Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Administrator Floricica Novice admin's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.03.2010
    Postari in forum
    508

    Idee Va asteptam cu intrebari

    Dragele noastre,

    Va asteptam in continuare cu intrebari pentru Speranta Farca, psihanalist specializat in relatia mama-copil. Ea ne este alaturi si raspunde intrebarilor, temerilor si nelinistilor voastre de parinti, oferind sprijinul de care fiecare are nevoie la un moment dat!

    Intrebati, dezbateti si obtineti raspunsuri!

    O puteti cunoaste mai bine pe Speranta Farca, accesand blogul ei personal: speranta.farca.ro

  2. #2
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Eu am o intrebare pentru doamna Speranta ....
    De cand sa nascut alexandra nu a stat fara mine deloc in sensu ca oriunde plecam sau daca ieseam din camera era cu mine...acum e destul de marisoara si de cate ori ies din camera sa ma duc pana in bucatarie de exemplu si o las singura chiar si pentru 2 minute incepe invariabil sa planga nu vrea sta deloc fara mine nici daca e altcineva in camera cu ea....
    Cum as putea sa facsa se obisnueasca putin si fara mine chiar daca ar fii o perioada scurta de timp

    multumesc anticipat

  3. #3
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Citat Postat de ghiocelul_rosu Vezi mesajul
    Eu am o intrebare pentru doamna Speranta ....
    De cand sa nascut alexandra nu a stat fara mine deloc in sensu ca oriunde plecam sau daca ieseam din camera era cu mine...acum e destul de marisoara si de cate ori ies din camera sa ma duc pana in bucatarie de exemplu si o las singura chiar si pentru 2 minute incepe invariabil sa planga nu vrea sta deloc fara mine nici daca e altcineva in camera cu ea....
    Cum as putea sa facsa se obisnueasca putin si fara mine chiar daca ar fii o perioada scurta de timp

    multumesc anticipat
    Bună ziua,
    nu spuneți ce vârstă are copilul și este important.
    Vă voi răspunde presupunând ca este vorba despre o vârstă de 1an și ceva.
    Orice trecere spre independență a copilului, orice creștere a sa este marcată, în mod paradoxal, de o agățare și mai mare de mama.
    Deci, dacă la această vârstă, fetița dvs. a început să meargă și să vorbească, pentru ea lumea are o față nouă, și deci se pot ivi și noi pericole... de aceea are nevoie să fie asigurată de către dvs.
    Deci, nu e nimic de făcut, doar să aveți răbdare și să știți că este o perioadă de câteva săptămâni care nu se va prelungi prea tare dacă îi satisfaceți nevoia de a fi cu ea.
    Vă trebuie putere, calm și răbdare și dacă vedeți că nu merge mereu, chemați un ajutor, o persoană agreată de către fetiță care să vă înlocuiască câteva ore, timp în care dvs. să faceți ceva relaxant pentru a vă încărca bateriile.
    Speranța Farca

  4. #4
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de Speranta.Farca Vezi mesajul
    Bună ziua,
    nu spuneți ce vârstă are copilul și este important.
    Vă voi răspunde presupunând ca este vorba despre o vârstă de 1an și ceva.
    Orice trecere spre independență a copilului, orice creștere a sa este marcată, în mod paradoxal, de o agățare și mai mare de mama.
    Deci, dacă la această vârstă, fetița dvs. a început să meargă și să vorbească, pentru ea lumea are o față nouă, și deci se pot ivi și noi pericole... de aceea are nevoie să fie asigurată de către dvs.
    Deci, nu e nimic de făcut, doar să aveți răbdare și să știți că este o perioadă de câteva săptămâni care nu se va prelungi prea tare dacă îi satisfaceți nevoia de a fi cu ea.
    Vă trebuie putere, calm și răbdare și dacă vedeți că nu merge mereu, chemați un ajutor, o persoană agreată de către fetiță care să vă înlocuiască câteva ore, timp în care dvs. să faceți ceva relaxant pentru a vă încărca bateriile.
    Speranța Farca
    Are doar 8 luni dar am vzut si alti bebei de varsta ei care nu plang in lipsa mamei cum plange a mea ... multumesc foarte mult pentru sfat

  5. #5
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Citesc despre alaptat ca ar crea o relatie unica intre mama si copil, ca ajuta foarte mult la atasament si asa simt si pe propria piele. Am citit de ideea intarcarii naturale, adica copilul sa fie lasat sa suga pana cand nu isi va mai dori, si ca aceasta intarcare ar aparea in general intre 3 si 7 ani. In mintea mea lucurile astea suna bine si simt ca mi-as dori sa procedez asa, dar ma intreb daca ar putea exista implicatii negative la nivel psihologic pentru copil. Care este parerea dvs.?
    Va multumesc!

  6. #6
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Citat Postat de ghiocelul_rosu Vezi mesajul
    Are doar 8 luni dar am vzut si alti bebei de varsta ei care nu plang in lipsa mamei cum plange a mea ... multumesc foarte mult pentru sfat
    Fiecare copil este diferit asa ca este normal sa nu se comporte la fel. Între 7 și 9 luni apare teama de necunoscut, adică, copilul realizează ceea ce este nou în jurul lui și are nevoie de asigurări.Faptul ca fetița dvs. vă vrea în preajmă este o dovadă de bun atașament, deci este un lucru bun. Va mai dura ceva până vă veți putea câștiga independența, dar ceea ce construiți împreună în această perioadă vă va ajuta mereu.
    E greu, dar merită!

  7. #7
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Citat Postat de ankag Vezi mesajul
    Citesc despre alaptat ca ar crea o relatie unica intre mama si copil, ca ajuta foarte mult la atasament si asa simt si pe propria piele. Am citit de ideea intarcarii naturale, adica copilul sa fie lasat sa suga pana cand nu isi va mai dori, si ca aceasta intarcare ar aparea in general intre 3 si 7 ani. In mintea mea lucurile astea suna bine si simt ca mi-as dori sa procedez asa, dar ma intreb daca ar putea exista implicatii negative la nivel psihologic pentru copil. Care este parerea dvs.?
    Va multumesc!
    Nu îmi spuneți ce vârstă are copilul dvs. și dacă este băiat sau fată.
    E bine ca totul să fie cât mai natural. Veți vedea amândoi când este prea mult așa că fie sânii dvs. nu vor mai face lapte, fie copilul nu va mai dori să sugă.
    7 ani este o vârstă cam mare pentru o înțărcare, de obicei ea se petrece înainte de intrarea copilului în viața socială ca persoană independentă, adică în jurul vârstei de 3 ani.
    Majoritatea copiilor însă renunță la sân în jurul vârstei de 2 ani și apoi mai sug biberon sau suzetă.
    Important este să nu fie o înțărcare bruscă și să se petreacă cu acordul ambilor.
    Speranța Farca

  8. #8
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Am fetita si are 1 an si 1 luna.
    Imi punem problema daca voi mai avea lapte si fetita mea va vrea sa suga si dupa varsta de 3 ani, sa zicem chiar si pana la 5-7 ani, daca ii dau in continuare sa suga ce repercursiuni pot aparea din punct de vedere psihologic?
    Si ce repercursiuni apar in momentul in care copilul este intarcat de catre mama, fara ca el sa vrea (deci din punctul meu de vedere, fara ca el sa fie pregatit)?

  9. #9
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Fetița dvs. are abia un an, ar fi bine să o luăm încetișor.
    Acum vă puteți bucura amândouă de perioada de alăptare și nu e cazul să vă gândiți la "drobul de sare".
    Lucrurile se petrec bine mai ales dacă nu încercăm să le organizăm noi prea tare. Aveți încredere că lucrurile se vor așeza bine și bucurați-va de vârsta fetiței de acum (ea nu se mai întoarce).
    În relația dintre mamă și copil este necesar un echilibru și sunt de evitat excesele (nu e bun nici prea mult, nici prea puțin), dar media aceasta o veți găsi împreună cu fetița dvs.
    Înțărcarea e bine să fie treptată și acceptată de amândouă, dar chiar dacă apar probleme nu sunt de nesurmontat. Important este că sunteți împreună și cu iubire veți trece de acum în colo peste orice greutăți.
    Veți învăța că dacă greșiți (ceea ce este firesc) vă iartă fetița dvs. - aceasta vă va da putere să o iertați și dvs. când va greși ea.
    Relația dintre mamă si copil nu este perfectă și e bine că nu este așa.
    Citat Postat de ankag Vezi mesajul
    Am fetita si are 1 an si 1 luna.
    Imi punem problema daca voi mai avea lapte si fetita mea va vrea sa suga si dupa varsta de 3 ani, sa zicem chiar si pana la 5-7 ani, daca ii dau in continuare sa suga ce repercursiuni pot aparea din punct de vedere psihologic?
    Si ce repercursiuni apar in momentul in care copilul este intarcat de catre mama, fara ca el sa vrea (deci din punctul meu de vedere, fara ca el sa fie pregatit)?

  10. #10
    Floricica Nou Venita ivankaf's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.05.2011
    Postari in forum
    2
    Buna seara
    Am o fetita de 3 ani si ii este foarte frica de ceilalti copii, uneori este chiar ingrozita de acestia.In egala masura se teme si de cei mai marisori precum si de cei mici de 1 an. Cum se apropie un copil de ea, imi spune " mami, vine copilul". Aceasta problema a debutat acum cateva luni cand un baietel a venit cu viteza spre ea in momentul in care ea se pregatea sa se urce pe tobogan si a impins-o atat de tare incat a trantit-o. Ea s-a speriat foarte tare, a plans destul de mult si de atunci, in special la tobogane este atenta la ceilalti copii ca nu cumva sa vina sa o impinga si nu se mai bucura de momentele petrecute acolo.La inceput nu mai voia sa se urce pe tobogan singura pentru ca ii era teama sa nu o impinga vreun copil. Mi-a spus ca ii este teama de copii sa nu o impinga.Acasa imi spune ca nu ii mai este teama si ca daca vine un copil sa o impinga nu il mai lasa, dar cum ajungem in parc, teama revine si uneori se agata de picioarele mele si imi spune sa ma urc impreuna cu ea pe tobogan. Inainte ca acest eveniment nefericit sa se petreaca,exista o alta problema: in momentul in care avea o jucarie in mana si venea alt copil , il lasa pe acesta sa i-o smulga din mana si apoi incepea sa planga si imi spunea mie sa o recuperez de la el, ei fiindu-i teama sa faca acest lucru.Deja acest comportament este foarte derajant pentru ea, ca se vede ca nu se poate juca libera, ci se simte amenintata permanent de ceilalti. I-am oferit tot felul de explicatii, am incercat multe variante, dar nimic nu merge. Sper sa imi puteti oferi o directie care sa ma ajute in eliminarea acestui comportament disfunctional.
    O seara buna.

  11. #11
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Citat Postat de ivankaf Vezi mesajul
    Buna seara
    Am o fetita de 3 ani si ii este foarte frica de ceilalti copii, uneori este chiar ingrozita de acestia.In egala masura se teme si de cei mai marisori precum si de cei mici de 1 an. Cum se apropie un copil de ea, imi spune " mami, vine copilul". Aceasta problema a debutat acum cateva luni cand un baietel a venit cu viteza spre ea in momentul in care ea se pregatea sa se urce pe tobogan si a impins-o atat de tare incat a trantit-o. Ea s-a speriat foarte tare, a plans destul de mult si de atunci, in special la tobogane este atenta la ceilalti copii ca nu cumva sa vina sa o impinga si nu se mai bucura de momentele petrecute acolo.La inceput nu mai voia sa se urce pe tobogan singura pentru ca ii era teama sa nu o impinga vreun copil. Mi-a spus ca ii este teama de copii sa nu o impinga.Acasa imi spune ca nu ii mai este teama si ca daca vine un copil sa o impinga nu il mai lasa, dar cum ajungem in parc, teama revine si uneori se agata de picioarele mele si imi spune sa ma urc impreuna cu ea pe tobogan. Inainte ca acest eveniment nefericit sa se petreaca,exista o alta problema: in momentul in care avea o jucarie in mana si venea alt copil , il lasa pe acesta sa i-o smulga din mana si apoi incepea sa planga si imi spunea mie sa o recuperez de la el, ei fiindu-i teama sa faca acest lucru.Deja acest comportament este foarte derajant pentru ea, ca se vede ca nu se poate juca libera, ci se simte amenintata permanent de ceilalti. I-am oferit tot felul de explicatii, am incercat multe variante, dar nimic nu merge. Sper sa imi puteti oferi o directie care sa ma ajute in eliminarea acestui comportament disfunctional.
    O seara buna.
    Dacă acest comportament este doar legat de alți copii pe care îi percepe ca agresori și dacă știți sigur că s-a declanșat cu ocazia agresiunii unui copil, nu este vorba de disfuncție, ci de precauție.
    Dacă un bebe se aruncă de unde-i vine fără să întrevadă vreo consecință, când mai crește, copilul învață să devină ceva mai precaut. E drept că această precauție, la început este puțin exagerată, dar mi se pare normal.
    Toboganul creează senzații puternice și antrenează amintiri vechi, iar dacă aici se petrece o agresiune, copilul o simte foarte puternic.
    Aș sugera ca pentru moment să vă ascultați fetița, să evitați toboganul dacă ea vrea asta, să-i fiți alături ori de câte ori se simte agresată și să încercați să gestionați situațiile dificile pentru ea cu ea (fără să vă adresați dvs. altor copii).
    Puteți de asemenea să o încurajați să vă spună ce simte atunci când se simte excedată, să deseneze copiii de care se teme și să vă povestească pe marginea desenului, să se joace cu păpușile de-a toboganul, de-a copiii de care se sperie... asta o va ajuta să-și elaboreze temerile fără a face coșmaruri sau alte simptome.
    Deci, dacă nu o forțati la nimic, o încurajați să se exprime prin vorbe, joc și desen, o asigurați că-i sunteți alături, că o înțelegeți, totul va trece.
    Speranța Farca

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari