Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266

    Nastere normala dupa cezariana

    ce parere aveti despre acest subiect?mie mi-ar placea ca urmatorul bb sa il nasc normal.dar avand o cezariana mi se pare un pic complicat.kiar mias dori sa il nasc normalaveti cunostinte care au nascut normal dupa o cezariana?stiti ce riscuri sunt?

  2. #2
    cristina elena
    Guest
    Exact acelasi subiect este si aici
    nastere-naturala-dupa-cezariana

  3. #3
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    subiectul ala e de 2-3 ani.mai evoluam si noi.deci ce parere aveti?

  4. #4
    iubytzik22
    Guest
    Mie una mi se pare destul de riscant.Eu una nu as risca asta fiindca nu se stie ce complicatii pot aparea.Si in plus important e sa fie bebele sanatos,nu conteaza cum nasti.

  5. #5
    Floricica Cu Vechime adryaana's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.10.2009
    Postari in forum
    7.717
    eu prima oara am vrut sa nasc normal.. nu s-a putut asta e,,,,,,, daca as mai ramane insarcinata nu m-as risca sa ma incapatanez sa nasc normal.... as alege din start cezariana...... mai ales ca la prima nu m-am dilatat si aveam tensiune maaare....
    depinde si ce doctor ai.. poate se incumeta.. na.. fiecare face cum crede si simte..... eu nu mi=am invatat lectia.... daca faceam cezariana cand am ajuns la spital cu apa rupta nu se mai dezlipea placenta poate.. si iulia mea nu mai trebuia sa stea la incubator mai bine de o saptamana........

  6. #6
    Floricica Debutanta bubu24's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.05.2009
    Postari in forum
    604
    din cate stiu de la medicul meu ginecolog in romania nu prea se practica....nastere normala dupa cezariana...este foarte mare riscul de a se rupe uterul si si doamne fereste.......

  7. #7
    Floricica Novice mica82ro's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.07.2008
    Postari in forum
    410
    DIn cate stiam eu riscul de a se rupe uterul din contra nu este fff mare, mai ales daca a trecut o perioada suficienta pentru ca acesta sa se refaca. Daca faci 2 cezarieni in 2 ani , da pot aparea probleme, insa altfel daca uterul este sanatos mi s-a spus ca nu este o problema. In Romania nu se prea incurajeaza nasterea naturala dupa cezariana, insa in alte state asta nu este o problema. La noi este vorba si de comoditatea medicilor. daca nasti intr-un spital care incurajeaza nasterea naturala nu o sa ai probleme in privinta asta. Mare problema e ca sunt putine spitalele in care chiar este incurataja. Vorba ginecologului meu " eu v-as face la toate cezariana daca as putea , sa scap mai repede, dar ma obliga spitalul sa fac altfel."

    Citat Postat de bubu24 Vezi mesajul
    din cate stiu de la medicul meu ginecolog in romania nu prea se practica....nastere normala dupa cezariana...este foarte mare riscul de a se rupe uterul si si doamne fereste.......

  8. #8
    Floricica Debutanta yuxi's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.02.2010
    Postari in forum
    1.074
    In strainatate se practica, a devenit chiar o tendinta. Si nu numai ca se practica VBAC, dar se practica VBA2C, VBA3C, deci dupa 2, 3 cezariene, femeile se incumeta sa nasca normal. Si unele nu numai ca se incumeta sa nasca normal, dar mai si nasc VBAC acasa. Cica riscul acela de ruptura uterina este undeva foarte scazut, sub 1%. Mie mi-ar fi frica. Poate m-as incumeta sa incerc o nastere naturala dupa cezariana, dar numai si numai sub monitorizare atenta, in spital. Oricum vorbesc ipotetic, ca la mine nu se mai pune problema.
    Puteti cauta pe youtube:

    personal mi s-a parut ca mamica din filmulet, dar si altele care au facut filmulete pt youtube pe tema asta, fac prea mare tragedie si prea mare caz ca au nascut prin cezariana.
    Modificata de yuxi; 17.02.2011 la 16:34:07.

  9. #9
    Floricica Cu Vechime alexandru31's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.02.2009
    Localitate
    Galati/acum Austria
    Postari in forum
    5.678
    Salut!
    Eu am o prietena aici in austria,care a nascut primul copil cezariana si al doilea natural.dar sa va povestesc..
    Primul copil,nascut in 2006, a cantarit foarte mult la nastere vreo 5,6 kg si lungime vreo 60 de cm...si mama e de felul ei mai plinuta,tatal destul de inalt... dupa nastere recuperarea a fost foarte grea,mama a suferit enorm
    La al doilea baietel,a spus fie ce o fi ea cezariana nu va mai face...si uite asa in 2009 a nascut un alt baietel,de vreo 4 kg ,natural...
    medicii au sfatuit-o sa faca cezariana,dar ea a spus ca vrea sa incerce natural,iar daca apar complicatii sa afaca cezariana.Nasterea s-a declansat singura, s-a rupt apa cu vreo 10-12 zile inainte de DPN...
    travaliul a fost lung,vreo 12 ore , sala a fost plina de medici,a trebuit sa-l dea afara pe sot,ca sa fie loc...dar a fost multumita pentru ca si-a revenit imediat mama...
    Copii sunt sanatosi si destul de maricei pentru varstele lor...
    Decfi se poate si nastere naturala dupa cezariana...atunci cand sarcina e ok si nu apar alte complicatiii

  10. #10
    Floricica Novice mica82ro's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.07.2008
    Postari in forum
    410
    Sunt de acord cu tine, intre prima si a doua nastere ca si emotie, bucurie, cum vreti sa ii spuneti nu a existat nicio diferenta. daca ai o anestezie locala, participi la nastere si te bucuri la fel. In ceea ce ma priveste singura diferenta a constat in faptul ca nu m-am mai chinuit ore intregi in travaliu. Bucuria a fost imensa in ambele cazuri si tot ce conta era ca am nascut, natural sau nu, nu mai conta!

    Citat Postat de yuxi Vezi mesajul
    personal mi s-a parut ca mamica din filmulet, dar si altele care au facut filmulete pt youtube pe tema asta, fac prea mare tragedie si prea mare caz ca au nascut prin cezariana.
    Modificata de mica82ro; 17.02.2011 la 16:58:10. Motiv: greseli ortografice

  11. #11
    Floricica Nou Venita ramona32's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.01.2012
    Postari in forum
    3
    da, acum este posibil:). Nu stiu in cate maternitati din Romania este posibil insa la Constanta in Maternitatea Isis medical Center deja au fost 3 nasteri naturale dupa operatia de cezariana, toate asistate de Dr Mohamed Zaher de care probabil multe dintre voi au auzit deja. Toate au avut loc dupa aproximmativ 3 ani de la operatia de cezariana si toate au fost in apa. Iar o graviduta a nascut natural la 1 an jumate dupa operatia de cezariana.

    Si pentru ca am observat pe acest forum interesul pentru acest subiect, voi posta mai jos , povesea unei mamici,Andrea din Galati care acum cateva zile a adus pe lume la Maternitatea Isis un baietel perfect sanatos.Andrea a mai nascut acum 3 ani prin operatie de cezariana un baietel.

    Citat Postat de andrea
    În primul rând, felicitări unor mămici ca Ela și Ileana cărora le mulțumesc pe această cale pentru încurajări și suport și a căror reușită împărtășită și altor femei ca mine le-a dat curaj, încredere și o șansă! :x :ymhug: @};-

    Povestea mea: O minune vine întotdeauna însoțită de altele ;)

    De curând au avut loc 2 minuni deodată în viața mea:

    • Ivirea pe lume a celui de-al doilea băiețel, a doua minune a familiei, perfect sănătos :)
    • O naștere vaginală după cezariană, după care mă recuperez rapid


    Despre ce s-a întâmplat până în prima parte a sarcinii am mai scris aici: ISIS Medical Center • Vezi subiect - De ce isi doresc femeile sa nasca vaginal dupa cezariana?. Pe lângă ce scrie acolo și în răspunsurile mele puse de Liliana în mesajul anterior, voi mai adăuga totuși câteva lucruri:

    - Toată sarcina a decurs normal. Bebe a fost activ din momentul în care a mișcat în burtică și până la naștere (mă rog, cât de activ a putut fi pe ultima "sută" :)) ). Singurul incovenient a fost când am avut grețuri în primele 3 luni, dar au trecut repede.

    - Începând cu prima ecografie, de depistare a sarcinii, și încheind cu ultimul TNS, am făcut toate ecografiile, analizele și testele necesare recomandate de medici. Toate au ieșit mereu bune. Acest lucru mi-a adus liniște la fiecare pas și am putut rasufla ușurată până la pasul următor. Mișcările bebelușului, perioadele lui de activitate/somn pe care le știam și care se repetau zilnic m-au liniștit în permanență.

    - Pe tot parcursul sarcinii m-am simțit în formă, am avut tensiunea arterială normală, am luat în greutate normal. Am făcut diverse activități, am fost mereu activă și am avut grijă să mănânc variat și hrănitor, să fac mișcare etc. Cu ceva bellydance și ceva fitness specific trimestrului respectiv de sarcină mi-am menținut tonusul muscular. M-am și odihnit foarte mult (ore în șir, ca ursul :)) , fiindcă știam că mă așteaptă momente grele la naștere și zile mult mai grele după ;) ).

    - Singurul lucru care ne-a dat emoții mari, pe lângă uterul cicatriceal, a fost placenta. La ecografia morfologică de trimestrul III s-a văzut că este matură. Așadar cezariana, pentru mine, a stat ca sabia lui Damocles deasupra capului mereu fiindcă dacă placenta nu hrănea bine bebelușul sau nu-i oferea oxigen destul acesta trebuia scos cât mai repede posibil - era o situație în care i-ar fi fost mai bine în afara uterului. Alte emoții, dar nu la fel de mari, le-a dat și cordonul ombilical, care nu se vedea bine la ecografii dacă este sau nu în jurul gâtului (dar era sigur la nivelul acestuia).

    Până în săptămâna 33 m-am dus lunar la consultații la Dl Dr. Zaher Mohamed și/sau la Dr. Ciornei Bogdan, depinde cine era atunci disponibil pentru consultații. Am avut mereu încredere în amândoi, fiind colegi, chiar dacă Dr. Zaher Mohamed era medicul meu principal și cel cu care mă familiarizasem mai mult.
    Urma ca travaliul să decurgă normal, fără vreo intervenție medicamentoasă, pentru a nu pune în pericol fătul și starea uterului la nivelul cicatricei.

    Datorită stării placentei, după aceea am fost chemată la 2 săptămâni.
    La 37 saptămâni(16 ianuarie), Dr. Zaher mi-a spus că peste o săptămână când vin la control să rămân în Constanța până la naștere. Aveam colul încă destul de lung și perfect închis. Totuși am fost avertizată că în orice zi mă pot aștepta la declanșarea travaliului.

    Cam din 18 ianuarie a început să curgă un mucus transparent, cu fiecare zi curgând mai des. Mi-am zis că chiar dacă e dopul gelatinos tot mai am timp să plec duminică spre Constanța, așa cum ne programasem :))
    Sâmbătă, 21 ianuarie, de la ora 11, am simțit cum uterul se contracta ușor, îndelungat, și nedureros. Pe la ora 13 deja curgea mucusul cu o mică pată roz. Mă apucase disperarea la gândul că dacă rămân în Galați voi naște acolo și mă vor tăia și îmi vor distruge visele, speranțele, voi fi în condiții mizere și iar voi fi traumatizată.
    Așa că am sunat-o pe Ela din Piatra Neamț că nu știam ce să mai fac. Discutând cu ea m-am calmat și m-am lămurit: dacă eu aveam sentimentul că nasc curând, era bine să-mi fac repede bagajele și să plec cu soțul în aceeași zi. Aveam două variante: cu trenul sau cu microbuzul. Deși ajungea târziu și după mai bine de 5 h, mi s-a părut mult mai comod și mai sigur cu trenul.

    Zis și făcut. La ora 16:59 eram în tren și îmi revenise bucuria. Pe drum uterul se contracta la intervale lungi, tot nedureros. Nu prea puteam sta în șezut, doar pe-o parte sau mult pe spate mi-era mai confortabil. Cu mai puțin de jumătate de oră înainte de sosirea în Constanța (pe la 22 adică) simțeam nevoia să stau în picioare și să-mi balansez bazinul. pe la 22:25, înainte să ajungă trenul în gară, cum stăteam eu veselă în picioare, simt ceva presiune, rupere și o curgere mare de lichid transparent și foarte cald prelingându-se frumos pe picioare și udându-mi pantalonii :))
    Ela îmi spusese să rămân liniștită dacă "se rupe apa" fiindcă mai e timp până la naștere :D
    Soțul meu era mult mai calm ca mine. Mi-am luat drept fusta un prosop mare peste bazin și pantalonii uzi și așa am coborât din tren pe vânt și zăpadă, țintă la un taxi.

    Pe la 22:45 eram în Clinica Isis întâmpinată cu căldură. Am completat câteva acte. Lichidul tot curgea.
    A venit și medicul de gardă care la ecografie a văzut că bebe era bine, a observat și că am avut mult lichid ("aha," îmi ziceam eu, "de aia îmi părea burta mai grea în ultima săptămână... nu din cauză că copilul avea cine știe ce greutate!" :)) ). Încă nu aveam dilatație.
    M-a întrebat dacă sunt "naturistă" (fără intervenții medicamentoase, fără ajutor cu epidurală) și am zis DA. M-au ajutat să-mi pun cămășuță de la ei și după ce mi-am lăsat lucrurile în cameră mi-am trimis soțul la gazda din oraș (că se putea odihni findcă mai dura ceva până la naștere) și eu m-am dus în sala de naștere unde am rămas până a doua zi.

    După ce am ajuns în sală mi s-a făcut primul TNS, și apoi din 2 în 2 ore câte unul, cu durata de 20 de minute. Între ele eram singurică, lăsată în voia mea, având la dispoziție tot ce era necesar: apă, torșoane, puteam suna și chema oricând pe cineva. Mai venea din când în când cineva din personalul clinicii să vadă cum mă simt și dacă aveam nevoie de ceva. În rest, liniște și pace. Tot cam pe-atunci am cunoscut-o personal pe Liliana. La un moment dat ea mi-a adus mingea de travaliu și mi-a arătat cum să stau pe ea.

    Câteva ore am avut contracții neregulate. Abia în jur de 2 dimineața au început să fie regulate (dacă îmi mai aduc bine aminte :D ). După monitorizarea de la 4 dimineața aveam dilatație 3, iar peste câteva ore, cam înainte să se schimbe turele personalului, aveam dilatație 6-7. Nu știu cum am ajuns la dilatația asta. Mi se spusese încă de la început că ar fi bine să mă odihnesc între contracții, să ațipesc puțin, să nu-mi consum resursele de la început fiindcă va dura travaliul. Medicul din garda de noapte a zis că vede că rezist așa că mă voi descurca și sigur nășteam până în după-amiaza de duminică. Și-a luat la revedere și Liliana, că și ea pleca din tură și rămânea să îmi continui "călătoria", urmând să văd cu cine :p

    De multe ori, în timpul contracțiilor m-am simțit mult mai bine în picioare, folosind mișcări de balans ale bazinului, șoldurilor sau pe vasul WC (mai ales ca mie tot mi-a curs apa ore întregi) și mereu mi-am masat singurică puternic osul sacru de-o parte și de alta, coccisul, în timpul fiecărei contracții și acest lucru le-a făcut mult mai suportabile, alături de respirația de relaxare învățată de pe CD-ul Sorinei (CD Pregatire nastere | Nastere Prin Hipnoza). Între contracții eram destinsă, calmă, discutam (Liliana, vazându-mă din afară, poate zice dacă așa a fost sau nu).

    De ațipit am putut ațipi stând pe mingea de travaliu, unde preferam poziția șezut dar lăsată pe spate - nu simțeam presiune în partea anterioară a bazinului, doar în cea posterioară - sau în timpul monitorizărilor, pe pat, între contracții, deși pe pat mi-a fost mai greu la început și culmea, am ațipit foarte bine când dilatație era mai mare.

    În tura de dimineața a intrat moașa Laura (asistenta șefă :x ). Mi-a pus muzică numai bună de dansat din șolduri :lol: Am mai rezistat eu dansând, masându-mi cu putere sacrul, dar deja nu mai puteam sta decât în picioare cel mai bine. La un moment dat contracțiile au devenit tot mai puternice. Laura mă avertizase că vor fi mai puternice și le voi simți mai puternic când vor fi una după alta după o extrem de mică pauză între ele. De atunci m-a ajutat cu masajul în zona lombară și a sacrului - are o forță fantastică în mâini și când mă masa parcă îmi lua durerea cu mâna, și totodată mă ajuta să respir astfel încât să trec prin contracție mai bine.
    Din păcate, când începuse să îmi fie și mai greu, de vreo 2 ori Laura a trebuit să iasă din salon, că era chemată. Cât nu era Laura a venit Dna Dr. Bucur și îmi spuse că mai am puțin. Îi răspund: "Faceți și Dvs. ca mama mea când trebuia să mă convingă să mai merg pe jos câțiva km. Mă păcălea spunându-mi că mai e puțin!" :lol:
    A doua oară când Laura a plecat îmi venea să urlu de furie că nu era acolo și că mi-ar fi fost mai bine dacă stătea cu mine. :lol: Și am sunat să o cheme la mine. Când am văzut-o, probabil i-am zis încruntată: "Te rog să nu mai pleci de lângă mine!" :lol: Și a rămas cu mine, și a făcut schimb de loc cu o altă colegă care să asiste la cezariana ce urma să aibă loc în aceeași dimineață.

    Cum-necum, cu ajutorul Laurei, am ajuns, la ora 10 dimineața, la dilatație 10 :-o Nu-mi venea să cred. Mă așteptam să dureze mai mult! :D Aveam dilatație, dar bebe nu coborâse. De atunci încolo am stat doar pe masa/pat. Îmi era de folos să mă împing în mâini și tălpi, mai ales ca mai era până aveam voie să împing bebelușul. A venit și Dr. Zaher, parcă întrebându-mă, când a intrat pe ușă: "Ce mai faci fetiță?" (Cine știe dacă o fi zis cu adevărat asta, că începuse să vină mai mult personal în sală, și discutau pe diverse teme. Între contracțiile mele făceau glume, râdeau, mă mai întrebau ceva etc.) Eu eram mai mult atentă la ce îmi spuneau Laura și Dr. Zaher. Mă străduiam să le urmăresc reacțiile și să îi ascult când îmi spuneau ce și cum să fac. Întrebat dacă "taie" (perineul), Dr. Zaher - uitându-se la fața locului - a tras concluzia că nu e necesar, și uite așa, fără să îi spun, am scăpat de episiotomie. (Notă: Din cauza candidozei din timpul sarcinii țesuturile mele nu aveau elasticitatea normală și au suferit, dar n-are nicio importanță că am fost cusută din cauza asta. Pentru mine este important că nu s-a intervenit deloc și am născut normal.)

    Înainte de expulzie m-au întrebat dacă vreau să vină soțul că e pe hol. "NU! SĂ STEA ACOLO PÂNĂ SE TERMINĂ!" X( Nu vroiam să mă vadă, m-ar fi enervat chiar! :lol:
    În fine, după câteva încercări nereușite, am reușit în sfârșit să împing ca lumea și am născut "spontan" un pui mic și alb și ud, o urlătoare mică, pe care Dr. Zaher vesel mi-a pus-o pe piept. Uau! Minunat! Ce senzație să simți presiunea și să încerci să scoți afară un cap mic și apoi puf! într-o secundă să iasă restul corpului și gata! Al tău bebeluș e cu tine! :x
    Mi-a fost scoasa repede placenta și s-a verificat cicatricea, totul era bine. Uraa! :grin:

    2 ore am stat întinsă în sală, până mi-au trecut frisoanele, timp în care soțul meu a stat cu mine, m-a ținut de mână, mi-a arătat ce mândru e de mine (mai ales după ce a aflat că nu am făcut epidurală :p ), a văzut bebelușul (care a stat la incubator până ce vernixul s-a absorbit în piele, timp în care bebe era liniștit, dădea din piciorușe și mânutze).
    Și i-am dat copilului un nume care a venit spontan în mintea fiecăruia din noi. De data asta eu eram cea care trebuia să îi dea nume copilului, dar se pare că am avut amândoi aceeași intuiție, aceeași inspirație, cu același nume deosebit.

    După aceea am fost dusă în camera noastră, unde am mâncat. După ce mi-am mai adunat forțele, am sunat să anunț că eu sunt pregătită să-mi primesc puiul în cameră atunci când el va putea fi adus la mine. :) Dacă nu mă odihneam între contracții, așa cum îmi recomandase personalul medical, nu aveam puterea să mă ridic din pat imediat ce am terminat de mâncat (m-au ajutat ei și cu niște calciu după naștere, ce-i drept, dar odihna, cât a fost a însemnat foarte mult).

    Cât am stat internată cu puiul în cameră am avut totul asigurat: masa - care în primele 2 zile mi s-a părut puțină :lol: , la efortul pe care îl depusem aveam o foame de lup, plus că am alăptat de la început; scutece pentru bebe, torșoane pentru mine, cămășuță, papucei, săpun, etc. Practic nu am avut nevoie de mare lucru de la mine, deși aveam bagaj mai mult că înainte de plecarea din Galați nu mă așteptasem să mă internez atât de repede :p

    Îi mulțumesc Dr. Zaher Mohamed pentru șansă, încurajări, încredere și ajutorul deosebit acordat la naștere. A fost omul potrivit pentru împlinirea unei minuni în viața noastră.
    Fie ca prin intermediul dânsului și al celorlalți oameni extraordinari de la Clinica Isis să aibă loc cât mai mult succese și minuni!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari