Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita flo_al's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.11.2009
    Postari in forum
    17

    La ce varsta trebuie sa-i spui copilului ca este adoptat?

    Topicul este raspuns la articolul La ce varsta este bine sa-i spui copilului ca este adoptat?

    Foarte interesant subiectul, si e bine de stiut pt, parintii care adopta copii, ca de obicei e mai bine sa le spuna de mititei,cel putin asa consider eu.Am foarte multe cunostinte , chiar si in familie , copii adoptati si vreau sa spun ca toti care au trecut de varsta de 17-18 ani , si au aflat din alte parti adevarata lor identitate, au reactionat urat, au fugit de acasa.Nu este un lucru normal, ca dupa atatia ani, copilul pe care tu l-ai crescut si pe care l-ai considerat al tau, sa-ti raspunda asa. de aceea , e bn sa-i explici de micut, asa v-a intelege, te va respecta si te va considera toata viata parintele lui , si cel mai de pret lucru , te va respecta ca ai putut sa-i oferi un camin si o familie.Aceasta este parerea mea din ce am vazut la cunostintele mele, si sincer va spun ca nu mi-a placut deloc.Multumesc.

  2. #2
    stefaniajohansson
    Guest
    buna! sotul e adoptat, la fel si fratii lui. stie ca e adoptat de cand era mic, de cand isi aduce aminte. mi se pare solutia cea mai buna:)

  3. #3
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664
    Asa avem si noi niste prieteni de familie care au adoptat o fetita si au inceput sa ii spuna de mica (cat putea sa intelaga pentru varsta aceea) ca este adoptata si cu cat crestea primea mai multe informatii si detalii (la fel in functie de cat era de mare si de capacitatea ei de intelegere) si a fost foarte bine asa. Cand a ajuns la adolescenta fetita lor deja era bine informata, stia tot si niciodata nu a dorit sa isi cunoasca mama biologica si ii considera parinti pe cei care au crescut-o. Surpinzator, a luat foarte foarte mult din trasaturile lor (ma refer aici la fizionomie)

  4. #4
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Si eu cunosc cazul unei femei (din America), care dupa 8 sarcini pierdute a hotarat sa adopte un baietel, si cand acesta a mai crescut, pe cand ii citea povestioare din Biblie, ajungand la povestea lui Moise, i-a spus ca asa e si el, ca Moise, ca mama lui nu a putut sa-l creasca, dar ca l-a dat tocmai ca sa-i ofere o viata mai buna. Baietelul a fost super ok tot timpul, si are o relatie speciala cu parintii lui. Asa ca si eu zic ca cel mai bine e sa nu-i ascunzi adevarul.

  5. #5
    narcysa
    Guest
    Parerea mea este ca, cea mai buna solutie este sa ii spui de la inceput totul. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Eu, daca as fi intr-o astfel de situatie, sa am un copil adoptat si trebuie sa ii zic adevarul, eu i-as zice la varsta de +5, ma gandesc ca atunci unii copiii gandesc altfel, si poate ar intelege. Daca nu, cand va creste putin mai mare(7, 8, 9 ani), atunci ar fi momentul potrivit pentru ca la varsta aceea gandirea copilului e mult mai elaborata. Stiu unele cazuri cand parintii adoptivi iau spus adevarul respectivului copil la 20 de ani. Cu asta nici eu nu sunt de acord, e prea tarziu. Un copil de 12 ani stie ce gandeste, si de 10, asa ca atunci ar fi momentul.

  6. #6
    Floricica Senior paulici's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2009
    Postari in forum
    3.046
    Un subiect interesant ... recunosc ca nu as sti ce sa raspund, oricum in mod sigur i-as spune ca este adoptat pana la 18 ani.

    Din pacate adoptia este un subiect prea putin inteles de cei care nu s-au confruntat cu o astfel de sitie, recunosc ca m-am gandit si eu la adoptie in momentul in care fetita mea a plecat la cer, recunosc ca ma vad in stare sa adopt, doar ca cred ca pt adoptie amandoi partenerii trebuie sa fie convinsi ca e o solutie buna.

    Am creeat cateva topicuri care sper sa va faca placere si mai ales sper sa va "provoace" sa va spuneti parerea ... sunt majoritatea legate de societatea in care traim, modul de gandire si de perceptie a unor situatii mai putin placute sau fericite, insa cred ca in fiecare din situatiile dezbatute putem face mai mult ... acceptand situatia ca atare. Astept raspunsuri sincere, pentru a putea intelege mai bine lumea in care traiesc.

    http://www.copilul.ro/forum/bebelusi/mamici-de-ingerasi/parintii-de-ingerasi-perceptia-celorlalti-31657.html

    http://www.copilul.ro/forum/copii-prescolari-si-scolari/copii-cu-nevoi-speciale/sa-nu-fugim-de-ei-si-sa-ii-intelegem-ba-mai-mult-sa-ii-ajutam-31663.html

    http://www.copilul.ro/forum/cafeneaua-mamicilor/discutii-aprinse/copil-cu-copil-31650.html

    http://www.copilul.ro/forum/cafeneaua-mamicilor/discutii-aprinse/cu-rau-e-rau-dar-mai-rau-e-fara-rau-31658.html

    http://www.copilul.ro/forum/cafeneaua-mamicilor/discutii-aprinse/parintii-si-viitorul-ginere-sau-viitoarea-nora-31653.html

    http://www.copilul.ro/forum/fertilitate/selectia-naturala-versus-interventia-medicala-31655.html

    http://www.copilul.ro/forum/fertilitate/comando-probebe-cluburi-de-aspirante/o-noua-sarcina-dupa-o-nastere-prematura-29179.html?daysprune=75

    De asemenea mai recomand un topic deschis in urma cu 1 an de o mamica de pe forum. As vrea sa aduc acel subiect in atentia mamiclor si viitoarelor mamici pentru ca acest forum este forumul meu de suflet si din pacate aici nu prea gasesc informatii utile despre acest subiect care ma intereseaza atat de mult Trombofilia si Sindromul Antifosfolipidic

    Si un topic mai special cel al membrilor din Satu Mare va asteptam pe topic si speram sa ne intalnim si personal, sa facem un grup de prieteni care sa cuprinda atat mammici si tatici de bebelusi si copii mai mari sau mai mici, cat si gravidute si aspirante din Satu Mare

    Va astept la discutii si pareri.

  7. #7
    Floricica Nou Venita tf_1968's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.11.2010
    Postari in forum
    9
    Buna ! si eu sunt mamica unui baietel minunat care acum are 5 ani. L-am cunoscut in maternitate cand avea o luna si se afla in salonul copiilor abandonati, deoarece cea care i-a dat viata a fugit si pur si simplu nu l-a vrut din motive stiute doar de ea. Nu va pot spune cate amotii am avut eu si sotul meu in acea zi cand l-am cunoscut; pot sa va spun ca a fost ceva ce nu pot uita vreodata, dar totusi pastrez o umbra de tristete deoarece erau foarte multi copii acolo care-si asteptau si ei noii parinti dar.... Am urmat procedura standard de plasament, apoi lunga asteptare in care familia naturala trebuia sa-si dea acceptul pentru adoptie si exact cand a implinit un an am avut procesul de adoptie. Este ceva extraordinar care nu se poate exprima in cuvinte, dar pot sa va spun ca am avut o imensa bucurie sa stiu ca totul s-a terminat cu bine. De la inceput ne-am gandit ca nu o sa ascundem ca este adoptat , dar imi este greu totusi sa fac acest lucru.Practic nu stiu cum sa procedez ca sa nu-l ranesc. M-am hotarat in final sa cer ajutorul unui psiholog care sa ma indrume sa fac acest lucru. Totusi astept si parerile voastre. Va multumesc.

  8. #8
    Floricica Cu Vechime isaelena's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.11.2007
    Postari in forum
    6.011
    Din punctul meu de vedere a adopta un copil este cel mai nobil gest cu putinta.
    Tf iti inteleg emotiile, este emotia de ati cunoaste copilul....noi inainte de a ramane eu insarcinata ne gandisem si la varianta de a adopta...si cred ca i+as spune de la inceput, de cand vad ca incepe sa inteleaga, si sa ii explic ca atat de mult il iubim incat noi am ales sa fie copilul nostru...ca un copil adoptat este mult mai iubit decat un copil cu parinti naturali, este mult mai dorit...si pe parcurs el va venmi cu intrebari si voi ii veti explica pe masura posibișlitatilor lui de a intelege, si el va simti ca il iubiti.
    Eu te sfatuiesc sa ii explici ca este iubit si este un copil mai dorit decat multi alti care au parinti naturali, si sa ii povestesti despre emotia de al fi cunoscut...fiindca altfel ai snase ca sa afle in altfel de circumstante si el sa perceapa situatia altfel, si sa considere ca l+ati tradat si ca nu ati fost cinstiti si nu i+ati spus...si ar putea exista un santaj sentimental la un moment dat.

  9. #9
    Floricica Novice vreau_bebel's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2010
    Postari in forum
    439
    Cel mai bine este sa stie de mic, cat este dependent de parinti. Pana creste se obisnuieste cu ideea si pretuieste mai mult fiecare gest al parintelui sau adoptiv.
    Daca are varsta la care se poate descurca singur, 17-18, care oricum e o varsta dificila, relatia se poate degrada serios.

  10. #10
    Floricica Novice goea's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.04.2010
    Postari in forum
    429
    buna seara fetele!O sa va spun si eu o poveste:asm avut o colega,acum a iesit la pensie,care a adoptat un copil.Nu putea face copii,si intr-o zi,o prietena,care era asistenta la spital i-a spus:Maria,vino pana la mine ,am o surpriza pentru tine.S-a dus l-a spital si acolo l-a cunoscut pe viitorul sau copil(acum cred ca are vreo 30 de ani copilul).A fost cea mai mare realizare a vietii ei.S-au hotarat sa nu-i spuna copilului ca e adoptat,pana la varsta de 18 ani,la majorat.si i-au spus,i-au dat detalii si despre mama care l-a parasit(pe atunci studenta la medicina)si i-au spus ca daca doreste,poate sa se duca sa o viziteze.baiatul nu-si cunoaste nici acum mama naturala,de tata nu mai zic,pentru ca "voi sunteti singurii parinti pe care ii stiu.Voi sunteti parintii mei.eu nu cunosc pe altcineva"
    Mona imi pare rau ca testul tau a iesit negativ!lasa,va fi bine,vei vedea!
    va pup si toata stima si respectul meu pentru parintii adoptivi!

  11. #11
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de tf_1968 Vezi mesajul
    Buna ! si eu sunt mamica unui baietel minunat care acum are 5 ani. L-am cunoscut in maternitate cand avea o luna si se afla in salonul copiilor abandonati, deoarece cea care i-a dat viata a fugit si pur si simplu nu l-a vrut din motive stiute doar de ea. Nu va pot spune cate amotii am avut eu si sotul meu in acea zi cand l-am cunoscut; pot sa va spun ca a fost ceva ce nu pot uita vreodata, dar totusi pastrez o umbra de tristete deoarece erau foarte multi copii acolo care-si asteptau si ei noii parinti dar.... Am urmat procedura standard de plasament, apoi lunga asteptare in care familia naturala trebuia sa-si dea acceptul pentru adoptie si exact cand a implinit un an am avut procesul de adoptie. Este ceva extraordinar care nu se poate exprima in cuvinte, dar pot sa va spun ca am avut o imensa bucurie sa stiu ca totul s-a terminat cu bine. De la inceput ne-am gandit ca nu o sa ascundem ca este adoptat , dar imi este greu totusi sa fac acest lucru.Practic nu stiu cum sa procedez ca sa nu-l ranesc. M-am hotarat in final sa cer ajutorul unui psiholog care sa ma indrume sa fac acest lucru. Totusi astept si parerile voastre. Va multumesc.
    De unde apare dificultatea de a vorbi cu copilul despre originea lui biologica si despre parintii adoptivi? Din frica de a nu-l rani spuneti. Asta inseamna ca el se va simti abandonat cand ii spuneti asa cum a fost la inceput. De aceea daca nu stie deja si daca nu s-a vorbit asta de la inceput se pune problema alegerii momentului si modului in care va afla. Acest moment pare incarcat de tensiune din cauza posibilelor reactii emotionale ale copilului. Niciun caz nu seamana cu celalat si este important ca parintii sa poata vorbi despre imposibilitatea lor de a vae acopii pe cale biologica, la dorinta lor de a avea un copil, la posibilitatea de a adopta un copil care a fost comceput de parintii naturali si nascut de mamica lui care insa nu a putut sa-l creasca. Parintilor lui naturali le datoreaza viata chiar daca ei nu au putut face mai mult, nu l-au putut creste.
    Pe de alta parte, cred ca momentul dezvaluirii nu trebuie sa fie unul brusc sau traumatic. Puteti profita de momentele in care cel mic intreaba despre copilaria lui, despre cum a aparut pe lume, asa cum toti copiii intreaba la o anumita varsta. Ei sunt foarte interesati la aceasta varsta de apatritia copiilor, de nastere, privesc cu curiozitate femei insarcinate si pornind de la o astfel de situatie puteti sa vorbiti cu el despre momentul in care l-ati cunoscut. Suficient de incet pentru a nu fi traumatic si in niciun caz spunandu-i "tu nu esti copilul nostru", 'noi nu suntem parintii tai".

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari