Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata clauditza28's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.12.2006
    Postari in forum
    1.845

    Vorbarie Povestea nasterii

    invit aici fetele care au nascut sa spuna povestea nasterii,de cand a inceput travaliul si pana si-au tinut puiul in brate! eu sunt avida sa citesc povesti ale nasterii,ma impresioneaza mult! pana acum am citit cate ceva, dar pe la diferite topicuri! haideti si scrieti aici!

  2. #2
    Floricica Novice pintilie gabriela's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.02.2007
    Postari in forum
    477
    ok...eu am fost programata sa nasc(cezariana)pe 18august...dr. mea mi-a dat bilet de internare pe 17 august....la ora 2noaptea cu data de 17 am avut o sangerare usoara,m-am speriat putin ,sotul meu a vrut sa cheme salvarea dar nu am fost eu deacord pt. ca am zis ca mai am 4 ore pana mainternez....bun dimineata m-am internat si am explicat doctoritei care era acolo in cabinet ca am o sangerare,atunci dr. cutare ma invitat pe "cal"sa-mi faca un control...bingo eram in travaliu si mi- a explicat ca voi naste peste cateva ore...eu am ramas tablou si insistam ca trebuie sa nasc pe 18 aveam o fixa cu data aia...pe la ora 11 ziua au inceput durerile de nastere si numai zic cate controale am avut toti rezidentii erau calare pe burta ma si isi dadeau pareri ....pe la ora 13 a venit si dr. mea sa pregatit ea in felul ei ...iar la ora 15 sa nascut robert pe data de 17 august 2005...am avut anestezie generala si tin minte ca cand m-am trezit eram palmuita de sotul meu asa a primit ordin ...eu aveam senzatia ca radeam ,pt. ca sotul nu ma palmuit niciodata ...si tin minte ca l-am intrebat pe sot "ai vazut baiatu,ai vazut baiatul,incontinuu"..si imediat mi-am vazut iubirea dar mi se paruse atat de negru,ma gandeam ca poate nu-i al meu...mi-am revenit complet abia a doua zi ,am inceput sa merg si sa-mi tin baiatul la piept...SPER CA VA PLACUT POVESTEA MEA

  3. #3
    Floricica Nou Venita marina10's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.03.2007
    Postari in forum
    53
    Buna fetelor!
    Eu trebuia sa nasc in jurul datei de 15 octombrie 2006 si pe 27 septembrie aveam o ultima programare la medicul meu. M-am trezit dimineata si cand m-am dat jos din pat mi s-au rupt membranele. Venise timpul.Ana nu mai avea rabdare si daca tot aveam programare la doctor si m-am trezit dimineata , ce a zis ea sa nu ma deranjeze in alta zi. Nu eram pregatita ; mi-am facut bagajul, m-am ras singurica , m-am fardat ca sa ma vada fata mea frumosa :-)
    In acest timp aveam contractii. Cand am ajuns la spital aveam deja dilatatie 6. Am nascut fff usor, dupa ce m-am urcat pe masa am nascut in cateva minute. Cred ca am impins de 3 ori si Ana a aparut.
    Va pup

  4. #4
    Floricica Novice pintilie gabriela's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.02.2007
    Postari in forum
    477
    IMI PLACE CA TE-AI MAI FACUT FRUMOASA PT. FATA..

  5. #5
    Floricica Avansata clauditza28's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.12.2006
    Postari in forum
    1.845
    multumim ca ne-ati impartasit povestile voastre! hihih!gabi, si eu ma gandesc des care o sa fie prima impresie dar ,am inteles ca nu arata prea bine bebeii cand ies; dupa aia le revine culoarea;
    marina, sper sa nasc la fel de repede ca si tine;
    sa va traiasca bebeii!

  6. #6
    Floricica Nou Venita marina10's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.03.2007
    Postari in forum
    53
    Claudiza eu in timpul nasterii am mers de doua ori pe saptamana la gimnastica pentru gravidute si in ultimele 2 luni m-au invatat sa respir in momentul nasterii. Si sa stii ca te ajut fff mult. Si mai vreau sa-ti spun ca pe tot parcursul nasterii mi-am imi spuneam mereu ca eu o sa nasc usor. Sa stii ca in general nu sunt un om de fier o super luptatoare dar asa de mult mi-am impus si atat de convinsa eram ca o sa nasc usor ca pana la urma......
    Si am uitat sa va spun ca doctorul i-a dat voie sorei mele sa ma asiste la nastere. Stii cat de linistita era cand o vedeam langa mine!
    Va pup si abea astept sa-mi povestiti si voi cum a fost nasterea

  7. #7
    Floricica Novice pintilie gabriela's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.02.2007
    Postari in forum
    477
    asa-i clauditza ...bebeii la inceput sunt vineti si uraciosi,dar apoi devin foarte frumosi si prind contur,mai ales cand stau cu ochii deschisi,si sunt super curiosi

  8. #8
    Floricica Veterana Vizitator's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    15.891
    trebuia sa nasc si eu pe 26 iunie 2006 si pe 1 iunie am primit prin posta flori de vre-o trei feluri ce trebuiau plantate imediat altfel s-ar fi ofilit.si dupa ce le-am plantat m-am asezat pe canapea sa ma uit la Oprah. sotul lucrase de noaptea si dormea. la 4 jumate dupa masa am simtit un poc si tusti apa.m-a apucat un plans ca nu putea nimeni sa ma mai opreasca si l-am strigat pe sotul meu care auzise strigaturile mele abea cand eu ajunsesem la baie. cand a iesit si m-a vazut plangand nu stia ce s-a intamplat si i-am zis ca s-a rupt apa.a zis pai stai sa o sun pe mama sa vina sa isi dea si ea cu parere. nu aveam nici o durere si i-am zis ca eu nu ma duc la spital pana pe 26.mai erau cateva zile si trebuia sa ajunga si mama sa imi vada burta si eram disperata ca stiam ca lucrasem in gradina si imi era frica sa nu fie ceva cu bebe. a aparut socrina si a zis si ea sa mergem la spital dupa ce i-am explicat cum a fsost.imediat ce am ajuns m-au instalat intr-un pat si mi-au zis ca am aceeasi dilatatie ca si cu 2 zile in urma.mi-au luat ceva anailze sa vada daca era apa si nu iesea concludenta asa ca au asteptat medicul care nu mai venea.asistenta era toata o zdroaba sa ma linisteasca si sa ma simt o.k. cand a aparut doc. a iesit si in usa ii povestea una alta si am auzit si eu : si plangeeeee.nici doc nu si-a putu da seama de pe analiza aia daca e apa sau nu si i-am zis ca eu vreau sa plec.mi-a zis ca ma lasa sa ple cdar nu imi garanteaza ca nu-s inapoi in 2 ore sau maine.deja aveam contractii si mi-a zis ca si cu alea pot pleca daca vreau. deja era gata sa ma trimita acasa si l-am intrebat : da pocul acela ce l-am auzit ce a fost? cand a auzit de poc a luat alta analiza si cu ea la laborator.rezultat pozitiv, era apa si nu m-a mai lasat sa plec.i-am zis ca vreau sa nasc fara anestezie si a zic ca pt el e ok dar pana o sa am contractii mai dese el merge sa manance.imediat m-au luat dureri mai mari si sotul a zis ca nu o sa fac fata si mi-au si facut anestezie.dupa cateva ore s-a nascut tia la 11.55 pe 1 iunie numai cu 5 minute inainte de a se face 2. a luat nota 8 si i-am zis asitentei sa nu o puna pe mine asa cum o scot ci sa o stearga. apoi nu am avut curajul sa ma apropiu de ea ca nu ami tinusem asa bebe mic in brate si i-am zis sotului s-o duca sa o arete la socrina si la sorela.pe cand s-au minunat de ea m-a si cusut doctorul si a venit sorela cu bambi si atunci am luat-o si eu si am vazut cat era de frumoasa chiar daca toti bebeii mi se pareau urati inainte si chiar daca inca mai avea pe ea inca mucoase si sange.era a mea si era fetita si pt mine era cea mai frumoasa minune adusa special pt mine si tati ei de 1 iunie.

  9. #9
    Floricica Debutanta gabi_alex's Avatar
    Membru inregistrat la
    31.10.2006
    Postari in forum
    703
    Era in 17 aprilie 2006. Era a doua zi de Florii. Dimineata m-am trezit, stateam cu sotul la masa...si am simtit un pic de durere, ca la ciclu, dar nu am prea bagat-o in seama. Sotul pleaca de acasa, raman singura. Durerea incepe mai des. Il sun la telefon, ii zic sa vina acasa, eram ff speriata. Plangeam. M-am spalat, m-am ras singurica.M-am dus la spital. Ma vede doctorul de garda, zice ca sunt in travaliu, dar sa merg acasa ( inca nu incepusem sa ma dilat) ca nu are rost sa ma interneze. Vin acasa, eram doar eu si sotul, durerile erau tot mai mari. Apoi vin nasa si cumnata mea. Si stau asa pana pe la ora 15. Ele insistau sa merg la spital, eu ziceam ca mai stau. Deja durerile erau destul de mari. In sfarsit, ma pregatesc sa merg la spital. Pe drum, aveam un singur gand, pe care i-l spuneam sotului: imi era frica ca ce dureri am, si poate nu sunt dilatata deloc. Ma interneaza, ma vede doctorul, dilatatie 6-7. In doua ore, pe la 18.15, am nascut un baietel, scor Apgar 9.Dupa ce am nascut eram in al 9-lea cer, ma simteam fff usoara, parca zburam. M-am simtit foarte bine dupa nastere( fizic vorbind). Sotul ma asteptase afara in tot acest timp, mama fusese cu mine pa hol ( este asistenta de profesie). Asistenta a dus copilul sa il vada tati. Tati era mai emotionat decat mine. Dupa nastere mi-au adus copilul la piept. Era asa de mic ( 3.350 g si 56 cm), si avea un cap asa de tzuguiat. Avea niste urechiuse ca foaia de hartie, degetelele ca niste sticksuri. Nu imi venea sa cred ca sunt mama. Stateam si ma uitam la el, si nu imi venea sa cred ca este al nostru, ca eu si sotul meu suntem parinti.Este cel mai frumos moment, cred, din viata unei femei.

  10. #10
    Floricica Debutanta cristina stan's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.02.2007
    Postari in forum
    1.133
    am intrat si eu sa scriu despre momentul cel mai fericit,cand mi-am intalnit frumoasa mea fetita.Eram programata pe 24 pt cezariana si pe 23 seara m-am internat(asa mi-a zis doctora ea urmand sa soseasca pe 23 seara din concediu si pe 24 sa ne intalnim in spital si sa-mi faca cezariana).M-am internat ,am ajuns in salon (dupa ce-am trecut pe la sala de nasteri unde mi s-a facut foaia de internare si m-au trecut toate caldurile cand le vedeam pe cele care nasc normal).Pe la 1 jumate noaptea am simtit ca un poc asa inauntru si o durere inauntru,am stat asa un pic si apoi am simtit cum imi curge ceva..era apa se rupsese membranele.Bineinteles ca am intrat in panica ca deh nu aveam doct si stiti cum e ca nu se baga alt doct peste doct tau.Noroc cu seful sectiei(doct MOISA DE LA GIULESTI)M-A CONSULTAT A VAZUT CA NU POT NASTE NORMAL(DIN CAUZA COLULUI CARE NU SE DILATA)si m-a bagat imediat in operatie.la 2 si 36min mi-am intalnit ingerasil si pupat,senzatie care n-o so uit niciodata.Dupa a urmat recuperarea.Acum fetita are 7 zile e cea mai frumoasa si cuminte ingeras din lume ,o iubesc enorm!!!!!

  11. #11
    Floricica Veterana Vizitator's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    15.891
    A mea e o poveste super trista, din pacate... M-am dus la spital pe 1 iunie la 8 dimineata, sa-mi induca nasterea. Cand am ajuns acolo, deja era colul dilatat 3 cm (deci, daca ma mai lasau putin, nasteam si singura, fara contractiile infernale date de medicamentul ala oribil). Pe la aproape 10 dimineata, dupa ce mi-au facut perfuzii cu nu stiu de lichide, m-au bagat medicamentul, iar la 12 deja ceream, insistent, sa mi se faca epidurala (contractiile la nasterea indusa sunt f dureroase de la inceput si dese rau). In fine, vine anestezistul, imi face ce-mi face si... imi atinge un nerv - faza la care mi s-a contorsionat tot corpul (chiar n-am putut sa stau linistita cum mi-a spus, pt. ca era de fapt un gest reflex). Pt. ca m-am miscat, in loc sa-mi amorteasca toata partea de la mijloc in jos, mi-a amortit exclusiv piciorul drept. Au incercat sa-mi mai bage niste anestezie mai tarziu, sa ma puna sa stau pe stanga - totul degeaba. Am stat in niste contractii la cate un minut doua pana la aproape 4 dimineata pe 2 iunie... (de abia atunci am ajuns la dilatatie 10, cred ca de la atatea rugaciuni, ca la 8 seara, dupa 10 ore de la inducere, ajunsesem doar la 5). In fine, m-au pus pe masa de nasteri si mi s-a spus "asta e, nasti natural, vrei nu vrei", dupa ce am cerut cezariana cu lacrimi in ochi la tot personalul spitalului (bineinteles, nu m-a auzit nimeni, asa cum nu m-au ascultat nici cand am cerut un alt fel de anestezie, inainte sa-mi faca epidurala). Dupa vreo 2-3 minute de impins, vad ca pleaca toti din camera (cu exceptia unei asistente) si mi se spune, cu zambetul pe buze "incearca sa nu mai impingi, ca avem de facut o cezariana de urgenta si va dura cel putin 30 de min." (usor de zis, greu de facut, mai ales cu contractiile alea de cosmar... ei, ca si cadre medicale, ar trebui sa inteleaga f bine ce dureri infernale da acel medicament si, daca e imposibil sa te abtii sa impingi la o nastere 100% naturala, in cazul meu era deja supraomenesc ce imi cereau). In fine, trece si chestia asta, vin inapoi, imi cer sa incep sa imping, fac asta... Se naste primul, totul bine si frumos, pana mi-a bagat doctorita mana pana la cot in uter (tot pe viu), sa-l intoarca pe al doilea. Bineinteles, nu reuseste si il scoate cu picioarele inainte, faza la care i se intepeneste capul de nu mai voia sa iasa... Toti ma injurau pe mine, ca, vezi doamne, am renuntat sa mai imping eficient (eu fiind mai mult moarta decat vie dupa toate manevrele lor). Din cauza asta, puiutul meu nr. 2 a intrat in soc, n-a respirat decat dupa ce l-au bagat la aparate (pt. ca a ramas fara oxigen pana sa iasa... proasta de doctorita - ca altfel n-o pot numi - a considerat ca e cazul sa-i taie cordonul pana iese capul pt. ca a crezut ca iese mai repede). De abia la o zi dupa nastere l-au hranit cu 5 ml de lapte (in rest fiind pe perfuzii), de animale ce au fost cu el la nastere... Nu mai zic ca doctorita nu s-a gandit ca e cazul sa ma taie pt. niste copii asa de mici si, din cauza asta, m-am ales cu o ruptura de gradul doi...
    Cam asta ar fi... Mai am si alte nemultumiri, mai mari sau mai mici, insa nici nu mai conteaza nimic in afara de faptul ca nu-mi pot lua puiul acasa din cauza lor...

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari