Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Vorbim despre componenta unei familii, despre cine sunt membrii ei si despre legaturile lor. Orice familie incepe cu o legatura intre un barbat si o femeie, o legatura de alianta, de casatorie uneori, de concubinaj alteori. Este o legatura de cuplu, care are ca definitorie relatia sexuala. Acest cuplu poate avea copii sau nu. Dorinta de copil apare insa intotdeauna intr-o relatie de iubire adulta. Vom aborda in alta discutie dorinta de copil dar astazi ne vom referi la relatiile din familia. Pe langa cea de cuplu, de alianta, le intalnim si pe cele de filiatie (parinti-copii) si cea fraterna. Cum sunt aceste trei tipuri de relatii, cum este s cum functioneaza ele in cadrul familiei, iata subiectele noatre din aceasta seara.

    Sigur ca ne vom referi la tot felul de aspecte, evenmente, situatii, trairi, ganduri si planuri si de asemenea la tot felul de suferinte care apar in aceste legaturi.

    Va astept!

  2. #2
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Buna seara si bine v-am gasit la o noua discutie in direct!
    Precum ati vazut, saptamana trecuta am anuntat temele pe care le vom aborda in urmatoarele saptamani. Toate sunt legate de familie, copii, legaturi si situatii familiale, precum si diferite probleme si suferinte aparute.
    Prima dintre ele este foarte generala si o abordam astazi - legatuturile familiale. Pe ce se deosebeste grupul familial de alte grupuri? Ce relatii au membrii familiei intre ei? Cum ia nastere o familie?
    Va astept pana la ora 23 cu experientele, parerile si intrebarile voastre.

  3. #3
    Floricica Nou Venita dulcicha_comm's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.09.2009
    Postari in forum
    41
    Buna seara si La multi ani 2010!vad ca nu se prea ingesuie nimeni la acest subiect.poate pt ca foarte multi dintre noi au uiat ce este aceea o familie.eu sunt casatorita cu sotul meu de aprox 4 ani.intre timp a venit si fetita.a fost frumos la inceput,nici acum nu este nu este urat,dar el s-a schimbat,poate si eu.eu eram o fire mai impulsiva,mai nebunatica ,mai pusa pe distractie.venind fetita,lucrurile s-au scihmbat pt mine am devenit mai responsabila,ata eu cat si el.noi locuim cu parintii lui.mama lui este foarte bolnava,are diabet,cancer si multe altele.deci in incapacitataea de avea grija de un copil hiperactiv ca al meu.automat a trebuit sa renunt la toate distractiile mele pt fetita.dar nu imi pare rau caci este cel mai bun lucru din viata mea.problema este alta.certurile noastre au aparut in urma grijii lui exagerate pt mama lui.nu spala vasele ca le spala Cris,nu stramge mama ca o strange Cris,etc .toata casa se invarte in jurul starii ei de bine,si nu a fetitei mele,ceea ce ma dreanjeaza.ma simt data la o parte si eu si fetita si am inceput sa il privesc cu ura.pt mine mai importanta este fata,nu o batrana,nu vreau sa par insensibila ca nu sunt ,care e bolnava de 30 de ani.comportamentul lui nu era asa cand ne-am casatorit,s-a schimbat pe parcurs.nu stiu cum sa fac,nu stiu cum sa ii mai spun,m-am certat cu el pe tema asta,mi-as dori ,inca o data nu vreau sa par insensibila,sa nu mai existe ea.noi certuri conjugale nu avem,ne intelegem bine,dar eu inceput sa ma indepartez de el din aceasta cauza.sufar si de o spondilita anchilozanta care imi da dureri groaznice de picioare,dar el cand vine de le srvici isi intreaba mama cum se simte,dar pe mine nu.o intreaba ce manaca ,dar pemine nu ma intreaba ce manaca fata,copilul lui pana la urma.ce ar trebui sa fac?simt ca se deschide o prapastie intre noi si eu nu sunt genul de om care sa stea casatorit doar pt copil.copilul creste si uita.nu as vrea sa ajung sa imi doresc sa divortez si nu as vrea ca ceea ce am avut noi sa se stinga.o familie se intemeiaza foarte greu in zilele noastre.Va multumesc!

  4. #4
    Floricica Nou Venita love's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2009
    Postari in forum
    30
    Buna seara,in primul rand grupul familial trebuie sa fie deosebit de alte grupuri,prieteni,colegi,etc.
    Pentru mine familia mea este fetita mea,sotul meu si apoi pairntii,bunicii.
    Pe sotul meu il cunosc de la varsta de 11 ani.
    Am copilarit impreuna.
    O familie ia nastere din dragostea unui barbat cu o femeie,urmeaza un copil sau mai multi,apoi nepoti ,stranepoti.
    Eu de exmplu pot spune ca desi mama mea este tanara,o fire spotiva, nu sunt apropiata de ea,desi intre mama si fiica ar trebui sa existe o oarecare pritenie,eu am crescut cu strabunica care a murit si ea a fost mama pentru mine.
    Apoi au urmat perioade in care mama ar fi trebuit sa ma indrume,sa imi fie alaturi nu doar cumparandu/mi toale,etc,tatal era mai prietenos,iar bunica acum e mai apropiata de mine acum .Consider ca intr/o familie ar trebui sa nu existe la nervi,amenintari,injuraturi sau alte lucrui urate.
    Eu din pacate am trecut prin astea si mai ales dina partea mamei cand am avut 17 ani.
    Nu e bine sa copii comportamentul parintilor,pentru ca in familia pe care ti/o intemeiezi in mod sigur celalalt aare alt caracter si de aici iasa toate gresit.
    In mod sigur ca trebuie ca fiecare sa lasa de la el,ceea ce e foarte greu.

    Unde sunt doi copii fara sa vrei apar diferente. Fratele meu e mai mic cu 11 ani,dar parca nici nu am fi frati desi eu am stat cel mai mult cu el cand era mic,il culcam seara,si dupa ce ma/m certat cu mama a spus ca eu nu am participat cu nimic la copilaria lui.
    astea sunt relatiile familiale? unite?
    Poate ca de acolo mi se trag si starile de anxietate.
    Oricum pe fetita mea vreau sa o educ in alt fel,sa fie iubitoare,intelegatoare,buna si asa sa fie si ea la randul ei cu familia ei!

  5. #5
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    La multi ani si un an mai bun va doresc!
    Am remarcat de ceva timp acest fenomen si anume absenta replicilor pe un topic desi citiri exista. Am atribuit asta unui subiect dificil sau delicat, despre care se vorbeste greu si care aduce la suprafata o suferinta pe care adesea am vrea sa n-o stim. Astfel incat va pot spune ca sunteti curajoasa ca ne-ati vorbit tutror exact despre tema noastra de astazi si anume legaturile familiale. Din ce spuneti, este o familie compusa din sotie, sot si fetita si locuiti cu parintii sotului. Ati descris modul in care ati evoluat amandoi, din momentul intemeierii familiei pana acum, descriind o racire in cuplu, o indepartare de care va temeti ca se va accentua. Ati spus chiar ca ati avut certuri pe aceasta tema. Intrebarea care se pune la acest moment este: in ce masura puteti discuta cu sotul dvs. ce simtit, ce ganditi?
    Apoi ne spuneti despre o situatie aparte in familie - boala. Ea pare sa atraga mai mult atentia si grija decat fetita, lucru suparator. Sotul dvs. este in trei legaturi concomitent, cu trei persoane prezente: mama, sotia si fiica.
    Vom mai vorbi despre boala in familie si despre situatia in care o persoana in varsta sufera de o maladie ncurabila si modul cum toate legaturile sufera. Principiul acestui fenomen de grija pentru mama in detrimentul celei pentru sotie s fetita este faptul ca e cea mai veche legatura, relatie si cea mai importanta - cea cu mama. Se adauga perspectiva suferintei s mortii, pe care niciun fiu, fiica nu o poate gandi pentru parintii sai, primele persoane din viata sa.
    Situatia este frustranta s duce de multe ori, in absenta comunicarii la dificultati majore in cuplu si in relatia parinti-copii. Dvs. smtiti frustrare si nedreptate si vedeti ca "alege" sa intrebe de mama sa si nu de sotia sau de fetita sa. Sotul se simte probabil "la mijloc", impartit intre legaturile sale de familie, intre familia de origine (mama, tata, frati, surori, unchi etc) si familia noua (sotie, copii, cumnat etc).
    In mod special boala si amenintarea mortii sunt cele care deturneaza relatiile cu celelate persoane care sunt mult mai tinere, nu sunt in pericol, sunt sanatoase sau au dificultati medicale mai putin grave.

  6. #6
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Bine ati venit!
    Ne aratati o alta situatie familiala. In primul rand, legatura foarte veche cu sotul dvs. care este o legatura care a trecut prin mai multe faze, fiind initial prieteni, colegi, jucandu-va impreuna cand erati mici si continuand apoi cu o relatie de cuplu.
    Vorbiti si despre legaturile de filiatie, cu mama si tatal dvs. dar si cu fetita pe care o aveti. Subliniati suferintele din relatia cu mama dvs. si incercati sa aveti un alt fel de legatura cu fetita dvs. incercand sa "reparati" ceea ce nu a mers.
    Vorbiti si despre relatia fraterna, care este o legatura foarte importanta, inceputa si ea in copilarie. Ati avut cu fratele dvs. o relatie de ingrijire dat fiind intervalul mare dintre voi.
    Un moment important pare sa fi fost cand aveati 17 ani; atunci legaturile au avut de suferit. Nu stim ce s-a intamplat si ce a dus la acel "cutremur" in familie dar faceti legatura s cu suferintele dvs. actuale, manifestate prin anxietate si panica.
    Intotdeauna nasterea copiilor readuce in prezent relatia cu proprii parinti. De aceea multe mamici vorbesc despre relatia lor cu mama, vrand in special sa schimbe modul de comunicare, de interactiune, sa faca o reparatie in relatia cu copilul lor.
    Referindu-ne la starile de care va plangeti, le legati de suferinta din adolescenta. A aduce putina lumina in ce s-a intamplat atunci in familie, ce a simtit fiecare, care a fost pericolul, amenintarea, ce a deteriorat legaturile va aduce si o alinare a suferintei. Asta este necesar pentru ca suferinta sa nu se propage mai departe la fetita dvs. care, ca orice copil, simte suferinta mamei.

  7. #7
    Floricica Nou Venita dulcicha_comm's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.09.2009
    Postari in forum
    41
    Buna ziua din nou.sotul meu este o persoana foarte realista,mai ales ca vorbimde o persoana care ,chiar daca e mama lui,e bolnava de 30 de ani.ideea ca ea nu va mai fi a acceptat-o de mult.i-am explicat in neneumarate randuri ca nu imi convine,ca ma simt straina cand face asa,ca simt ca nu sunt la locul meu,i-am explicat ca daca as pune in balanta viata unui batran bolnav cu a unui copil de 3 ani,stim prea bine care atarna mai greu.el zice ca ne iubeste ca pe ochii lui,ca nu ar vede viata fara noi,dar eu nu vad asta din faptele sale.inteleg ca este mama lui si nu i-am cerut niciodata sa o dea la o parte,departe de mine acest gand,dar nu stiu cum sa fac si ce sa fac sa nu mai fie aceasta tensiune intre noi,sa fie cum a fost o data.m-am inchis in mine si nu am mai discutat cu nimeni,daca am vazut ca el tot nu intelege ce simt eu,dar acest gand ma roade zi de zi.stiu ca este prins intre ciocan si nicovala ,dar nu imi doream decat mai multa atentie ,si nu pentru mine,ci pentru fetita lui.dar nu imi place ce persoana am devenit.trista ,inchisa in mine,fara chef de vorba,pesimista.chiar nu stiu cum si ce sa fac.ma uit in oglinda si nu ma mai regasesc.

  8. #8
    Floricica Nou Venita love's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2009
    Postari in forum
    30
    Da aveti dreptate,dar nu se paote acest lucru,pentru ca mama nu ar intelege aceste lucruri.

    Si eu sunt constienta ca starile mele de anxietate si panica doar din copilarie mi se trag,dar ....
    Parintii mei nu au fost niciodata de acord cu actualul meu sot pentru ca la/m cunoscut fiind prea mica si au avut impresia ca nu imi voi termina scoala,facultatea,dar aceste lucruri sau intamplat si ne/ma descurcat cu banii doar noi 2 pentru ca ei nu nea/u dat nici un ban,parintii sotului sunt la taraa si nu au nici ei bani.
    La 15 ani ne/am imprietenit si mereu am avut de suferit,la 17 ani mau scos afara din casa sa merg la el si am plecat pentru ca la/m iubit mult,dar el locuia cu un et. sub ei,va dati seama ce greu imi era,nu au vb cu mine 2 ani!!
    Apoi pe fratiorul meu nu lau lasat sa vb cu mine,bunica mi/l aducea pe ascuns si cate si mai cate .
    Ne.am impacat ca mama s/a imbolnavit si am fost la ea la spital ca doar ma scos afara nu?Mie mi/a trecut in mare,dar nu am uitat,apoi cand la/u acceptat pe sotul tot mama a incept sa se bage in relatia noastra.
    Din nou suferinta,ma certam cu sotul din cauza ei.si tot asa pana cand am avut iar o cearta zdravana acum 7 ani si de atunci gata.
    NImeni nu se mai baga in relatia noastra,dar totusi au fost multe!

  9. #9
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Sigur ca intotdeauna este o suferinta familiala si una individuala. Acu vorbiti despre modul in care v-ati schimbat intre timp, ca ati devenit mai trista, mai pesimista. De asemenea, va referiti la relatia de cuplu pe care o descrieti ca tensionata. Sunt doua aspecte diferite si este important pe care vreti sa va centrati: pe cel individual - cum sunteti dvs, ce va afecteaza, de ce va temeti, ce va doriti etc sau pe cel de cuplu - cum a evoluat relatia, ce parere are sotul, cum vedeti si ce simtiti amandoi despre acest timp si aceasta relatie.
    In prima este nevoie doar de dvs in cazul unei forme de terapie sau consiliere psihologica, in cea de-a doua este nevoie de amandoi pentru ca abordati o legatura de cuplu. Oare sotul dvs., cum vede aceasta distanta, aceasta tensiune care s-a instalat in cuplu?

  10. #10
    Floricica Nou Venita dulcicha_comm's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.09.2009
    Postari in forum
    41
    Eu cred ca starea psihologica a unuia dintre parteneri influenteaza foarte mult starea cuplului.daca eu as pute sa il fac sa inteleaga sentimentele mele,ca simt ca nu ma mai iubeste,ca simt ca suntem pe planul 2 in viata lui,ca locul caruia ii spun casa nu imi mai este casa...el zice ca nu mai intelege de ce sunt asa ,ca nu sunt intemeiate temerile mele,dar,daca eu as vedea o schimbare in comportamentul lui atunci automat toate temerile mele ar disparea.e ca si cum s-ar invarti totul in cerc.poate ca am avea ,ca si cuplu,ma reffer,nevoie de putina consiliere .

  11. #11
    Floricica Nou Venita love's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2009
    Postari in forum
    30
    Draga mea daca imi permiti si mie sa iti spun 2 vorbe,nu e bine sa locuiesti nici cu parintii nici cu socrii.
    Din cate ai spus tu mai sus se intelege ca pe el il interesaza mai mult de mama lui decat de voi,desi el neaga.
    Cel mai bine ar fi sa discutati voi 2 si daca aveti posibilitatea sa va mutati,pentru ca ma gandesc ca el ca barbat nu o ingrijeste pe mama lui?
    Intotdeuna vei fi pe locul 2 fara suparare desi el neaga.
    Eu inteleg ca mama ia dat viata si e cea mai importanta,dar si tu esti familia lui cu fetita!
    Adevarul ca barbatii sunt mai diferiti mult de noi.
    Eu de cand am fetita sotului nu ia/m mai dat atentie,de aproape 2 ani si mi/am dat seama ca nu fac bine,pentru ca ei se indeparteaza usor si cauta alinare in alta parte.
    Am inceput inainte sa fie prea tarziu,sa imi schimb comportamentul,asa si tu nu lasa prapastia intre voi,ca va fi rau daca cade unul.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari