi? sau poate ca este constient cat de mult te ajuta ai tai in cresterea fetitei si este constient ca singura ti-ar fii foarte greu...

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari