Ultimele discutii din forum
  1. #23
    Moderator Floricica Veterana dami28elena11's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2006
    Postari in forum
    24.097
    Si noi am avea mare nevoie de aceste carti.Sunt scumpe si nu ne permitem sa ne cumparam acest gen de carti, doar ce citim de pe internet.O carte este mult mai documentata si mai utila decat ceea ce se gaseste on line.

  2. #24
    Floricica Nou Venita ral_ciochina's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.04.2012
    Postari in forum
    1
    Autist te naști, nu devii. Este o boală neurologică, care nu poate fi provocată de părinți, de alimentație sau de mediul de viață. Este ca schizofrenia, mai devreme sau mai târziu se declanșează, nu ai cum să-i schimbi destinul. Și mai este ceva ce nu poți schimba: autismul nu se vindecă, este o boală pe care o va purta cu el (pentru că afectează predominant sexul masculin) toată viața. Este adevărat că simptomele se pot diminua, IQ-ul poate crește și gradul de independență de asemenea în cursul a ani de terapie, de muncă susținută și de implicare totală. Dar autismul nu dispare, ba chiar reprezintă substanța identității lui, autismul este modul lui de a gândi și de a interacționa.
    Mă uit la Ștrumfi. Are 9 ani și jumătate și este un autist sever, non-verbal. Cred că sunt singura din cei apropiați familiei care reușește să recunoască asta. În momentele mele de impact dur cu realitatea pot recunoaște asta, însă în majoritatea timpului este mai bine să nu te gândești la diagnostic. Să nu încerci să-ți imaginezi viitorul lui într-o Românie în care la 18 ani va primi eticheta de psihotic, pentru că autismul este încadrat la boli infantile din punct de vedere legal și nu avem cum să schimbăm asta.
    Îmi amintesc interviul luat lui Adrian Sobaru la Antena 3 de către Mihai Gâdea. Povestea despre progresele pe care Călin, băiatul lui autist de 15 ani, le-a făcut în decursul anilor și cum a trecut din autism sever în Asperger (treapta cea mai de sus a spectrului) și cum, în curând, o să fie normal. De fiecare dată, am aceeași reacție dureroasă, parcă mi se înfinge un cuțit în inimă. L-am și cunoscut pe Călin, întâmplător, la câteva zile după interviu. Este la aceeași școală specială cu Ștrumfi, numai că într-o clasă mai mare.
    Autismul este un spectru, poți fi mai mult sau mai puțin afectat de boală. Ca și cu răceala: fie ai doar guturai, fie gripă sau poți să faci o pneumonie cumplită, cu febră de 41 de grade. Dar în autism nu poți sări dintr-o treaptă în alta și nu poți ieși. Totuși, Adrian Sobaru nu este singurul părinte în negație. Cum să-ți revii din acest doliu? Toate visele, așteptările, dorințele cu privire la potențialul copilului, la viitorul lui luminos sunt distruse de un singur cuvânt, autism. Și în cazul majorității românilor acest cuvânt se lovește de ignoranță și de lipsa accesului la informație. Nu ai cum să nu o iei personal, să nu te apuci să strigi “Cu ce am greșit? Cine e de vină?”. Nu e nimeni de vină. În România, la fiecare șapte ore și jumătate se naște un copil cu autism. Adică trei pe zi. În fiecare zi.
    “Poate nu e chiar autist, ci doar încăpățânat. O să-și dea drumul la vorbă. Nu vezi că înțelege tot ce zici? Sigur o să se trezească într-o dimineață vorbind...”. Dar Ștrumfi nu s-a trezit în nicio dimineață vorbind, în toți cei aproape șase ani de când îl cunosc. Dimpotrivă chiar, în perioadele în care nu a făcut terapie, Ștrumfi a pierdut tot ce învățase, informațiile sunt șterse de la o zi la alta de groaznicul burete al autismului. Ajungi să vorbești singur, în fața unui perete. Și totul trebuie luat de la capăt. Totul, de la cum se stă pe scaun, de la ordinea în care îți îmbraci hainele, la informații despre animale, la recunoașterea culorilor, la învățarea unui instrument muzical, la matematică. Totul învățat prin imagini, la masa de lucru.
    De 8 martie am primit de la Ștrumfi prima felicitare făcută integral de el, desenul și scrisul. De fapt, în stânga tatăl lui a făcut modelul, iar Ștrumfi le-a copiat cu o exactitate incredibilă în dreapta. Mi-au dat lacrimile, pentru că este o felicitare superbă, făcută de un copil care vede lumea distorsionat prin ochelarii autismului și care nu prea înțelege mai nimic.

    Nu-mi pot închipui cât îi este de greu să primească numai informații senzoriale pe care să nu știe cum să le decripteze și ce să facă cu ele. În mintea lui este un haos de imagini, zgomote, mirosuri, prin care se chinuie se înoate, ba poate chiar doar să se mențină la suprafață, când totul îl trage în jos. Tocmai de aceea, eforturile lui de a se implica în lumea noastră sunt reduse la minim.
    Nu că nu vrea, ci efectiv nu poate, nu știe cum și ce și când și unde. Dacă sună soneria, nu se duce să deschidă. Pentru Ștrumfi, a deschide ușa când se aude soneria nu este o ordine firească a lucrurilor. De aceea, trebuie învățat, prin repetiție, prin mii de repetiții, ce să facă în anumite situații pentru că în autism nu există intuiție.
    Ștrumfi a înțeles că noi comunicăm prin limbaj verbal. În trecut, când îi era foame fie se așeza direct la masă, fie deschidea frigiderul. Astăzi vine și ne spune „pa-pa”. Știe că „te iubesc” este un semn de afecțiune, dar nu se poate exprima chiar întocmai, în schimb zice „bli”, care înseamnă și „îmi place”. Nu știm cum a ajuns la acest cuvânt, nici nu putem intui pentru că în autism logica este cu totul alta – este clar însă un fragment de cuvânt pe care l-a reținut într-un moment de fericire, așa că de atunci încolo îl repetă de fiecare dată când are această stare. Important este că i-a descoperit limbajului verbal o utilitate, că a înțeles de ce îi este necesar - pentru a ajunge la noi și a obține ceea ce-și dorește. Ștrumfi a început să vorbească. O face în legea lui: în ultimele luni, spune fragmente de cuvinte, repetă tot felul de sunete, creându-și un vocabular care pentru noi seamană cu limbajul copiilor de 2 ani, care sunt și ei la început cu vorbirea.
    Am vizitat zeci de doctori, am obținut tot felul de diagnostice, am învinovățit pe toată lumea, am încercat tot felul de soluții-minune, însă la un moment dat trebuie să accepți realitatea. Ștrumfi este autist, vede lumea altfel decât noi și tot secretul este să găsim o cale benefică de a comunica. Pentru că și el, ca oricare dintre noi, are o voce, are un loc și are un viitor. De un an și jumătate, Ștrumfi face terapie de două - trei ori pe săptămână. Însă programul de terapie nu are loc numai în cabinet, trebuie continuat acasă, în metrou, în vizite, în parc, peste tot. Ștrumfi poartă cu el zilnic în rucsac dosarele cu imagini, caietele și penarul. Terapia de recuperare a copilului autist devine un mod de viață, îți schimbă rutina zilnică, îți schimbă casa și familia, îți modelează și vocabularul. Nu este ușor, dimpotrivă – este vorba despre lupta zilnică împotriva autismului, împotriva întunericului despre care ajung să vorbească autiștii recuperați. Întrebați ce era înainte de a începe programul de terapie, toți răspund: “Întuneric. Nu era nimic.”
    Astăzi Ștrumfi poate număra pe degete până la zece. Recunoaște câteva culori, animale, părți ale corpului. Denumește în jur de zece obiecte din mediu, știe numele articolelor de îmbrăcăminte pe care le poartă și cunoaște anumite acțiuni. Vindecarea a început. Astăzi Ștrumfi își poate scrie numele, îl cheamă...



  3. #25
    Floricica Nou Venita danielamariana_t's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.03.2006
    Postari in forum
    15
    imi doresc aceasta carte deoarece sunt invatatoare si lucrez cu copii din acestia mai deosebiti si pe care vreau sa-i ajut

  4. #26
    Floricica Nou Venita ardeleanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.04.2010
    Postari in forum
    8
    Donez cartile unui centru ce lucreaza cu copii avand tulburari de spectru.
    Modificata de ardeleanu; 08.04.2012 la 20:33:35.

  5. #27
    Floricica Nou Venita amialex's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.03.2010
    Postari in forum
    45
    Nu copilul meu are probleme. Imi doresc cartile pentru prietenii mei, care au o fetita de 6 ani, cu aceasta boala. Tatal s-a sacrificat si sta acasa cu fetita, o duce la masaj, la terapie ocupationala si merge la o scoala a Asociatiei Prietenia, care se ocupa de copii autisti. Se vad progresele: merge mai bine, a invatat cateva cuvinte, reuseste sa ii atraga atentia si sa o implice in activitati cu caracter educativ sau de relaxare. Sunt niste parinti care merita tot respectul pentru ceea ce fac pentru Irene.

  6. #28
    Floricica Nou Venita feliciuta's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.01.2010
    Postari in forum
    24
    Sunt invatatoare. Cum in ultimii ani se promoveaza ideea de scoala incluziva, am avut parte, in clasa pe care o indrum, de doi copilasi cu probleme in ceea ce priveste dezvoltarea intelectului. Daca acele carti credeti ca i-ar putea ajuta, m-as bucura sa le am pentru a le folosi in acest scop umanitar.

  7. #29
    Floricica Nou Venita clarutzbiancutz's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2012
    Postari in forum
    1
    Eu sunt studenta la un master in domeniul psihopedagogiei speciale (astfel am intalnit foarte multi copii cu autism si alte sindroame din spectrul autist, desigur ca cei cu care se facea terapie se diferentiau de ceilalti, insa pentru ca terapia sa aiba intr-adevar roade e necesar ca aceasta sa se faca de o persoana specializata) si am o surioara cu sindrom Down care acum se descurca binisor, nu a facut nici un fel de terapie pana acum. Chiar mi-au atras atentia aceste carti puse in concurs si as fi foarte bucuroasa sa lucrez cu sora mea si cu alti copii urmand ceea ce se prenzinta in aceste materiale.

  8. #30
    Floricica Nou Venita cei5pitici's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.04.2011
    Postari in forum
    27
    O prietena a nascut in aceasi zi cu mine un copil special, cu siguranta aceasta carte ar ajuta-o enorm, mai ales ca este si mamica singura

  9. #31
    Floricica Nou Venita marianazarva's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2008
    Postari in forum
    57
    eu am un baietel cu sindrom down si din cate stiu terapia abba se practica si la copii cu SD.mi ar fi de folos deoarece eu imi cresc singura baiatul si nu mi permit sa platesc in plus pentru terapii asa ca incerc sa ma informez si sa lucrez eu cu el acasa.

  10. #32
    Floricica Nou Venita lilikyp's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.04.2012
    Postari in forum
    1
    nepotelul meu de 11 ani are autism, nu a avut acces la aceasta terapie locuind intr-un oras mic(Tulcea), dar vreau sa studiez pentru a face tot posibilul sa il ajut, impreuna cu parintii lui. a invatat sa decupeze hartie in forme dragute si sa faca lego singur! numai bine tuturor!
    Modificata de lilikyp; 20.04.2012 la 11:08:47.

  11. #33
    Administrator Floricica Debutanta administrator's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2005
    Postari in forum
    1.037
    Vrem sa va spunem ca voi, participantii la acest concurs chiar ne-ati emotionat ... pentru ca ati dat dovada de foarte multa intelegere si empatie si suport. Multe dintre voi v-ati gandit sa-i ajutati pe altii prin participarea la acest concurs.

    Speram ca aceste carti puse la dispozitie ca premii de editura Frontiera sa-i ajute pe copiii care au nevoie.

    Castigatorii concursului sunt:

    ral_ciochina si lilikyp

    Numai bine va dorim!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari