Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664

    Ai nascut un copil prematur?

    Pentru mine bebelusii nascuti prematur sunt niste mici minuni vii care dau dovada de o putere si o dorinta de viata extraordinare si sunt demni de toata admiraria, aceste mici fiinte care intra in lumea asta luptand din prima clipa.


    Eu am fost la un pas de a naste prematur la 34 de saptamani si trebuie sa spun ca asta m-a speriat foarte tare pentru ca oricum Edi a fost mititel la nastere (am nascut in final la 38 de saptamani) a avut 2700g si 46 de cm deci la 34 de sapatamani ar fi fost muult mai mititel, apoi stiam ca la 34 de saptamani plamanii nu sunt suficient de bine dezvoltati (mi-au facut atunci injectii cu dexametaxona pentru maturarea plamanilor). In plus a existat si stresul psihologic, ma pregatisem inca de la inceput psihic pentru nasterea prin cezariana, m-am informat cat am putut de bine despre ce presupune cezariana si atunci in sala de nasteri cand eram in travaliu moasa mi-a spus ca o sa nasc in noaptea aia (aveam deja contractii regulate la 3 minute) si ca o sa nasc normal ca bebe e mic.

    Astept cu mare drag posvestile vostre de succes legate de copilasii care s-au nascut prematur, despre cum au luptat si au invins dar si despre ce este in sufletul unei mame care naste prematur.

  2. #2
    Floricica Senior paulici's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2009
    Postari in forum
    3.046
    Fie ca au castigat deja lupta cu viata, fie ca acum lupta pt viata lor, fie ca au pierdut lupta prematurii raman niste luptatori si niste minuni in viata noastra. Pentru ca vreau ca acest topic sa fie plin de speranta, vreau ca sa nu ma refer la mine ci in general la copiii prematuri, la parintii lor si la cadrele medicale.

    Copiii prematuri lupta pentru viata lor asa cum de multe ori un adult nu este capabil... e o lupta grea care se da clipa de clipa ... dar pt care copilul are mare nevoie de parintii lui optimisti, dar in special de mama. Cand vezi ca puiul tau este conectat la o multime de aparate si crezi ca nu poti face nimic sa il ajuti sa sti ca nu e chair asa: vorbeste-i, canta-i, mangaie-l daca ti-e permis, dar nu inainte de a te spala foarte bine pe maini ... si ... fi optimista, e cheia. Chiar daca copilul tau nu e langa tine, el simte starea ta pt ca legatura intre mama si copil nu se rupe brusc dupa nastere. Fii fericita ca ai un copil, o minune de copil, asa cum le zic eu prematurilor si fa-l sa simta cat de mult e iubit si dorit si ca tu sti ca va fi bine. Nu uita ca in Romania au fost salvati si copii de 500 g, asa ca multa incredere ... exista minuni.

    Pt cadrele medicale (pt ca mai mult ca sigur pe acest forum sunt si utilizatori cadre medicale, pe sectia neonatologie - terapie intensiva, sau psihologi care pot acorda un sprijin mamelor de prematuri) fiti alaturi de mama cu o vorba buna de incurajare si intelegeti ca in sufletul ei este o teama imensa, nu trebuie sa strigati la ea cand va anunta speriata ca i-a scazut pulsul copilului sau ca nu respira sau ca a varsat, e speriata si are nevoie de explicatii ... si poate cel mai important este sa tineti seama de unele observatii pe care le face mama cu referire la copilul ei pt ca ea e mult mai atenta si se dedica doar acelui copil nu si altora.

    Ce este in sufletul unei mame de prematur nu pot sa generalizez, insa pot sa va spun ce a fost in sufletul meu: fericire si teama, cred ca asa as putea spune cel mai concret ce este in suflet. Fericire pt ca un copil e o fericire imensa fie el si prematur, teama pt ca exista teama de ce urmeaza sa se intample cu copilul. Ambele sentimente sunt normale insa oricat de greu ar fi fericirea trebuie sa fie mai mare, teama cat de mica si in locul ei sa apara optimsmul si increderea.

  3. #3
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    poi uite eu de exemplu mam nascut la nici 7 luni aveam doar 950 de grame si eram cat un bot de carne plus ca cei de la spitalul unde mam nascut eu nu imi dadeau nici o sansa de supravietuire iar certificatul de nastere mi la-u eliberat de abia dupa 7 saptamani de stat la incubator cand au fost siguri ca nu mor si uite ca in ciuda a toate am trait si traiesc si acuma e randul meu sa fiu mamica!

  4. #4
    Floricica Senior valyi's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.05.2009
    Localitate
    Mangalia
    Postari in forum
    4.048
    Prematurii... citez o fraza de pe un alt site(sper sa nu deranjez pe nimeni)"Prematurii:ESENTE TARI" si chiar sunt,sunt copii ce merita toata admiratia sunt niste luptatori unii la nici 1kg de carne,pacat ca sistemul nostru sanitar nu le da prea multa atentie si prea multe sanse de supravietuire,dar asta este alta treaba care nu vre-au sa o discut.
    Eu am la randul meu un prematur nascut la 32 de saptamani cu 1.700kg,care maine,poimine face 2 anisori,la inceput a fost greu,foarte greu,tratamente,perfuzii(cap,maini,picioare),stat in spital cu el o luna pana a ajuns la greutatea de 2.400 ca alfel nu ne facea externare,am trecut prin clipe groaznice,cu teama ca in seara asta copilul meu (la care nu aveam acces mereu) nu va avea forta necesara sa lupte....dar a avut si acuma suntem bine din toate punctele de vedere.Multumesc lui D-zeu in fiecare zi pentru minunea mea si doresc tuturor mamicilor care au nesansa de a naste prematur forta,putere,curaj,rabdare de a merge mai departe si de as ajuta puiutul sa lupte.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari