Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Administrator Floricica Debutanta kiddo's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.08.2008
    Postari in forum
    1.182

    Idee Speranta Farca, specialist in relatia mama-copil, raspunde intrebarilor voastre

    Daca, in demersurile voastre de a va ajuta copiii, aveti nevoie de un sprijin si de un reper, intrebati cu incredere si solicitati ajutor. Timp de o saptamana avem alaturi de noi, in comunitate, un psihanalist.

    Prezentand-o pe Speranta Farca, primul lucru care imi vine in minte este acela ca este mama a doua fetite. Abia a doua prezentare ar suna astfel: Speranta Farca este psihanalist specializat in relatia mama-copil.

    Speranta considera ca "o mama nu are nevoie de sfaturi, pe care le respinge in mod evident si nici de 'cineva competent' care sa se ocupe de copilul ei". "Mama are nevoie ca cineva sa ii fie alaturi in demersul sau de a-si recapata increderea in sine si in copilul ei", sustine ea intr-unul dintre articolele de pe blogul personal.

    In acest context, psihanalistul se defineste ca fiind un reper care sa o ajute pe mama sa isi sustina cele doua roluri ale sale: "acela de psihoterapeut natural care in raport cu copilul se descopera pe sine si se individueaza, si acela de educator, in raport cu care copilul se formeaza ca om social".

    O puteti descoperi pe Speranta Farca, accesand blogul ei personal speranta.farca.ro, dar si cautandu-i cartile:
    Psihanaliza si cele patru varste ale Eului – Editura Trei, Bucuresti, 2003
    Ce traieste copilul si ce simte mama lui – Editura Trei, Bucuresti, 2009
    Cum intampinam copilul ca parinti, bunici, medici si educatori – Editura Trei, 2010

    Asteptam cu mare drag intrebarile voastre!

    In saptamana 12-19 mai, psihanalistul Speranta Farca raspunde intrebarilor si solicitarilor voastre!

  2. #2
    Floricica Debutanta mamica1's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.11.2010
    Postari in forum
    835
    eu am avut o problema neplacuta cu Mihai, are 1an si 10luni si am fost cu el la tara de pasti, vreau sa va spun ca 5zile cat am stat a plans continuu, numai la mine in brate a vrut sa stea, nici la tatic nu vroia, la bunici nici atat, de fapt a fost prima data cand i-a vazut. desi stau la curte si il lasam sa se joace la nisip, nu vroia decat daca eram si eu langa el, nu-l putea calma nimeni decat eu.
    o sa-l ducem la cresa si mentionez ca l-am crescut singura, fara ajutor, sa nu uit cum am venit acasa si-a revenit, cum sa-i fac ruperea asta mai usoara??
    e foarte afectuos, ma iubeste si ma pupaceste si pe tati la fel, cand vine de la servici ii sare in brate.
    inca ceva nu prea vorbeste, zice mama, tata, apa, caca, baba, catea=carte,isi i-a biberonul daca-i e sete, ma imita cand fac diverse lucruri, de ex. dupa ce , da si el, se poate ca aceasta intarziere sa fie din cauza sotului care a avut o perioada mai grea la servici si tipa la el cand vorbea, chipurile lui ii era somn si asta micu il deranja cand vorbea. cum pot indrepta si asta???

  3. #3
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Buna ziua, mie mi se pare o reactie cat se poate de fireasca a copilului aflat intr-un spatiu necunoscut, unde probabil ca nici dvs. nu va simteati foarte confortabil.
    Prin aceasta reactie copilul va "spune" si ca nu este pregatit pentru a "iesi" in social. Poate va mai ganditi sa gasiti o alternativa la cresa.

    Speranta Farca
    ------------------
    speranta.farca.ro
    Modificata de Speranta.Farca; 12.05.2011 la 20:40:12.

  4. #4
    Floricica Nou Venita o_mamica's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    2
    Buna. Sa va spun pe scurt ce ma ingrijoreaza. Am un baietel de 1 an si 9 luni si de cateva zile merge la cresa, care de fapt este o combinatie intre gradinita si cresa ( asta pt ca sunt si copii de varsta lui dar si copii de 3 ani). Nu mai trebuie sa spun ca in fiecare dimineata plange cu disperare ca se desparte de mine, am inteles ca nu plange mult, dar toata ziua e marait si nu vrea decat in brate. La fel se intampla si cand educatoarea ridica tonul, incepe imediat sa se maraie. Trebuie sa mai mentionez ca este foarte atasat de mine, iar de cand l-am dus la cresa in restul timpului pe care il petrece cu mine nu mai vrea sa plec de langa el, si daca ma duc pana la bucatarie fara el incepe sa planga cu disperare. Problema este ca nu vrea sa se joace cu alti copii,care tipa si sunt mai agitati, il agita si pe el si devine marait. El pana acuma nu a avut contact cu mai multi copii in acelasi timp, nu a mai fost in colectivitate. Mi-a spus educatoarea ca e k daca sunt cel mult 2-3 copii in jurul lui, cum se strang toti copii (11-12) nu mai e bine. Ce pot sa fac sa-l ajut? E doar o problema de adaptare, sau trebuie sa imi fac griji mai mari??? Va multumesc.

  5. #5
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Am observat ca atunci cand fetita mea este nemultumita, se agita sau plange, si eu resimt o stare psihica foarte neplacuta. Simt nevoia sa intervin imediat daca am cu ce sa o ajut. Pot spune ca sufar cu adevarat cand o vad asa. Ceilalati in schimb observ ca de multe ori nici nu baga de seama starile ei. Chiar si sotul care se ocupa si el indeaproape de ea nu resimte ce simt eu in acele momente, nu i se pare asa "mare lucru". Si vad oarecum ca multe alte mame parca nu se "agita" atata ca mine cand copilul lor este nemultumit... ba chiar multe iau in ras plansul copilului.
    Nu mi-am dorit sa fiu niciodata o mama stresata si cred ca sunt destul de flexibila si nu ma agit din orice (la multe capitole ma vad mai relaxata decat restul lumii), dar la nemultumirea fetitei mele simt nevoia sa reactionez imediat. Mi-e teama uneori sa nu o rasfat, desi daca a fost un lucru care stiam ca nu e ok sa il faca nu am lasat-o chiar daca a plans... atunci parca nu resimt acea stare neplacuta.
    Intrebarea mea este am eu o problema ca "simt" aceste stari de agitatie ale copilului? In timp lucrurile se vor schimba?

  6. #6
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Din pacate, eu nu pot vedea cresa ca pe o solutie benefica pentru dezvoltarea copilului, chiar daca uneori este o buna solutie pentru parinti.
    Copilul, pina dupa virsta de trei ani nu poate intra in viata sociala fara un adult al sau care sa-i medieze relatiile.
    Faptul ca el va semnaleaza ca ceva nu este in regula arata ca relatia lui cu dvs. este foarte buna.
    Poate gasiti o alta solutie in care copilul, chiar daca nu sta cu dvs., macar poate ramane in spatiul casei lui.
    Daca nu se poate altfel si sunteti nevoita sa apelati la cresa atunci incercati sa compensati astfel:
    -oferiti-i un timp de acomodare, timpul petrecut la cresa sa pornească de la o ora si să creasca pe parcurs;
    -incercati sa-l lasati la cresa un timp minim și cit mai putine zile pe saptamana;
    -drumul pe care il parcurgeti, ca si ritualul de pregatire de dimineata sa fie cat mai placut si sa tina seama de ritmul lui chiar daca va trebui sa va treziti mai devreme;
    -timpul pe care il petreceti impreuna sa-i fie dedicat in intregime copilului (incercati sa-l tineti in brate cit de mult doreste, sa va bucurati jucindu-va cu el, sa-i vorbiti, sa-i spuneti ca il intelegeti ca ii este greu atunci cind plange si e marait, sa-i povestiti ce faceti cand nu sunteti cu el...);
    -sa-l duce-ti la serviciul dvs. ca sa poata vedea ce faceti, unde sunteti si cu cine sunteti atunci cand el nu este cu dvs.;
    -sa dormiti noaptea impreuna daca va solicita aceasta;
    -sa vorbiti cu personalul din cresa pentru a accepta ca fiul dvs. sa aiba niste obiecte personale care il securizeaza: o jucarie, o pernuta, o paturica...;
    -sa stabiliti o relatie de incredere cu personalul cresei pentru ca, incet, incet, cresa sa poata deveni pentru copil ca o ”casa a bunicii”.
    -atunci cand educatoarele il simt excedat de multitudinea relatiilor cu alti copii sa-i permita sa se retraga intr-un spatiu personal: un patut, o perna, un coltisor al lui.
    Cresa poate fi acceptabila pentru copil doar daca devine ca o casa a bunicii.
    Daca vedeti ca aceasta asemanare nu se produce, poate ca e mai bine sa cautati alta varianta.
    Daca acest lucru se intampla, el va fi fericit si va continua sa se dezvolte armonios. Aceasta inseamna insa ca relatiile importante de acolo vor trebui continuate o vreme dupa ce copilul va pleca la gradinita.
    Speranta Farca
    ------------------
    speranta.farca.ro
    .

  7. #7
    Floricica Avansata hande's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2010
    Postari in forum
    1.594
    Citat Postat de ankag Vezi mesajul
    Am observat ca atunci cand fetita mea este nemultumita, se agita sau plange, si eu resimt o stare psihica foarte neplacuta. Simt nevoia sa intervin imediat daca am cu ce sa o ajut. Pot spune ca sufar cu adevarat cand o vad asa. Ceilalati in schimb observ ca de multe ori nici nu baga de seama starile ei. Chiar si sotul care se ocupa si el indeaproape de ea nu resimte ce simt eu in acele momente, nu i se pare asa "mare lucru". Si vad oarecum ca multe alte mame parca nu se "agita" atata ca mine cand copilul lor este nemultumit... ba chiar multe iau in ras plansul copilului.
    Nu mi-am dorit sa fiu niciodata o mama stresata si cred ca sunt destul de flexibila si nu ma agit din orice (la multe capitole ma vad mai relaxata decat restul lumii), dar la nemultumirea fetitei mele simt nevoia sa reactionez imediat. Mi-e teama uneori sa nu o rasfat, desi daca a fost un lucru care stiam ca nu e ok sa il faca nu am lasat-o chiar daca a plans... atunci parca nu resimt acea stare neplacuta.
    Intrebarea mea este am eu o problema ca "simt" aceste stari de agitatie ale copilului? In timp lucrurile se vor schimba?
    Wow,pot sa spun ca m-am bucurat cand am citit postul asta,inseamna ca sunt totusi normala si mai sunt si altii ca mine...Nici nu stiu cum sa exprim "sentimentul" pe care il simt cand vad ca fata mea este suparata dintr-un anumit motiv,uneori chiar ma ia durerea de cap la propriu...Sotul imi spune ca parca imi retraiesc propriile mele suparari din perioada copilariei..
    Cum zici si tu Anca,sunt situatii in care nu ma deranjeaza plansul sau supararile ei(de ex cand vrea sa atinga ceva periculos,sau nu vrea sa intre in casa dupa "n" ore de stat afara,sau n-o las sa puna in cos toate produsele ce-i trec prin cap la supermarket,etc),dar cand e suparata de cineva din jur,sau se loveste oricat de putin,ma apuca un sentiment neplacut atat de intens,incat mi-e foarte greu sa trec peste momentul respectiv.
    De ex la vaccinul de la 3 luni am facut un scandal monstru doctorului pt ca si-a permis sa rada de modul in care ma stresam eu cand plangea fata.A zis ceva de genul "cordonul ombilical se taie la nastere in general,dar mai sunt si cazuri in care mama nu-si da seama(!!!!)si ca ar trebui sa trimit sotul si eventual bona la urmatorul vaccin,iar eu sa beau linistita o cafea cu prietenele si sa ma relaxez"!

  8. #8
    Floricica Novice daniela37's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.05.2011
    Postari in forum
    556
    Buna din nou! Speranta, am deschis un topic si pe forum, in alta parte, dar as vrea sa te intreb si pe tine, poate ma ajuti cum un sfat. Niste prieteni de ai mei divorteaza si au doi copii maricei. Iar copiii sufera foarte tare pentru ca relatia dintre ei este foarte incordata. Niciunul nu pare sa se gandeasca in acest moment la copii. O doamna psiholog mi-a sugerat sa le spun ca o solutie ar fi niste sedinte de consiliere cu doi psihanalisti, cred. Isi pot permite niste oameni obisnuiti aceste sedinte? Ii vor ajuta, intr-adevar? Ce ar mai putea face ei sau prietenii lor sa ii ajute? Multumesc anticipat.

  9. #9
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Nu spuneti ce varsta are copilul dvs., dar presupun ca este micuta.Relatia dintre mama si copil, mai ales in primii ani de viata, este speciala. Doar asa copilul poate comunica ceea ce simte si se poate asigura ca cineva il intelege.
    Majoritatea mamicilor simt aceasta conexiune, dar din pacate, unele dintre ele nu se lasa in voia a ceea ce simt, sau nu lasa sa se vada.
    Cu taticii este altceva, ei au rolul de a scoate mama din simbioza, de a o ajuta sa se si deconecteze, de a obliga copilul sa se adapteze lumii sociale - asa ca si reactia sotului dvs. este cat se poate de buna.
    Se pare ca dvs. si sotul dvs. va completati cat se poate de bine si-i oferiti copilului mediul de care are nevoie (nu i-ar trebui doua mame).
    Cu rasfatul sa nu va faceti griji. Un copil rasfatat este un copil caruia nu i se satisfac nevoile, iar spre compensatie i se satisfac dorintele. Dvs. ii satisfaceti fetitei nevoia de a fi iubita, inteleasa, acceptata. Daca nu ati putea sa-i fiti alaturi cind are nevoie si ca sa nu va simtiti vinovata i-ati cumpara jucarii, bomboane sau tot ce vede si vrea ... abia atunci ati rasfata... dar, evident nu sunteti in acest pericol.
    Speranta Farca
    ------------------
    speranta.farca.ro

  10. #10
    Floricica Nou Venita Speranta.Farca's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.05.2011
    Postari in forum
    15
    Ca psihanalist, evident cred ca psihanaliza i-ar putea ajuta pe parinti sa constientizeze responsabilitatea lor comuna fata de copii. Psihanaliza nu este insa genul de psihoterapie care poate ”rezolva” o problema, ea se adresează intregii personalitati si deci rezultatele apar dupa perioade indelungate.In perioade de divort, adultii redevin copii, egoisti și centrati pe ei si mai mult decit atat, fiecare vede in copil partenerul pe care nu-l mai iubeste...
    Pentru copii este foarte greu si traumatic chiar daca se procedeaza si ceva mai intelept.
    Copilul isi interiorizeaza parintii, care ajung sa fie ca o coloana vertebrala pentru el.
    De aceea atunci cand parintii sunt in conflict, copilul resimte aceasta tensiune ca fiind interna, destructurandu-i echilibrul si punandu-l in pericol.
    Desi divortul este permis social si tot mai practicat in ultima vreme, cred ca atunci cand exista copii, oamenii ar trebui sa fie mai maturi si mai responsabili - sa fie capabili sa treaca impreuna peste inconveniente si greutati care apar in orice relatie.
    Deci, o optiune mi s-ar parea ca parintii sa incerce o psihoterapie pentru echilibrarea relatiei de cuplu si nu pentru echilibrarea lor dupa distrugerea relatiei.
    Speranta Farca
    ------------------
    speranta.farca.ro

  11. #11
    Floricica Nou Venita carmen25's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.12.2009
    Postari in forum
    2
    Buna seara.Poate ma ajutati si pe mine cu un sfat.Nu stiu ce sa fac cu fetita mea,are 3 ani si de 2 zile am inceput gradinita.Merge lao gradi part,cu program prelungit,deoarece nu avem cu cine o lasa,si serviciu nu ne permite sa stam cu ea.De 2 zile de cand am dus-o e schimbata complet,o las acolo plingand ,este ffff mamoasa,nu a stat pina acum departe de mine,plinge f tare,vomita,nu vrea sa manance nimic,si e atat de trista si de rea cand o iau acasa...Nu stiu ce sa fac,cum sa procedez,i-am explicat ca parintii trebuie sa mearga la servici,dar nu o pot linisti nicicum.Mi-e frica sa nu se imbolnaveasca de atata plins si vomitat,sa nu o traumatizez.Ce ma sfatuiti sa fac?

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari