Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita floryna25's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.04.2010
    Postari in forum
    7

    Copil agresiv la 2 ani

    Buna ziua. As avea nevoie de un raspuns specializat in legatura cu comportamentul baietelului meu de 2 ani. Este un copil foarte nervos si foarte agresiv. Nu stiu ce sa mai fac cu el. Face mofturi in continuu, se agita, ne bate pe mine si pe sotul, ne impinge...Asta in zilele cand e foarte mofturos din anumite motive(nu a mancat suficient sau nu a dormit suficient sau nu a vazut desenele pe care le-a vrut). In restul zilelelor cand e totul OK si fac tot posibilul sa evit motivele ptr care ar putea incepe mofturii, e hiperactiv mai ales la locul de joaca unde nu sta absolut deloc, nu are rabdare nici 2 min sa se joace la nisip sau sa se dea pe scranciob. Alerg tot timpul dupa el pentru ca nu constientizeaza pericolele si se poate lovi. Acolo, la spatiul de joaca nu are rabdare sa se dea alt copil inaintea lui pe tobogan si impinge copiii, le smulge efectiv jucariile din mana si uneori ii impinge fara vreun motiv sau fara a fi nervos. Si crizele de furie...Astea sunt f dese si se lasa cu plansete, tipete, asezare pe jos si mai nou, ne bate si ne pisca pe noi in acele crize. Nici noi nu cred ca procedam corect ptr ca suntem inconstanti in sensul ca NU cedam la ce vrea el dar uneori il ignoram si alteori, cand ne lasa nervii il batem. TOTUL insa fara rezultat. O alta caracteristica ar fi ca a mai stat si pe la bunici ptr ca atat eu, cat si sotul lucram si bunicii sunt din alt oras. Au fost 2 perioade anul acesta si anul trecut a cate o luna cand a stat la ei dar nu sunt acestia niste persoane care sa-i tolereze orice. Este si un copil foarte bolnavicios, cu astm, plus ca se si imbolnaveste foarte des si atunci cand e bolnav bineinteles ca il tratam cu mai multa afectiune si permisivitate. L-am suspectat de ADHD...m-am documentat....Nu mai stiu ce sa zic sau ce sa fac. Mi se pare ca nu exista copil asa ca el pentru ca in locurile unde mergem chiar nu vad pe nimeni asa. Sunt si momente in care ne intelegem super cu el, a inceput sa vb, e f inteligent, numara pana la 10, spune o parte din alfabet, repeta poezii si cantece dupa noi, ii place sa i se spuna povesti si apoi retine amanunte din poveste. Dar sunt rare acestea. Va rog un sfat.

  2. #2
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Floryna, eu nu iti pot da un "raspuns specializat", asa cum ai vrea...
    Cred ca inainte de orice, trebuie ca cei din jurul copilului (parintii, bunicii) sa aiba o atitudine pozitiva. Nu trebuie in niciun caz sa folositi agresivitatea. Nici verbala si nici fizica. Nici macar atunci cand simtiti ca va iesiti din fire. Copilul imita comportamentul adultilor iar daca voi ii trageti o palma (chiar si nedureroasa) la fund se va simti indreptatit sa o faca si el.
    Trebuie sa aveti foarte multa rabdare, sa fiti calmi si sa il ajutati sa isi consume energia. Probabil este un copil hiperactiv si nu stie cum sa isi canalizeze surplusul de energie, asta dandu-i si o stare de nerabdare si implicit iritabilitate.

    Noi am cunoscut astfel de copilasi (putin la numar) si in fiecare caz am sesizat ca parintii insisi sunt persoane agitate si de asemenea am vazut ca aplicau cu mare usurinta palme la fundul copiilor (si nu numai la fund, dar asta e neimportant).

    Deci, multa rabdare si calm.

  3. #3
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Floryna, am recitit mesajul si am vazut ca spui ca bunicii nu sunt cauza comportamentului agresiv al copilului, asta din cauza ca nu sunt permisivi.
    Eu tind sa cred ca prea multa ingradire a libertatii copilului duce exact la rezultatul nedorit.

    Noi pe Irini am lasat-o mereu sa faca ce a vrut ea, mai putin lucruri care ii puneau in pericol siguranta fizica. In rest, am lasat-o in pace. Si am sa iti dau exemple.
    In perioada in care a inceput sa mearga de-a busilea, am asigurat toate locurile periculoase ale casei si i-am dat voie sa exploreze fiecare coltisor.
    In perioada in care vroia sa traga de sertare, am lasat-o. Cateva zile de deschidea si le inchidea de zeci de ori, scotea lucrurile, le baga la loc, le scotea iar... si tot asa. Am lasa-o chiar sa isi prinda si degetelele (eram langa ea si nu am permis sa le striveasca prea tare). Dupa 3-4 zile s-a plictisit de distractia asta si nici pana in ziua de azi nu o intereseaza ce e in sertare.
    Am lasat-o sa scoata toate conservele si alimentele ambalate din dulap. A facut si asta cu placere vreme de cateva zile.
    Am lasat-o sa imi butoneze telefoanele, telecomenzile, aparatele foto, laptopurile. Si astea, tot cateva zile.
    Am lasat-o sa experimenteze cu apa, focul, pamantul (intr-o zi si-a pus pamant din cap pana intre degetele de la picioare)
    Am invatat-o sa stinga si sa aprinda lumina, sa inchida si sa dechida usile, am lasat-o sa se infasoare intre perdele (evident sub stricta supraveghere a noastra).
    O las sa mature (cica:))), sa dea cu mopul, sa stearga praful, chiar daca uneori face mici boacane.
    In general, i-am satisfacut toate curiozitatile pana la epuizarea entuziasmului.
    Acum e un copil foarte cuminte, se joaca doar cu jucariile ei, niciodata nu a scris cu creioanele pe alta suprafata decat pe blocul ei de desen, niciodata nu a izbit cu ceva de pamant, nu ne-a palmuit (decat in gluma, cand ii permit eu si stie ca ne jucam) rareori plange, crize de nervi nu a facut niciodata. De agresat copiii nici nu se pune problema. Din pacate, de multe ori e ea agresata. Este si ea un copil energic, dar cand o apuca cheful de consumat energia, efectiv se pune pe alergat fara o tinta precisa:))))


    E drept ca nu toti copiii sunt la fel. Unii sunt mai energici, altii mai lenesi si comportamentul parintilor trebuie sa se adapteze la temperamentul copilului.

  4. #4
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Apropos de palmuitul copilului... I-am aplicat si eu o data Irinei o nuielusa la fundulet. I-am dat-o intentionat cat sa o usture putin. De atunci, cand o apuca uneori cheful sa faca mici prostioare (mai are obiceiul sa se urce in picioare pe canapea si sa balangane tablourile de pe perete) si nu intelege de vorba buna (ca doar n-o fi nici ea usa de biserica) o amenint cu nuielusa. In secunda urmatoare a si coborat de pe canapea.
    In afara de situatia asta si de inca vreo 2-3 ori cand i-am dat peste manuta pentru ca lua gunoaie de pe jos si le baga in gura (ii dadeam peste mana mai mult pentru a o determina sa arunce gunoiul respectiv) , nu am atins-o.
    Modificata de anna_creteanu; 24.07.2011 la 16:08:12. Motiv: completare

  5. #5
    Floricica Nou Venita floryna25's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.04.2010
    Postari in forum
    7
    Multumesc mult pentru raspuns. Ce vreau eu sa spun este ca intr-adevar i-am restrictionat accesul la multe lucruri din casa: dulapurile si acum sunt legate, la usi am pus chei pentru ca de exemplu se baga pe la un an jumatate in cada imbracat si dadea drumul la dus la apa rece sau bea apa din suportul de perie pentru WC. Si asta intr-o secunda cat ma duceam eu sa incalzesc mancarea. Stiu ca e o chestie psihologica sa vrea ceea ce nu are, dar la el nu asta e problema, ci comportamentul de cele mai multe ori violent. Bunicii ii restrictioneaza si ei accesul la orice i-ar putea cauza vreun rau dar, spre deosebire de noi nu il bat desi face si acolo mofturi, Chiar acum imi spunea soacra mea ca ea il lua doar cu vorba buna si cu rabdare, se intelegea bine cu el. In legatura cu agitatia noastra, ce pot spune este ca aveti dreptate. Suntem niste parinti nervosi din cauza problemelor vietii dar ne luptam cu asta. Ideea e alta. Eu ma tot culpabilizez pentru starea lui de cand s-a nascut. Am avut o sarcina in care am fost extrem de nervoasa, irascibila si suparacioasa. Poate hormonii, dar in mod special problemele pe care le-am avut (cand au aflat ca sunt insarcinata mi-au spus cei de la serviciu sa plec, plus alte probleme care m-au marcat si m-au facut sa tot cad in depresii). Perioada aceea a trecut, am inceput lucrul (si chiar cu copii lucrez) si a trecut perioada aceea de agitatie. Dar a inceput agitatia lui. Si ma doare gandindu-ma ca nervii mei din sarcina l-au facut asa. Tin sa spun ca de mic era agitat, in premergator nu a stat, din carucior de asemenea iesea...

  6. #6
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Eu nu sunt specialist, insa te sfatuiesc din tot sufetul sa nu te mai culpabilizezi- nu ajuta la nimic si pun pariu ca nici daca lucrurile le-ai fi facut diferit nu ar fi stat cu totul altfel. Eu cred ca e o problema combinata- personalitatea mai agitata si activa a copilului + perioada de doi ani (in engleza i se spune The terrible twos). Aceasta perioada, numita si prima adolescenta (din cauza razvratirii si acceselor de independenta de care da dovada copilul) este una dificla dar necesara in viata oricarui copil. Este perioada in care el devine constient de sine, incepe sa VREA si el, sa vada ca e amuzant sa faca si el- si insista sa faca lucuruile singur, nu mai accepta si testeaza ori de cate ori are putinta autoritatea parintilor si limitele impuse. Vrea sa stie cine e seful si, paradoxal, un copil care stie ca Nu el e seful, ca nu el e in control, este mult mai fericit si se simte in siguranta.
    Nu sunt 100% de acord cu atitudinea de nonviolenta din partea parintilor- nu sugerez nici un minut sa-ti bati copilul, si palmuta la fund trebuie sa fie ultima pedeapsa la care sa apelezi (inaintea lor time out, restrictionarea privilegiilor, etc.) DAR sunt momente in care o lectie invatata cu o palma la fund poate fi salvatoare (mai bine ii dau eu 10 palme si invata sa nu mai alerge pe strada unde trec masini, sau sa nu se catare pe unde poate sa cada sa-si sparga capul, sau sa nu umble cu cutitul)- eu procedez asa- dau avertisment- numar pana la 5- daca la 5 nu a ascultat, merge la colt. De obicei e suficient dar daca protesteaza si face urat, il duc eu si ii aplic o palmuta peste picior, langa pampers. Nu se ajunge decat rar la palma, dar copilul ma asculta numai pe mine (nu asculta de nimeni altcineva, pentru ca nu s-a mai obosit nimeni sa fie consecvent cu el). Si nu poti spune ca nu ma iubeste sau ca nu prefera sa fie cu mine. Are incredere in ce spun eu, pentru ca stie ca ma tin de cuvant (si cand e in favoarea lui, si cand nu).
    Eu te pot sfatui sa mai te documentezi cu privire la acesti doi ani teribili si la metodele de gestionare a crizelor /tantrums- cum ar fi ignorarea, pedepsirea, rasplatirea comportamentului pozitiv. Si da, si la Silviu merge mult mai usor daca am rabdare sa il iau cu vorba buna si sa ii distrag atentia- dar mereu imi spun ca va fi asa numai pana la 3 ani, si ca rezist eu pana atunci :)
    Mult succes si multa rabdare!

  7. #7
    Floricica Nou Venita floryna25's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.04.2010
    Postari in forum
    7
    Raluca28, multumesc pentru raspunsuri. Silviu e aproape de aceeasi varsta cu Iustin al meu, cum te descurci tu cu inca unul ca mie mi-e greu doar cu unul? Am avut cateva zile in care l-am luat doar cu vorba buna si cu scurte pedepse incuiat in camera si a fost un picut mai bine. De doua zile insa avand mai multa treaba si el nelasandu-ma sa fac NIMIC mi-am pierdut cumpatul si l-am mai si lovit...in scop educativ, bineinteles. Rezultatul: azi a impins si a batut copiii mai tare decat de obicei. Asta dupa ce, cateva zile cand mergeam la spatiul de joaca imi spunea el ca nu e voie sa impingi copiii si chiar uneori ridica manuta dar SE ABTINEA. Coincidenta sau nu faptul ca eu am fost agresiva cu el? Astept sfaturile mamicilor.

  8. #8
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Vorba dulce mult aduce :). Eu as fi un pic mai precauta cu incuiatul singur in camera- nu stiu cum e Iustin, dar S. abia ar astepta sa se vada singur in camera ca si-ar gasi el o pozna de facut- de catarat pe biblioteca sau de scos toata crema dintr-un tub sau ceva si mai periculos- eu in general prefer sa il am mereu sub ochi. Pt ca trebuie sa stau destul de mult pe scaun cand o hranesc pe Cati, incerc sa ii propun diferite activitati pe care sa le poata face langa mine sau o gustare. E bine sa incerci sa previi scenele de obraznicie pe cat se poate, decat sa intervii cu pedeapsa. Consecventa si o abordare pozitiva (intotdeauna laudat pt comportamentul pozitiv, cu aceeasi consecventa cu care e pedepsit pt cel negativ) pot face minuni. Este si el un om...si noi, daca am fi tot timpul criticati pt purtarea urata, dar niciodata laudati pt ce facem bine, ne-am pierde speranta, nu-i asa?

  9. #9
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Daca esti in pana de idei pentru activitati incearca sa te inspiri din acest subiect- o multime de idei faine- Scoala de acasa pt copii intre 1-3 ani- https://www.copilul.ro/forum/copilul...ani-31302.html
    sau de aici- Caiet pentru casa mea's Blog

  10. #10
    Floricica Avansata mire.t's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.05.2011
    Postari in forum
    1.765
    florina,culpabilizarea nu-si are rostul!
    desi am trecut si eu printr-o situatie stresata in per sarcinii si inca vreo juma de an dupa- poate cea mai stresata din viata mea- nu pot sa zic ca copilu a avut de suferit- un copil nenascut nu stiu cat la suta poate pati ceva-chiar daca mama poate sa fi suferit chiar si un soc mare pe perioada sarcini!
    agitati suntem cu totii in ziua de azi! ca e de la serviciu,ca e din cauza altor factori- asta e!
    incercati voi sa fiti mai rabdatori cu voi si copilului oferiti-i mai multa libertate! asa cum spunea si ana- lasati-l sa se mai si loveasca-nu trebuie tinut din scurt asa drastic!
    chestia cu palmuta la fund- pe la 2 ani pot sa zic ca apelam mai putin-ce-i drept! acu' folosim inca coltu dar si palma-ca asta e! cand nu asculta ,nu asculta!
    eu am fost si o fire mai putin rabdatoare cu copilu- in sensu ca ma desfasuram mai bine daca tipam la el! daca ridicam tonu ma auzea! stiu ca ma corectam-aveam zile si zile! nu e o solutie salvatoare- dar de cat sa il plamuiesc des-mai bine tipam!

    intradevar am cunoscut si eu un copil cum e baiatul tau-cam aceeasi varsta dificila- acum are 4 ani jumate si e un copil timid! parintii erau incremeniti si mereu sa ii ofere totul sa nu sufere copilu! iarasi nu e o solutie sa il lasi sa se urce in cap si sa va bata! cred ca trebuie o cale de mijloc- sa stiti cand sa fiti calmi si rabdatori si cand sa fiti fermi si hotarati-numai de voi depinde cum sa gestionati bine crizele -in ce conjunctura se intampla si cat de grave sunt!
    voi sunteti parintii lui,voi il cunoasteti cel mai bine!
    noi aici nu putem sa iti spunem -faci asa- ca e cel mai bine! fiecare parinte va reactiona in felul sau -ca e copilul sau si nu va fii ingradit de anumite situatii si conjuncturi sa reactioneze decat cum e mai bine pt copil,implicit pt voi!

    app de ceea ce am spus mai sus :eu cand copilul meu avea 2 ani si 3 luni -am plecat de la soacra- pt ca metoda mea de a creste copilu nu coincidea cu a soacrei mele. atunci intradevar m-am simtit ingradita si tot timpu sa imi calculez cuvintele si vorbele fatza de unele crize ale lu fiimiu -cand de fapt eu ca mama treb sa reactionez ,atunci,pe moment -pt ca baiatul meu sa inteleaga ceva!intodeauna treb sa fiu in doi timpi si 3 miscari -inainte- ca sa gandesc ce sa ii spun copilului ca sa nu se simta ea aiurea!

    deci,aveti grija la cum gestionati crizele alea! ca dak de acolo nu-s gestionate corect- de acolo porneste totul!
    cateodata si eu il lasam sa planga sa se tavaleasca pe jos -si iarasi nu era bine pt soacra-mea! pt mine acele momente erau ca sa se linisteasca-erau dati cand intradevar dak nu il bagai in seama - se potolea!
    Modificata de mire.t; 31.07.2011 la 18:49:13.

  11. #11
    Floricica Nou Venita ilie.georgiana's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.07.2011
    Postari in forum
    3
    Buna! Am un baietel de 1 an si 4 luni si merge de rupe pamantu si vreau sa va intreb daca am procedat un pic corect in legatura cu palmuta la curulet... Cand prinde ocazia sa vina prin bucatarie umbla mereu in cosul de gunoi si mereu iam spun ca nu e voie mami e caca acolo si mereu si mereu si ultima oara cand la-m prins la-m atins un pic cu palma la pampers si a inceput sa planga foarte tare aproape ca se sufoca iar eu la-m lasat in pace dar sotul meu la luat imediat in brate... Oare am gresit ?

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari