Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita SunnyD's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.11.2014
    Postari in forum
    1

    Nefericire Pot fi mama?

    Buna ziua,

    Am vizitat frecvent copilul.ro insa pentru cu totul alte motive fata de ce ma macina acum... Eu si sotul meu suntem casatoriti de 11 ani si de aproape 10 ne tot chinuim sa avem un copilas al nostru care sa ne spuna " mama" si "tata"... nu cred ca are sens va detaliez prin cate am trecut ... sperante false, lacrimi, disperare... ideea este ca toate incercarile au fost fara succes. Am ajuns la varsta de 32 de ani si ma tem ca viata trece pe langa mine. Mi-am dorit enorm sa simt cum creste viata in mine dar sunt dispusa sa sar peste aceasta etapa si trec direct la biberoane :) De cand ma stiu mi-au placut copiii si mi-am dorit sa am cel putin 2 dar... Foarte mult timp am fost suparata pe Dumnezeu si blestemam toate acele femei care fac copii pe banda si pe care, mai apoi, ii arunca la gunoi . Eh si incet incet am inceput sa ma gandesc la varinata de a adopta. Am destule exemple in jur , copii adoptati care au ajuns oameni de valoare. Aceasta este partea frumoasa insa exista si o latura intunecata si alimentata de aproape toti cei care ne cunosc dorinta ... exista si copii ( chiar copii ai unor prieteni apropiati) care, desi au fost crescuti intr-un mediu sanatos, de catre parinti iubitori care le-au oferit tot ce aveau nevoie din toate punctele de vedere, copii care au ascultat glasul sangelui si au urmat calea batatorita de parintii biologici uitand de toate regulile de moralitate invatate de la parintii adoptatori.... Si aici exista doua tabere , prieteni care spun ca si propriul copil o poate lua pe cai gresite si ca nu este o regula ca cel infiat sa se razvrateasca imotriva parintilor doar pentru ca nu sunt din acelasi sange. Mai exista si reticenta familiei largite si ma refer aici la parintii mei , parintii sotului, frati , surori care desi isi doresc ca noi sa avem un copil nu isi dorsc copilul unui strain. M-am lovit de tot felul de idei preconcepute care nu au facut decat sa intareasca samburele de indoiala ... sa sau sa nu ... Nu stiu daca tot ce am scris pana acum are sens , nu stiu daca am reusit sa transmit temerile mele sper ca am reusit sa fiu destul de coerenta . Ceea ce pot spune cu certutudine este ca IMI ESTE FRICA ! Imi este frica sa nu esuez in a educa un copil asa cum treebuie, ma gandesc ca poate daca Dumnezeu a hotarat ca eu sa nu aduc pe lume un copil a stiut le de ce o face... poate nu am ce trebuie pentru a fi mama. Am inceput sa citesc pe internet despre pasii de urmat, despre ce conditii ar trebui indeplinite pentru a obtine acel atestat, despre cat dureaza, despre copii care sunt adoptabili. Nu imi doresc in mod obligatoriu un nou nascut ,desi o varsta cat mai frageda mi-ar oferi bucuria de a trai toate acele momente emotionante alaturi de copilul meu ( colici, nopti nedormite, primul dinte .... imi doresc toate aceste lucruri), dar apoi ma gandesc la copii mai mari care nu mai au sanse sa fie adoptati pentru ca deja " sunt mari". Sunt de parere ca totusi un copil mai mare chiar realizeaza ca tot ceea ce vrem sa facem pentru el este sa ii oferim o viata mai buna. Nu stiu nici daca as vrea un baiat sau o fata stiu doar ca imi doresc un copil sanatos care sa ma iubeasca si pe care sa-l iubesc asa cum stiu eu mai bine. Imi este teama ca nu vom obtine atestatul , desi atat eu cat si sotul meu avem locuri de munca bine platite nu avem o locuinta proprietate personala si ma gandesc ca acest aspect ne-ar depuncta. Offf nu stiu, nu stiu cum sa fac sa depasesc starea aceasta de incertitudine , de frica, nici nu stiu de unde sa incep. Cum sa ma duc eu acolo la un orfelinat si sa aleg ca la piata " il vreau pe asta ca e mai rumen in obraji" Nu stiu cum se procedeaza.... si imi este frica .
    Poate ca am scris mult si fara sens, poate nu o sa intelegeti lupta mea interior sau poate ati trecut si voi prin acelasi lucru. Poate exista cineva aici care imi poate oferi un strop de liniste .

  2. #2
    Floricica Avansata ssinziana's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.11.2011
    Postari in forum
    1.268
    Draga mea!Doar din ceea ce ai scris pot sa imi dau seama ca ai putea sa fi o mama extraordinara,doar ca trebuie sa ai mai multa incredere in tine.Vei reusi,atunci cand vei avea copilul in fata vei sti ce anume sa faci,cum sa procedezi,etc.Am si eu pe cineva care a adoptat o fetita abandonata in spital.A fost mai greu sa o adopte pentru ca a fost nevoie sa faca rost de o casa proprie,etc,dar nu s-a lasat si bunul Dumnezeu i-a daruit o fetita minunata de care sa aiba grija.In legatura cu "alegerea" copilului nu o sa fie ca la piata,desi exista multi copii abandonati nu toti se pot adopta ,iar daca ar fi sa alegi inima iti va spune pe care (desi cauta de mult timp un copil pe care sa-l adopte prietena mea s-a oprit la aceasta fetita pentru ca i se parea ca ii seamana,i se parea ca are ochisorii frumosi si luminosi si a luptat pentru ea ).In legatura cu familia incearca sa nu asculti tot ce ti se spune.Vorbeste cu sotul tau si luati impreuna cea mai buna decizie,nu lasati sa treaca timpul,iar apoi sa va para rau,este groaznic sa ramai in suflet cu o dorinta pe care sa nu poti sa o implinesti din cauza rudelor...Va doresc multa sanatate si Dumnezeu sa va ajute sa luati cea mai buna decizie

  3. #3
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Eu iti pot spune ca a fi mama nu trebuie sa fi gravida,sa treci prin durerile facerii etc...a fi mama inseamna mult mai mult :sa iti pese,sa iti fie teama,sa plangi in timp ce razi,sa hranesti si educi cu toata fiinta ta un pui de om,sa protejezi,sa respecti,sa iubesti neconditionat si fara a asculta de vocile exterioare care te ar putea influenta,sa tipi atunci cand trebuie sa incurajezi cand este cazul sa iti dai viata pt acel omulet...cam asta inseamna sa fi mama !Si oricine incearca sa-ti taie elanul sa te descurajeze ar trebuii sa nu iti pese,sa rupi legaturi chiar familiale daca este cazul pentru ceea ce iti doresti...in privinta riscului,DA el exista si exista si daca ar fi copilul tau natural doar ca atunci poate te ar durea mai rau...parerea mea este ca a adopta este ca un joc la ruleta cu efect mai intarziat...insa eu cred ca merita orice risc daca asta va este dorinta cea mai mare ai putea gasii chiar 2 asa iti v-a fi mult mai usor in viitor))....si oricum la 32 de ani esti tanara eu am nascut la 35 a doua fata si am trecut prin dureri mari pana am obtinut sarciniile dar cu credinta,dr bun si ceva produse naturiste s-a intamplat minunea)))

    Prima sarcina o asteptam de mult si tocmai primisem verdictul ca sunt sterila...insa o infirmiera care m-a vazut si auzise ce a zis dr m-a luat de umar si a zis fa-ti 10 polidine si incearca apoi si vei vedea...nu am crezut-o dar dupa 3 luni am facut o puternica anexita si mi s-a dat polidin si gentamicina apoi am plecat la mare cand am revnit eram gravida cu gemeni ?(unul s-a absorbit la 3 luni) apoi a doua sarcina s-a intamplat cu ajutorul sotului lua branca ursului pt ca era foarte obosit nu ne gandeam la sarcina ...si am ramas gravida )) acum am 2 fete frumoase si sanatoase deci nu iti pierde speranta....sau credinta!!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari