Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Vom continua discutia inceputa saptamana trecuta intrucat eu nu am reusit sa raspund la intrebari si sa stau decat o ora. Imi cer scuze si va astept luni intre 20-23.

  2. #2
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine ati venit.
    Am sa incep prin a raspunde intrebarilor voastre la care n-am reusit sa raspund saptamana trecuta.
    Apoi va astept pana la ora 23 pentru a continua aceasta discutie.

  3. #3
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    buna seara.
    la capitolul asta ne incadram si noi. desi avem numai 1 an si aproape 5 luni, crizele sunt nelipsite. rareori reusesc sa-i refuz ceva fara scandal, tranteli pe jos, tipete si dat din picioare.

    il mai iau si cu amageala, ii distrag atentia spre altceva, o jucarie, o activitate impreuna, dar f rar reusesc sa il fac sa nu tipe. uneori plange pana vomita daca nu obtine ce vrea.

    Inteleg ca este vorba despre reactia baietelului de 1 an si o luna la refuz. Manifestarile sunt motorii, tipete si somatice (voma). Esteperioaa cand copilul nu vorbeste ca sa poata sa exprime ce vrea si nici sa-si exprime nemultumirea fata de persoana care il refuza. Ca atare se manifesta altfel.
    Pe de alta parte, inseamna ca deja are lucruri care ii plac si altele care ii displac, il enerveaza sau nemultumesc.
    Este importanta si reactia anturajului care uneori se sperie, incearca sa evite refuzul sau dimpotriva se inversuneaza sa-l refuze ca sa invete ca nu totul este posibil. Reactia anturajului este esentiala in modul in care va evolua reactia copilului pentru ca totul poate deveni o lupta, o competitie sau copilul poate ajunge sa tolereze limitarile si sa isi manifeste nemultumirea si frustrarea in moduri mai acceptate, cum ar fi cel verbal.

  4. #4
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara! Si noi avem crize...care sunt din ce in ce mai dese ...desi nu au fost rasplatite. In general incerc sa ii distrag atentia sau o las sa se desfasoare avand grija de siguranta ei fizica... dar parca nu se mai termina... Ca manifestare sunt "un plans" zgomotos dar care nu e plans adevarat...
    Mai nou mereu face ceea ce ii e interzis, lucruri care mai sunt si usor periculoase...stie ca ma enerveaza cu ele...lucruri de genul isi baga nisip in gura, duce pietre in gura, etc...
    uneori nici nu stiu cum sa reactionez...ca daca i se zice nu e voie chiar in ciuda face...testeaza terenul....

    Daca aveti vreo idee ce atitudine ar trebui adoptata ...astept opiiniile voastre

    Este adevarat ca "testeaza terenul" atat in ceea ce priveste limita dvs, de toleranta cat si pericolul in sine. Copiii isi testeaza mereu parintii sa vada cat rezista si testeaza limitele sa vada daca sunt ferme. Este varsta la care incercarea de a sfida interdictia este una dintre principalele ocupatii. Astfel copilul afla ce e periculos, ce e interzis, ce o supara sau enerveaza pe mama, ce o bucura si cat de mult rezista ea in fermitate. De asemenea, este un fel de a intreba ce efect are comportamentul sau, asa cum copiii mai mari dupa ce fac o prostie intreaba "Ma mai iubesti?".
    E important ce simtiti mai ales in momentele despre care spuneti ca nu mai stiti ce sa faceti...

  5. #5
    new sunshine
    Guest
    Eu cred ca am avut noroc pt ca fetele mele nu fac crize.De multe ori stiam cam cand ar putea aparea aceste crize si astfel evitam confruntarea.Stiu ca de multe ori copiii cand spun nu cand le ceri ceva inevitabil vine si scandalul,crizele.Asa ca imediat aplicam alta strategie de a le indeparta de la locul faptei(ex:daca nu vor sa intre in casa nu le spun exact :haideti ca trbeuie sa mergem in casa pt ca inevitabil vor protesta......le spun haideti sa mergem sa mai vedem si altceva.....sau ne plimbam putin sa vedem daca vedem un iepuras etc....
    La mine Khloe e cea plangacioasa dar se ia dupa Tia asa ca am doar un copil de convins si celalalt urmeaza.

  6. #6
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    buna seara!

    de cateva zile ne incadram si noi perfect in subiect, adica baietelul mamii, de aproape 2 ani incepe sa-si ia nasucul la purtare. daca mergem in parc, fuge de mine, se ascunde, arunca nisip inspre mine, incearca sa faca exact opusul sfaturilor pe care i le dau.

    si, recent a mai aparut o problema: nu vrea sa se imbrace, abia asteapta seara sa-l dezbrac si fuge in pielea goala prin casa....trebuie muuuuuult si indelung convins sa se imbrace.

    Ca un fel de a-ti spune ca a devenit autonom, ca poate fugi de tine, ca poate face ce vrea el, ca sunt lucruri pe care le vrea, care ii plac (sa alerge in pielea goala), care nu-i plac (sa-l imbraci. Am mai vorbit despre momentul cand copilul incepe sa spuna "nu"", care este momentul in care el incepe sa se simta diferit, sa se simta el insusi, altul decat mama, decat cei din jur. E inceputul vietii individuale si mama simte asta pentru ca adesea vorbeste despre frustrare si departarea copilului de ea, protestul lui care o doare, o nemultumeste.



  7. #7
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Sigur ca este o solutie aceasta de a evita refuzul direct si a prezenta situatia astfel incat copilul sa o poata accepta. Pe de alta parte, este vorba despre doi copii si nu unul, intre care exista o relatie si este firesc ca modul de a reactiona al uneia dintre surori sa o influenteze pe cealalta.

  8. #8
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara!
    Am aparut si eu cu Alex cel rebel...in ultimul timp tipa,urla cand nu-l lasi sa faca ce vrea.
    Nu mi-a placut niciodata sa vad copiii care se tavalesc atunci cand nu le convine ceva si vad ca sunt in aceeasi situatie.
    Am fost 4 zile la munte,am venit azi si am fost terorizati de el,mult mai rau decat acasa..trebuia sa folosim o gramada de strategii sa-l imbracam,sa-l ducem unde vrem la plimbare,sa reusim sa mancam ceva in restaurant,pe rand ca nu statea locului o secunda..si multe altele...pana la urma a castigat batalia..ne-a epuizat total.

    Este importan ce sentimente avem cand vedem copii urlans sau trantindu-se pe jos. Mai intai, ii vedem in magazine, in parc inainte de a deveni parinti si ne intrebam de ce fac asa si daca si al nostru va face la fel...
    Asta inseamna pe de o parte, ca este un comportament obisnuit pentru o anumita varsta si spuneam mai devreme ca este momentul incare incepe sa-si castige autonomia, sa-si dea seama ce inseamna "altfel" sau "pe dos", sa experimenteze ce se intampla daca...

  9. #9
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna ziua...ma numesc Daniela si am un baietel de 1 an si 8 luni pe nume Andrei. Am intrat pe acest site in speranta ca voi gasi o solutie pentru a-l potoli pe Andrei.Sper ca doamna psiholog Anca Munteanu ma va ajuta.Am sa va spun ce probleme am cu el. Pe la 11 luni au inceput primele manifestari din partea lui..cand nu ii convenea ceva se punea in genunchi si dadea cu capul de parchet, gresie, beton..nu conta. Cu toate ca ii spuneam ca nu e voie, ca face buba, mai tare dadea....am sperat ca e doar o perioada si va trece...e adevarat..a trecut..numai ca au venit altele..mai rele. A crescut un pic si a inceput sa loveasca..cand nu obtinea ce vroia , lovea. Am inceput sa adopt metode ( l-am certat, l-am pedepsit, l-am speriat , spunandu-i ca daca nu e cuminte il musca pestele, i-am dat si cateva la funduletz) insa ..cam fara rezultat.Acum are 1 an si 8 luni si nu am scapat de aceasta problema....e foarte cuminte atata timp cat face ce vrea el..cand ii spunem ca nu e voie sau mai rau, nu ii dam ceea ce vrea incepe sa se arunce pe jos, sa loveasca( nu conteaza in cine da, chiar si in noi) si nu te mai poti intelege cu el. Mentionez faptul ca noi nu suntem violentzi
    si nu sunt certuri in familie. Sper sa primesc un raspuns de la dumneavoastra ! Va multumesc !

    Loviturile sunt si ele un mod de exprimare a frustrarii, nervozitatii, nemultumirii. Adesea copiii cred ca ei sunt de vina atunci cand sunt refuzati si se pedepsesc pentru asta. Mai tarziu spus "eu sunt un copil rau", "nu merit nimic pentru ca o supar pe mama" etc.
    A se lovi pe el insusi este semnul unei mari suferinte si produce o mare confuzie si durere in parintele care este acolo cu el. Este ca o ruptura in comunicare, ca si cum niciunul dintre ei nu poate momentan sa fie "impreuna" cu celalat, fiecare sufera singur. De altfel si spuneti "nu te mai poti intelege cu el". Cat de mult reuseste mama sa ramana calma si sa nu intre in acest joc al violentei? Sa nu ameninte, pedepseasca ci dpar sa mentina limita ferma?

  10. #10
    Floricica Cu Vechime digutix's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.05.2007
    Postari in forum
    5.303
    buna
    cred ca majoritatea copiilor fac crizutze .mai rara sau mai des...
    ai mei sunt destul de diferiti ...timo face mai rar, e mai cuumintel, de cele mai multe ori il provoaca timeea, iar un alt motiv e cand nu il las sa butoneze tv-ul la care se urca pe oarece sa ajunga fiind mai la inaltime.
    timeea in schimb face mai des crizutze .e destl de ascultatoare insa tre sa repet de cateva ori ca sa actioneze sau reactioneze la ce ii spun.totusi o apuca cum a apucat-o si in dupamasa asta cand nu am reusit sa ma inteleg cu ea asa ca s-a lasat cu scandal.am incercat sa o ignor sa o pedepsesc insa in zadar...si daca ati sti din ce banalitate a inceput totul...nu a vrut sa arunce amabalajul de la ceva dulce ce ii cumparasem, la gunoi.daca stau sa ma gandesc acum cred ca putin am intaratat-o si eu spunandu-i ca nu ii fac nici eu sandvici(ca imi ceruse atunci) daca ea nu asculta...in fine ei ii trece rpd dar mie nu si uneori am tendinta sa imi schimb comportamentul dupa o astfel de scena si sa fiu rece cu ea crezand ca va fi afectata.nu e desigur si eu sunt cea care ma consum singura.ma multumesc cu faptul ca sunt oarecum rare aceste accese ale ei si in general e un copil comunicativ cu care pot dincuta si ajunge la un consens chiar daca de cele mai multe ori eu tre sa las mai mult in favoarea ei.

  11. #11
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Sdanutza....sa iti zic din experienta unei verisoare...la fel facea si fetitza ei...la fel ca tine.,..nici o solutie..pana cand ce a facut? cand o apuca nervii pe fetitza...o lua in brate(din spate, o tinea pe picioare sa zc asa) si pana nu se potolea nu ii dadea drumul. II vb calm si pana la urma a scapat de crizele fetitei.

    Cum putem intelege aceasta linistire?
    Prin faptul ca fetita se simte "continuta", inteleasa si iubita desi este frustrata si nervoasa si asta o linisteste. Este o metoda minunata dar numai cu conditia ca mama sa poata face asta. Pentru ca adesea parintilor le vine sa se razbune, sa pedepseasca, sa lasa copilul singur pana se potoleste.
    Fiecare dintre adulti simte anumite lucruri atat fata de copilul lui cat si fata de aceste manifestrai si in functie de ce simte, are un comportament sau altul. Nu putem spune care e bun si care este gresit pentru ca este vorba despre relatia parintelui cu copilul sau doar ca uneori stare este atat de intensa incat mama nu mai stie cum sa faca. Ca si cum ar simti in acelasi timp lucruri opuse si nu stie ce sa aleaga.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari