Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Dupa ce am inceput o discutie despre legaturile familiale si am vorbit putin despre cuplul care intemeiaza familia, mergem mai departe si abordam urmatorul moment important - aparitia unei sarcini. Dorita sau nu, asteptata sau nu, sarcina bucura, sperie, strange legatura de cuplu sau o pune in dificutate, uimeste. Cate si mai cate sentimente, trairi, emotii, reactii au partenerii la aflarea vestii ca vor avea un copil. Ce se intampla dupa aceasta veste, vom incerca sa aflam impreuna cu voi. Sarcina este dusa la capat sau nu, cuplul isi schimba locuinta si se pregateste pentru sosirea bebelusului, legaturile cu membrii familiilor de origine se modifica. Pe toata durata sarcinii se produc tot felul de evenimente interioare si exterioare. Dintre ele, ne vom opri la cele care privesc cuplul sau familia in ansamblul ei, adica o abordare familiala.

    Va astept luni seara de la ora 20, cu experientele, trairile, amintirile, intrebarile, nelamuririle, parerile voastre.

  2. #2
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine v-am gasit!
    Va astept pana la ora 23 sa discutam impreuna despre sarcina si aspectele ei psihologice si familiale, despre ce inseamna pentru fiecare dintre voi a deveni mama.

  3. #3
    Floricica Nou Venita olofamily's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Postari in forum
    296
    Buna seara..eu vin cu amintiri!Amintirii foarte frumoase,pe care le-as mai trai cu aceeasi intensitate!Am avut o sarcina foarte usoara,chiar daca am acumulat aproape 30kg!(am ajuns la 115)Eram foarte calma,relaxata..iar sotul credea ca toate problemele trebuie sa stea pe capul lui..saracul,ce haios era..:))Relatia s-a intarit,iar sotul a realizat ca va fi tata in momentul in care sub mana lui se misca lent copilasul nostru!
    Familia sotului meu si-a schimbat radical parerea,ma refer in special la soacra mea!
    Noi ne-am casatorit in 2005,iar in 2006 ne-am mutat la casa noua!Dar in casa mea soacra nu a pus piciorul pana acum cand a venit nepotul ei pe lume!
    Am ajuns la concluzia ca un copil este intradevar o minune!
    Multa lume ma intreba : CUM E SA FI MAMA?..nu am putut sa raspund..pt ca nu am cuvintele potrivite!Stiu doar ca parca pana acum am trait...degeaba,iar in momentul in care imi zambeste...inebunesc de fericire!

    Lilypie - Personal pictureLilypie First Birthday tickers


  4. #4
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine ai venit cu amintiri frumoase despre o sarcina care a adus bucurie si strangerea legaturii de cuplu. Sigur ca este importanta atat legatura de cuplu, cat si cea cu familia sotului sau cu propria familie de origine.
    Cum ai devenit mama? este o intrebare la care este greu sa raspunzi dar pentru noi este importanta astazi caci se refera la un proces foarte complex care a inceput candva demult, cand erai probabil mica si ti-ai dorit sa ai copii cand vei fi mare. Apoi a continuat cu punerea de acord impreuna cu sotul tau asupra acestei dorinte, si el isi dorea copii...
    Ce a urmat? Aflarea vestii ca esti insarcinata, perioada sarcinii si cum a fost traita in familie. Copilul este deja membru al familiei din momentul aflarii vestii sau din momentul nasterii? Cum l-ati gandit pe coplas in timpul sarcinii, cum am fost impreuna cu el?

  5. #5
    Floricica Nou Venita olofamily's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Postari in forum
    296
    Imi doream o familie! dar o adevarata familie...fara certuri,scandal,batai...doar FAMILIE!
    Nu conta cati copii...nu am vrut neaparat un anume nr de copii!
    L-am cunoscut pe sotul meu in 2001,iar la 10 zile am si decis sa fim iubiti.Ne-am indragostit unul de altul ff repede si la fel de repede am vrut nunta ,dar si copil!!Doar ca nu a fost asa de repede,dupa 4 ani!Adevarul e ca copil cred ca am vrut eu mai tare,sotul doar ma aproba,nu-l auzeam niciodata ca vrea el!Am incercat 2 ani sa raman insarcinata...si sincer am suferit singura,in tacere pt ca sotul meu era mai nepasator sau poate suferea in felulu lui(pt ca fiecare sufera diferit)
    Cand am aflat ca sunt gravida(avem doar un singur copil,Paul Stefan ,are 2 luni)...off am inlemnit ,buzele mi-au ramas intepenit sub forma unui ras larg...sotul meu era rosuuu,avea lacrimi in ochi...off ce amintiri...era o sarcina de 3 sapt!
    Am avut mare grija de mine,eram stresata sa nu vad pete de sange,dar totul afost okk!Familia astepta cu sufletul la gura venirea lui pe lume,dar eu traiam fiecare zi intens!
    Nu mi-l puteam imagina deloc pe copil...doar ca visam cu el..era perfect si semana foarte tare cu Pruncul IIsus ..probabil pt ca aveam o icoana cu nasterea Domnului!

  6. #6
    Floricica Nou Venita ariel.starfish's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.01.2010
    Postari in forum
    2
    Buna seara!
    Am copilul pe care mi l-am dorit cativa ani,dupa cateva tratamente ma lasasem pagubasa pana intr-o zi cand s-a intamplat minunea.Sarcina foarte grea ,prin spitale in prima parte ,sarcina toxica,pe care am dus-o pana la capat cu mari riscuri.Am slabit in sarcina aproape 10 kg ,medicul i-mi spunea ca voi naste un pisoi,nu a fost asa ,a avut 3,800g si 49 cm.O minune de copil pe care l-am alaptat pana la 1.8 luni.Nu m-am putut dezlipit de ea,pana acum 0 luna ,de atunci doarme singura in camera ei.
    Familia mi-a schimbat-o in mai multe moduri,noi stam cu soacra ,daca pana la venirea copilului pe lume nu prea comunicam,dumneai s-a schimbat foarte mult,mult mai intelegatoare ,calma iar acum nu vede altceva in fata ochilor decat copilu.Relatia dintre mine si sotul meu s-a racit ,i-a fost teama la inceput ca nu o sa se priceapa la cresterea ei si s-a dat un pic deoparte,adica nu s-a implicat mai deloc.S-a mutat in alta camera si a devenit un introvertit ,daca se intampla ceva cu fetita ,el habar nu are.Facem eforturi sa fie bine pentru copil, va creste copilul si sper sa-i dispara acesta teama ,D-zeu stie ,nici nu stiu cum sa o numesc si in timp se va implica.Sper

  7. #7
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Ceea ce mi-a atras atentia este perioada de pana sa ramaneti insarcinata si observatia extrem de adevarata ca fiecare sufera diferit. Sigur ca fiecare traieste diferit aceleasi evenimente si aici sunt multe, multe lucruri de discutat. Ce facem cu acest diferit? Cum il comunicam celuilalt, partenerului?

  8. #8
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine ai venit!
    Ne spui despre mai multe aspecte ale sarcinii si despre diferite legaturi. Cea cu copilul descrisa foarte bine de alaptare, cea cu soacra si cea cu sotul. Suferinta pare sa fie in relatia de cuplu. Ce a produs aceasta teama, retragere, lipsa de implicare? Dificultatile de a ramane insarcinata, dificultatile din timpul sarcinii, aparitia copilului? Sigru ca atunci cand exista un copil mult asteptat si multe temeri in sarcina, "miza" devinea foarte mare si apare aceasta frica "de a nu pati ceva", lucru mai degraba fantasmat decat real intrucat pericolele au trecut, ele au corespuns unei alte perioade.

  9. #9
    Floricica Nou Venita ariel.starfish's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.01.2010
    Postari in forum
    2
    Ne-am racit unul de altul in timp,daca l-a inceput a fost alaturi de mine ,in timp s-a racit, s-a bazat ca o am pe mama lui alaturi iar el efectiv a refuzat sa se implice ,munceste foarte mult,acasa sta in fata televizorului sau a calculatorului,nu mai zic ca nu a vazut parcul decat de 5-6 ori in 4 ani.Are un hobby pe care si-l intretine in fiecare week-end iar noi suntem undeva mai in urma proiritatilor.Am incercat sa-l inteleg , poate s-a speriat ,poate e gelos ca nu-i mai dau atentia atata de mult ca inainte,am incercat sa-i scuz comportamentul .
    Ce sa zic,nu asta mi-am dorit cand ne-am casatorit,acum 10 ani ,insa in ani ne-am transformat.Eu mi-am canalizat totul catre copil iar el cu ale lui.Mi-e teama ca usor ,usor il voi exclude din inima si nu stiu atunci ce va fi.

  10. #10
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Din ce spui par sa se fi produs mai multe evenmente. Primul ar fi aceasta inlocuire cu mama lui care te ajuta in ingrijirea copilului in locul sotului. Dar legatura de cuplu nu consta doar din ingrijirea copilului.
    Este adevarat ca mama se dedica bebelusulu ei in primele luni si multi barbati se simt dati la o parte. Asta daca se produce o confuzie intre legatura cu copilul si legatura cu partenerul. Ele nu se inlocuiesc una pe alta. Barbatul nu este un copil de care sotia a avut grija inainte de a se naste copilul.

  11. #11
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Va multumesc tuturor pentru participare, pentru amintirile si parerile voastere. Veti pytea scrie in continuare in acest topic iar lunea viitoare vom discuta despre procesul prin care barbatul devine tata.
    O saptamana minunata!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari