Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita didosim's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.01.2006
    Postari in forum
    12
    la mine e ingrozitor. S-a schimbat radical. Nu m-a ajutat niciodata cu copilul, il tine in brate doar daca il rog eu, nu mi-a inteles durerile de dupa cezariana, nu face nimic in casa, facem dragoste rar si repede (eu, dupa cezariana, nu am mai simtit nevoia de sex vreo 6 luni)etc. Copilul are indata 10 luni si nu-l stie bine care-i taica-su pentru ca sotul meu prefera sa stea la servici pana la ora 20 si apoi sa petreaca cu prietenii. Am incercat din nou sa am o discutie cu el si mi-a raspuns :"dac nu-ti place pleaca dracului". NU inteleg de ce si cum se poate schimba un om dupa nasterea unui copil (si l-a dorit foarte mult)

  2. #2
    Floricica Nou Venita mimabe's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.01.2006
    Postari in forum
    15
    draga mea, cred ca fiecare dintre voi are partea lui de vina. Nu ne-ai povestit insa cum era viata voastra sentimentala inainte de nasterea puiutului vostru?
    E si normal ca el sa doreasca sa stea cat mai departe de casa, de copil, de griji. E o responsabilitate prea mare, pe care la inceput nu a constientizat-o.
    Incearca sa nu te mai plangi de nimic, oricum ce e greu a trecut, bebele are acum 10 luni. Incearca sa-l faci sa-si dea seama ca inseamna pentru tine la fel ca inainte. Ofera-i placere cum o faceai inainte si nu uita sa-l resfeti. Un barbat este ca si un copil. Incearca sa reinnozi dragostea dintre voi ... nu lasa timpul sa treaca (lasa, ca poate maine o sa am chef mai mult) ca s-ar putea sa-si caute ce-i lipseste in alta parte.
    Ia incearca deseara varianta cu lenjeria rosie, lumanarele prin camera si o sticla de vin rosu ...
    Iti doresc tot binele din lume si ai grija de VOI.

  3. #3
    Floricica Nou Venita mariana leu's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.11.2005
    Postari in forum
    8
    Sincer m-a impresionat mesajul tau...imi pare rau pentru ce ti se intampla...eu am trecut printr-o cezariana acum 6 luni,am o fetita superba iar sotul meu se gandeste la noi tot timpul cat e plecat la servici...nu mai trebuie sa spun ca atunci cand vine acasa ne pupa pe amandoua si ne rasfata cum poate mai bine...iti doresc tot binele din lume si sper sa redevii fericita (daca ai fost inainte de nastere)...daca nu ...nu stiu ce sa-ti spun...verifica sa nu fi intervenit altcineva...Bafta si iubeste-ti in primul rand copilasul...deoarece are mare nevoie...ne mai auzim.Pa

  4. #4
    Floricica Nou Venita stoian_sandel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.01.2006
    Postari in forum
    1
    imi pare rau pt tine.eu sint un tatic foarte bun.probabil l-au coplesit greutatile,care sau dublat.cu timpul isi va reveni,asa sint toti la inceput,se sperie.

  5. #5
    Floricica Nou Venita micky's Avatar
    Membru inregistrat la
    16.01.2006
    Postari in forum
    2
    eu am avut mare noroc pentru ca sotul meu a fost foarte rabdator si atent cu mine in perioada de dupa nastere iar apoi bazandu-ne pe aceleasi elemente plus foarte multa dragoste ne-am reluat relatia de cuplu.pot spune ca acum pasiunea este mult mai inflacarata decat inainte. in cazul tau, didosim, poate ca trebuie sa ai tu mai multa rabdare.iti urez succes

  6. #6
    gabi@mateias
    Guest
    Intr-adevar e grea trecerea de la cuplu la familie. El nepurtand sarcina nu a constientizat acest lucru din timp, c va fi tatic si apoi grijile, responsabilitatile l-au coplesit. E intr-o perioada de criza si daca il mai iubesti ajuta-l s-o depaseasca. Toti barbatii sunt in fond niste copii mari. Poate s-a simtit exclus din cauza copilului, poate nu-i mai acorzi atata atentie ca inainte, cand erati numai 2 (nici nu se poate, fa-l sa inteleaga!). Cred ca esti f suparata pe el si astepti si din partea lui un semn de impacare (desi asa se spune, eu nu pot accepta ca femeia trebuie sa faca mereu primul pas, ca ea trebuie sa mentina casnicia, dar mai stii...) Imi pare sincer rau pentru tine si da-mi voie sa-l invinovatesc pentru un lucru: nu ca lucreaza pana tarziu, ci ca dupa aceea petrece cu prietenii - mi se pare de-a dreptul iresponsabil sa continui sa ignori ca ai o familie largita.

    PS. In ciuda greutatilor, ai grija de tine, fii frumoasa si atragatoare, macar pentru tine si copil.

  7. #7
    Floricica Nou Venita anadamian's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.03.2006
    Postari in forum
    43
    Dragele mele ...eu am o problema mult mai serioasa si am nevoie de sfatul vostru! Fetita mea are 1 an si 2 luni, am inceput serviciul de 2 luni! Fetita sta cu bunicii! Toate bune si frumoase pana nu de mult....nu pot sa-mi dau seama cand....eu am inceput sa imi evit partenerul! Simt ca nu ma mai atrage! Imi dau seama ca ii fac multe observatii! Oare stresul este de vina?! Viata mea se imparte intre 8 ore de munca, treburi casnice, copil ...si uneori prefer sa imi fac putin timp pentru mine in defavoarea lui! Nu vreau sa stric relatia pe care mi-am dorit-o dintotdeauna ! Vreau sa fiu ca inainte!

  8. #8
    Floricica Nou Venita camelya's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.03.2006
    Postari in forum
    32
    Ciao doamnelor, imi pare sincer rau de didosim.Este intr-adevar ingrozitor sa traiesti singura toate incercariile prin care treci crescandu-ti copii.Sprijinul sotului este foarte important cel putin pentru psihicul mamei.Eu am un sot minunat si un bun tată pentru copii. Insă in pofida acestui fapt si la noi relatia dintre noi ca parteneri s-a schimbat.Nu pot spune ca s-a racit dar nu mai e deloc ca la *20 de ani*.Nu stiu daca vreodata va mai fi pentru ca acum prioritatile sunt altele, in primul rand copiii. Eu am o fetita de 3 ani si un baietel de 7 luni , deci de 3 ani situatia e alta. Avem alte bucurii intr-adevar, dar acea pasiune parca nu mai e asa de puternica.
    El se simte intr-adevar lasat de-o parte(referitor la sex)dar intelege pentru ca noi AMÂNDOI crestem copii , adica îsi face datoria de tată.
    Cred ca grijile permanente,oboseala precum si lipsa timpului pentru mine ca femeie au dus la scaderea apetitului sexual precum si la pierderea rabdarii vis-a-vis de sot.
    Asa s-a intamplat in cazul meu.

  9. #9
    Floricica Nou Venita tushca's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.03.2006
    Postari in forum
    32
    pai cum crestetzi amndoi copii asa trebuie sa cresteti si relatia! fi tu mai buna si dupa ce trimiti copii la culcare pregateste o cina romantica, aranjaza-te frumos sau pregateste o baie cu spuma si lumanari... solutii sunt... e destul sa dea startul unul dintre voi succes!

  10. #10
    Floricica Nou Venita anastefan's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.03.2006
    Postari in forum
    3
    Intradevar trebuie sa realizezi ceea ce ti se intampla viz-a-vis de relationarea cu sotul tau la timp Daca te ajuta si el trebuie sa fiti cele mai fericite.Eu am inteles prea tarziu multe, asa ca la nici 2 ani de la nasterea fetitei sotul meu a dat bir cu fugitii iar acum suntem in divort.E trist, nu-i asa! Un copil care ar trebui sa te apropie sa fie luat de el drept ceea ce te desparte....

  11. #11
    Floricica Nou Venita sevila's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.03.2006
    Postari in forum
    4
    Dupa nastere sotul meu si-a luat concediu ,iar dimineata cind se trezea imi lua copilul si ma lasa sa ma odihnesc.Dupa ce a inceput serviciu daca sosea acasa si nu era mincare facuta incepea sa faca el.Eu cred ca acest lucru tine de educatia primita,de sotia lui.Eu zic sa ia o discutie ffffffff.serioasa cu el.Eu in locul tau nu as mai face nimic ptr.el:sa-si spele,sa-si faca mincare,sa-si calce tu sa intri in greva.Apetitul la inceput era mai scazut dar a inceput sa creasca treptat.(pofta vine mincand)

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari