Ultimele discutii din forum
  1. #12
    Floricica Novice Foxman8472's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.02.2012
    Postari in forum
    315
    Citat Postat de snowdance22 Vezi mesajul
    Reactia parintilor a fost atat de dura, incat ea a ales sa moara
    Asta e problema. Schimbi reactia, schimbi rezultatul. De notat: acest lucru nu s-ar fi intamplat cu o fata "mai putin cuminte"; as putea sa trag concluzia din descrierea ta cum ca fata in sine avea ca target principal multumirea parintilor. Si se descurca minunat - insa a facut o greseala. Si parintii ei au reactionat foarte dur. Nu au luat in calcul faptul ca ea s-a chinuit sa ii multumeasca pana in clipa prezenta. Si ea s-a simtit tradata. E echivalentul unui sef caruia an de an ii duci raportul impecabil, insa intr-o zi nu reusesti si atunci te da afara (cu notabila mentiune ca macar sentimentele sefului tau nu conteaza pentru tine). S-a sinucis mai degraba sa se razbune pe parinti care nu au inteles-o cand a venit la ei cerandu-le ajutorul, confruntandu-se cu prima mare problema a vietii ei.

    Daca copilul tau se comporta exemplar, sa stii ca o face in principal ca sa te multumeasca pe tine. Nu are vointa si intelegerea ca sa isi dea seama ca o face pentru el. Esti pe departe cea mai importanta persoana din viata lui si de aceea, cand vine la tine cu o problema cu adevarat importanta, nu e momentul sa faci pe lupul moralist, ci mai degraba sa fii un prieten bun si sa il ajuti sa treaca peste. Parintii copilei trebuiau sa isi dea seama ca cresc o fiinta umana, nu nush ce animal domestic pe care il bati cand urineaza pe covor. Aici e pe departe vina parintilor, a caror abordare defectuoasa ii va bantui tot restul vietii.
    Modificata de Foxman8472; 07.11.2012 la 19:19:54.

  2. #13
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Citat Postat de Foxman8472 Vezi mesajul
    Asta e problema. Schimbi reactia, schimbi rezultatul. De notat: acest lucru nu s-ar fi intamplat cu o fata "mai putin cuminte"; as putea sa trag concluzia din descrierea ta cum ca fata in sine avea ca target principal multumirea parintilor. Si se descurca minunat - insa a facut o greseala. Si parintii ei au reactionat foarte dur. Nu au luat in calcul faptul ca ea s-a chinuit sa ii multumeasca pana in clipa prezenta. Si ea s-a simtit tradata. E echivalentul unui sef caruia an de an ii duci raportul impecabil, insa intr-o zi nu reusesti si atunci te da afara (cu notabila mentiune ca macar sentimentele sefului tau nu conteaza pentru tine). S-a sinucis mai degraba sa se razbune pe parinti care nu au inteles-o cand a venit la ei cerandu-le ajutorul, confruntandu-se cu prima mare problema a vietii ei.

    Daca copilul tau se comporta exemplar, sa stii ca o face in principal ca sa te multumeasca pe tine. Nu are vointa si intelegerea ca sa isi dea seama ca o face pentru el. Esti pe departe cea mai importanta persoana din viata lui si de aceea, cand vine la tine cu o problema cu adevarat importanta, nu e momentul sa faci pe lupul moralist, ci mai degraba sa fii un prieten bun si sa il ajuti sa treaca peste. Parintii copilei trebuiau sa isi dea seama ca cresc o fiinta umana, nu nush ce animal domestic pe care il bati cand urineaza pe covor. Aici e pe departe vina parintilor, a caror abordare defectuoasa ii va bantui tot restul vietii.
    trebuie sa te contrazic. principiile educatiei aici sunt cu totul altele decat la noi si poate ca cineva care vine din afara nu are cum sa inteleaga si cel mai des ii condamna. mai ales pentru camaraderia dintre parinti si copii. aici nu prea exista copil care sa faca ceva pentru a-si multumi parintii sau pentru ca asteapta apreciere din partea lor. o fac pentru ca sunt educati sa constientizeze valoarea educatiei si a muncii. iar cine alege alta cale nu e condamnat, nici brutalizat, nici nimic din ceea ce cunoastem. e sustinut sa faca ceea ce poate si cum poate, a munci nu e o rusine, doar in Romania se poate gandi astfel, dar asta e alta treaba. cand am spus ca era o fata cuminte imaginati-va un copil normal, care iesea cu prietenii, care nu bea pana cadea moarta (cum fac multi la varsta asta), care nu se droga, care avea respect fata de cei din jur si stia sa se comporte in societate. da, e diferit de ceea ce stim ca inseamna "cuminte". relatia parintilor cu ea era una absolut normala: vorbeau despre orice, se sfatuiau, stiau tot ce face s.a.m.d. doar ca s-a intamplat ce s-a intamplat. si fiind persoane destul de cunoscute, reactia in fata unei posibile rusini publice a dus la o reactie total deplasata. o reactie la care fata, si asa speriata, a cedat psihic pentru ca s-a simtit singura, abandonata, inutila.
    problema este ca o astfel de reactie de acest gen, produsa o singura data in viata, poate da peste cap tot universul unui adolescent, efectiv ii rastoarna lumea. eu sunt convinsa ca daca tragedia asta nu se intampla, gaseau impreuna o solutie si ar fi sprijinit-o pana in panzele albe, infruntand orice. cred ca nu si-au dat seama cat de fragil poate fi sufletul unui copil cand se vede abandonat tocmai de fiintele in care avea cea mai mare incredere: mama si tata si carora a avut curajul sa le spuna totul.

  3. #14
    Floricica Novice Foxman8472's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.02.2012
    Postari in forum
    315
    N-as zice. Valoarea educatiei se constientizeaza destul de tarziu. A muncii, he he, si mai incolo. Vorbim de niste copii de 16 ani aici.Daca e ceva care sa-i motiveze, cu siguranta acest lucru nu e nu-stiu-ce materie plictisitoare a carei valoare o sa o descopere mai tarziu. Eu cred ca exista o perioada in care copilul identifica target-urile si aspiratiile lui cu cele dorite de parinte. Atunci cand acestea nu mai coincid, intervine conflictul adolescentin intre copil si parinte. Exemplu concret: Un baiat se cearta cu parintii deoarece parintii vor ca el sa se duca la scoala si sa invete pe cand el vrea sa se duca sa joace fotbal cu baietii "cool". Isi doreste asta pentru ca isi doreste sa se afirme social, pe cand parintii lui vor ca el sa isi asigure viitorul - aici e vorba de conflict de target-uri. Daca parintii unui asemenea copil il cearta excesiv pentru o fapta rea, acest lucru nu il va impinge niciodata la sinucidere, pentru ca nu are de-a face cu target-urile lui. Cand vezi copii care isi curma viata, in general sunt copiii aia foarte cuminti care ori au luat o nota proasta, au picat un examen, sau, poftim, au ramas insarcinate. Sunt genul acela de copii "dependenti" de parinti pentru indrumare in ceea ce priveste target-urile, pentru ca nu si-au conturat inca o personalitate proprie sa isi dea seama ce vor EI de la viata. Copila aceea nu ar fi facut un asemenea act daca avea acest contur. Dar intr-o forma fara nucleu, teroarea de a dezamagi (o sa vezi un lucru la genul asta de copii "cuminti": daca patesc ceva de genul ce a patit ea, toti se gandesc "ce or sa zica ai mei" - pentru ca in viziunea lor, parerea lor personala legata de problema si de abordarea ei este insignifianta fata de parerea celor pe care trebuie sa ii multumeasca) plus reactia parintilor a dus-o la suicid, insa ATENTIE s-a sinucis DUPA ce a vorbit cu ai ei si nu inainte ceea ce inseamna ca nu s-a sinucis din teama reactiei perintilor, ci pentru ca a fost dezamagita si tradata de reactia lor.

  4. #15
    Floricica Senior julay's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2009
    Postari in forum
    3.590
    Auzim frecvent astfel de povesti extrem de dure dar reale...Ce ar fi trebuit sa faca parintii fetei? Cred ca ar fi trebuit sa se puna in situatia copilului lor...M-am gandit de fff multe ori care este greseala cea mai frecventa pe care o facem noi, parintii...Cei mai multi dintre noi uita ca si ei au fost candva copii...Oricat de bine educat ar fi copilul, in interiorul lui exista acea inocenta, naivitate si entuziasm caracteristic varstei... Sunt mama de fetita....o iubesc mai mult decat pot descrie sute de cuvinte...Deocamdata este mult prea mica sa o pregatesc cu sfaturi pentru viata, insa un lucru sigur il voi face! Voi incerca din rasputeri sa nu uit ca am fost si eu copil candva,iar copiii gresesc nu ca sa ne faca rau noua , parintilor ci gresesc pentru ca sunt suflete inocente care se aventureaza in valurile vietii....

  5. #16
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    In legatura cu subiectul..am si eu o fetita presupunand ca mi-ar venii acasa gravida clar nu as sarii pe ea cu gura in primul si primul rand eu vreau sa fiu si prietena ei nu doar mama ei si as sprijini-o daca sa-r intampla chestia asta mai ales ca maica-mea nu a stat deloc de vorba cu mine eu fiind adolescenta...na-m avut sprijin din partea ei..acum daca stau sa ma gandesc nu stiu cum as reactiona dar clar a-s fii langa ea si nu as obliga-o sa avorteze cum fac alte mame ...un copil e o bucurie indiferent cum a venit pe lume

  6. #17
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169
    Sincer nu stiu daca e cazul sa-i judecam aici pe saracii parinti care au reactionat mai ciudat la auzul unei astfel de vesti. Poate au fost socati, cu siguranta luati pe nepregatite si au facut o greseala. Cand stii ca ai facut tot ce ai putut pentru a-ti creste si educa copilul, ca i-ai oferit tot ce ai putut si nu a fost usor sa faci asta, ca ai fost langa el de fiecare data cand a avut nevoie si l-ai ascultat si i-ai acordat increderea ta si libertatea de care are nevoie, iar el face o greseala atat de mare, nu poti sa nu fii dezamagit, sa nu te simti tradat. In situatia asta este foarte greu sa-ti ascunzi sentimentele, iar daca obisnuiau sa-si spuna si sa discute de toate in familie, probabil ca i-au adus adolescentei la cunostinta nemultumirea si dezamagirea lor.

    Si eu cred ca tanara care s-a sinucis isi dorea sa-si multumeasca parintii, copiii prin natura lor nu sunt recunoscatori, recunostinta este o virtute care se invata si cum sa-ti inveti copilul sa fie recunoscator daca nu pentru ceea ce i se ofera neconditionat de catre parinti?

    Poate ca in educatia ei i s-a insuflat dorinta de a fi buna, corecta, de a face ceea ce trebuie, cand trebuie, de a respecta niste norme morale si ea la randul ei a simtit ca a esuat, inutila, cum spunea si snow.

    Situatia este regretabila si nimeni nu cred ca se poate pune in pielea lor. Nu stim niciodata cum vom reactiona intr-o situatia pana cand nu ne confruntam cu ea. E bine sa ne pregatim pe cat putem pentru orice, sa fim alaturi de copiii nostri in orice situatie si sa invatam sa ne mascam durerea si sa-i sprijinim, sa le spunem ca totul va fi bine si ca timpul le rezolva pe toate. Dar de la a spune pana la a face este cale lunga.

  7. #18
    Floricica Nou Venita ioana_marian62's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.10.2012
    Postari in forum
    98
    poate ca multe dintre voi nu imi veti da dreptate, eu vorbesc din punctul meu de vedere si din experienta mea ... eu as zice ba da , hai sa ii judecam pe parinti in primul rand !!! nu e o scuza ca in zilele de azi jobul poate fi atat de solicitant incat sa nu mai ai timp de copilul tau de acasa !! interesul pe care il acorzi unui copil atunci cand e micut, si dragut trebuie sa il acorzi toata viata, pentru ca, chiar daca nu mai e atat de dependent de tine cum era odata, ajutorul si sfatul tau ii va fi de folos mereu ! eu nu am copii, sunt tanara, am 25 de ani in curand, si o bebita in curand.. dar vorbesc din punct de vedere al unui copil care nu a avut parinti atat de interesati !!! sigur, am fost crescuta bine, data la scoala, mancata, spalata, imbracata, dar restul ? parinti suntem doar pentru a fi o fabrica de bani pentru copii nostri ??? asta e tot ce conteaza sa aibe ce manca dupa preferinte, telefoane de ultim model si haine de fite ??? NUUU !!! un copil are nevoie de comunicare cu parintii, de intelegere, de prietenie cu acestia , si atunci copilul se descurca altfel si in viata ! altfel le va percepe pe toate, la pubertate, in adolescenta toti sunt curiosi, dar daca stii sa fii prieten cu copilul tau sa ii explici, nu va face asemenea greseli !!! cum sa iti iei viata fiindca parintii tai nu sunt de acord cu sarcina ta ? dar parintii tai unde erau oare cand tu ramaneai insarcinata ? in ziua de azi marea majoritate nu se mai marita fata mare, dar marea majoritate trebuie sa aibe capul pe umeri cand isi incep viata sexuala, si asta nu inveti in scoala, asta se invata acasa !!! de la parintii tai!
    voi fi mama de fata, deci ma pot gandi la ce reactie as avea... daca fata mea ar veni acasa insrcinata la 16 ani eu as fi prima pe care as judeca-o ! chiar daca am un job stresant, chiar daca viata in ziua de azi te pune mereu pe fuga, cand am luat decizia de a face un copil m-am gandit bine ce ma asteapta ! si de acum in colo inainte de toate voi fi MAMA, apoi sotie, apoi angajata !! familia e pe primul loc, si voi incerca sa fiu cea mai buna prietena a fetitei mele, voi incerca sa comunic cu ea cat de mult posibil, voi incerca sa o educ de mica in asa fel incat ea sa inteleaga ca orice s-ar intampla in viata mami si tati vor fi alaturi de ea, si nu va trebui sa fie un copil speriat ca a facut o greseala, si va ajunge acasa unde va fi terorizata ! nu ! i daca voi fi asa, nu cred ca voi putea fi surprinsa cu astfel de vesti ! daca sunt deschisa cu fetita mea, voi stii ca are un prieten, nu o voi tine legata de mine, ca atunci cand scapa " din lesa " sa fuga sa nu se mai opreasca, vom comunica, si totul va fi bine ! si daca totusi se va intampla asta, in nici un caz nu imi voi teroriza copilul, ca apoi sa plang in fata unei cruci pe un mormant !

  8. #19
    Floricica Avansata andragrig's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.11.2011
    Postari in forum
    1.597
    Pt ca tot s-a discutat despre scopul copilului de as multumi parinti as dori sa va povestesc si eu o experienta a unei foste prietene pe care am trait-o si eu alaturi de ea...Cand eram in gimnaziu aveam o foarte buna prietena,care imi era mai mult ca o sora si care din pacate avea o mama cu niste conceptii despre viata foarte ciudate...desi eu provin dintr-o familie modesta aveam rezultate mai bune la invatatura ca ea,ea fiind fiica unui celebru antrenor de box,iar acest lucru o macina pe maica-sa care nu ezita sa o bata frecvent si sa ii reproseze calificativele primite la scoala...dar sa nu va ganditi ca era o repetenta.dar nici nu era de nota 10,era un elev mediocru cum s-ar zice si asta nu o multumea pe maica-sa...in preajma examenelor de capacitate fata devenise aproape traumatizata,se trezea cu noapte-n cap sa invete,cand dadeam cate un test foaia ei de examen era transpirata,tremura toata cand era strigata la catalog si mereu avea in gand daca ia vreo nota proasta sau care nu o va multumi pe maica-sa si o va certa...tin minte un episod cand la ora de geografie,profesoara a scos-o la tabla sa o asculte si s-a timorat pierzandu-si ideile si profa a vrut sa-i dea nota 6,iar ea a inceput sa planga in fata clasei sa-i mai dea o sansa ca daca se duce acasa cu nota asta o va certa rau maica-sa,iar profa s-a induplecat si i-a mai dat o sansa...am fost martora si la un episod cand a mancat bataie pt o nota de 5 la un test, la o materie care nici nu se dadea la examen,o batea pana ii lasa semne vizibile de parca era un animal sau ar fi facut o greseala de neconceput...de fiecare data cand eram impreuna doar eu cu ea,mai exersam la cate ceva,mai invatam,incercam sa o fac sa se gandeasca si la altceva in afara de scoala si de multumirea lui maica-sa,la un moment dat imi era frica sa nu aud de ea ca a fugit de acasa sau ca s-a sinucis pt ca mereu spunea cat de nefericita e in relatia cu maica-sa,ca nu o intelege si ca nu o multumeste nimic din ce face....imi spunea si de reprosurile pe care i le face din cauza mea si ca ar vrea sa ne desparta pt ca din cauza mea fata ei nu ia note bune la scoala...
    Dupa ce am dat admiterea la liceu si eu am intrat la economic,iar ea la filologie maica-sa a intervenit si ne-a despartit, isi dorea ca fata ei sa intre la economic si pt ca n-a reusit a considerat ca eu sunt problema si i-a interzis sa mai vorbeasca cu mine,a fost un lucru dureros atat pt mine cat si pt ea cred,mai ales ca locuim in acelasi cartier de cand ne-am nascut....acum stiu de ea una,alta din auzite,cu maica-sa ma intalnesc aproape zilnic pe strada si cand ma vede isi intoarce privirea de la mine...
    De fiecare data cand auzeam la stiri de copii care s-au sinucis pt ca au picat un examen sau pt ca au luat nu stiu ce nota proasta,mereu ma gandeam la ea si la cum comportamentul dezamagitor al mamei ei o putea impinge in pragul unei catastrofe...


    La fel si in cazul fetei care a gresit din pura nestiinta si parinti au reactionat exact cum nu trebuia intr-un moment cand fata lor avea nevoie de ei...eu imi doresc sa-i fiu copilului meu in primul rand prieten si apoi mama atunci cand problemele adolescentine vor aparea,mai ales ca toate am trecut prin asa ceva si orice ar fi nu va fi un capat de tara,totul are o rezolvare...chiar daca va gresi si voi fi foarte dezamagita de asta,totusi nu am sa-i intorc spatele si am sa-l sustin cand de mult pot...daca mie mi se intoarce spatele la 15 ani cand m-am indragostit pt prima oara,oare ce faceam? ei bine stiu sigur ca azi nu mai eram casatorita cu un bebe si foarte implinita....

  9. #20
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169
    Citat Postat de ioana_marian62 Vezi mesajul
    poate ca multe dintre voi nu imi veti da dreptate, eu vorbesc din punctul meu de vedere si din experienta mea ... eu as zice ba da , hai sa ii judecam pe parinti in primul rand !!! nu e o scuza ca in zilele de azi jobul poate fi atat de solicitant incat sa nu mai ai timp de copilul tau de acasa !! interesul pe care il acorzi unui copil atunci cand e micut, si dragut trebuie sa il acorzi toata viata, pentru ca, chiar daca nu mai e atat de dependent de tine cum era odata, ajutorul si sfatul tau ii va fi de folos mereu !
    Eu am inteles din postarea lui snow ca acesti parinti erau niste parinti buni care acordau atentia cuvenita adolescentei si care au facut o greseala in situatia respectiva. Noi ne dam cu parerea aici ca mame de copii mici care nu au inca experienta pubertatii si adolescentei. Putem sa ne gandim la cum a fost relatia noastra cu parintii nostri atunci cand eram adolescenti si putem trage niste concluzii. Insa nu am fost niciodata parinte de adolescent si nu stiu cum este si cum as reactiona intr-o situatie de genul asta. Tot ce spuneam este ca da, putem sa ne dam cu parerea despre ce si cum am face noi daca fetita noastra ar veni acasa si ne-ar spune ca este insarcinata, dar asta nu inseamna ca ne-am si tine de cuvant pusi in fata faptului implinit.

    Am avut si eu o prietena in adolescenta care a ramas insarcinata si a facut intrerupere fara ca parintii ei sa stie si cumva mama ei si-a dat seama ce se intampla cu copilul ei dupa intrerupere si a discutat cu ea. Am fost martora la o parte din discutia respectiva si pot sa va spun ca mama respectiva a procedat corect si si-a sprijinit copilul, nu a acuzat-o verbal de nimic, insa privirea ei spunea totul. Era indurerata si se simtea vinovata iar fii ca ei si-a dat seama de asta si a suferit foarte mult. Au scapat cu bine din incercarea asta, si prietena mea imi marturisea ca se simtea si usurata ca a putut sa impartaseasca necazul asta cu mama ei care a sprijinit-o dar in acelasi timp si-ar fi dorit ca mama ei sa nu fi aflat niciodata pentru ca stia ca a facut-o sa sufere.

    Noi nu stim cum s-au petrecut lucrurile in familia de la care a plecat acest topic, si neavand toate informatiile nu putem judeca pe nimeni. Insa putem discuta ce am face noi in situatia x sau y.

    Este adevarat ca sunt parinti care-si maltrateaza copiii si, din pacate, sunt multi. Partea rea este ca sunt parinti care-si bat copiii inca de cand sunt mici si dragalasi. Eu am vazut cazuri si in magazine si in parc si imi este mila de ei, am incercat sa le spun parintilor ca nu bataia este solutia, ci comunicarea, ca nu intelege nimic din palma aia pe care i-o da la fund pentru ca nu stie de ce a primit-o, si am avut parte de reactii destul de urate.

  10. #21
    Floricica Nou Venita ioana_marian62's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.10.2012
    Postari in forum
    98
    eu nu ii judec pe acesti parinti, sincer, eu imi spun numai parerea, nu ei au impins-o pe fiica lor de pe pod, dar gestul ei ma face sa ma gandesc de ce asta a fost singurul lucru in care ea a gasit scaparea ? mai sus zicea cineva ca fata a recurs la acest gest numai dupa ce a vorbit cu parintii ei, nu inainte, si probabil ca a ales sa faca acest lucru fiindca a simtit ca a dezamagit, ca era inutila... ! ei bine, pentru asta eu zic ca sunt de vina parintii ! in situatii de criza ca aceasta situatie spre exemplu, nimeni nu stie ce reactie va avea, multi dintre noi nu ne putem controla pe moment ... DAR, daca noi am fi incercat sa ne educam copilul in asa fel incat el sa stie ca indiferent ce se va intampla in viata impreuna vom gasi cea mai buna cale de rezolvare, sa ii insuflam de mic increderea in noi, eu zic ca nu s-ar ajunge la asemenea gest.Cat despre acei copii foarte cuminti care recurg la gesturi extreme cum ar fi sinuciderea, ei sunt asa tot din cauza parintilor, fiindca parintii sunt cei care ii baga in cap idei copilului precum ca daca ar luat o nota proasta, sau nu ar reusi cu nu stiu ce, sau si mai simplu a gresit in viata ca a ramas insarcinata ... gata !! S-a terminat viata !E o greseala de nereparat daca copilul nu se ridica la nvielul asteptarilor parintilor si ii dezamageste !Un copil nu este potent in functie de ce isi doresc parintii de la el in viata, un copil poate cat il duce capul ca sa zic asa.Daca din doi parinti foarte scoliti si de succes se naste un copil care nu se poate ridica la nivelul asteptarilor lor, nu mai e copilul lor fiindca el pur si simplu nu poate face ce au facut parintii lui ? nu ! el poate excela in alt domeniu spre exemplu si trebuie incurajat sa faca ceea ce poate el, ceea ce ar vrea el sa faca, iar rolul nostru de parinti ar trebui sa fie acela de ghid al copilul prin viata , de calauza, nu de sef care stabileste targeturi !Eu una imi voi iuncuraja copilul sa faca cat mai multe in viata, o voi sustine sa faca ceea ce va vrea ea, si in nici un caz nu o voi educa in asa fel incat ea sa creasca cu gandul ca daca nu va fi cea mai buna sau va face greseli in viata, ma va dezamagi sau nu o voi mai iubi la fel, si toate aceste doctrine ca sa zic asa voi incerca sa i le insusesc de micuta, ca ea sa creasca ca aceste idei, ca ea sa stie dintotdeauna ca in parintii ei poate avea incredere si poate gasi alinare in orice situatie !

  11. #22
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    eu am intors zilele astea povestea pe toate partile si nu vad altceva decat o problema a fetei, din pacate... cred ca e vorba de labilitate psihica (specifica, de altfel, adolescentilor) si de un moment de pierdere a luciditatii. eu am avut parinti foarte severi si foarte stricti in ceea ce priveste educatia si recunosc acest lucru. nu am fost prietena cu ei, a fost o relatie foarte strict delimitata parinte-copil. si da, imi era frica de ei. cu toate ca mai tarziu, cand fiecare dintre noi trei a avut probleme adevarate, nu tampenii copilaresti, am realizat ca puteam conta pe ei pentru orice, ca ne iubeau mai mult decat viata lor si ar fi dat orice pentru binele nostru.
    generatia asta e, insa, altfel... parintilor astora eu nu le vad nicio vina... hai sa fim seriosi, cati copii pot intr-adevar sa le spuna totul, sa discute deschis despre relatii, despre sex, sa nu fie certati pentru note proaste, sa fie ascultati si tratati cu respect...? singura lor "greseala" a fost ca la auzul vestii sa aiba o reactie necontrolata. verbala. nicidecum mai mult. sunt absolut convinsa ca nu asta a fost motivul sinuciderii, ci un cumul de fapte, dintre care banuiesc ca cea mai mare greutate a avut-o relatia cu cel responsabil de asta. probabil una sporadica, fara viitor. si sentimentul de vina al ei... acum, dumnezeu sa o ierte... e o tragedie... si se intampla des... peste tot.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari