Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Cu Vechime adryaana's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.10.2009
    Postari in forum
    7.717

    Adoptia privita prin ochii unui adult adoptat in copilarie

    Am deschis topicul cu gandul la mamele, viitoarele mame sau aspirantele care au fost adoptate.
    Poate unele dintre voi ati vrea sa impartasiti cu noi experienta voastra, daca va amintiti bineinteles.
    Ma gandesc ca acest lucru ar folosi celor care vor sa dea spre adoptie, sa adopte sau tocmai au adoptat un copil.
    Daca va mai amintiti: cum a fost intalnirea cu parintii adoptivi? la ce varsta ati aflat ca sunte-ti un copil adoptat? ati aflat din intamplare sau vi s-a spus?
    Modificata de adryaana; 20.03.2011 la 20:08:03.

  2. #2
    Floricica Cu Vechime adryaana's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.10.2009
    Postari in forum
    7.717
    nu ne impartaseste nimeni din experienta ei?..
    eventual.... experienta cuiva cunoscut...

  3. #3
    Floricica Nou Venita slivneanu2001's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.10.2008
    Postari in forum
    1
    Buna,eu sunt copil adoptat .Ai mei m-au luat la varsta de 2 ani.La 8 ani cam asa ceva am vazut ca am fost marginalizata de copii pe motiv ca eu nu am parinti.Am intrat in casa i-am spus mamei,mama a plecat cred ca la parintii acelor copii...cert este ca lucrurile au intrat in normal pana la varsta de 16 ani cand din intamplare am gasit certificatul de infiere.Atunci nu mai putea nega nimeni,nimic.Am fost foarte suparata pe ei ca nu mi-au spus,ca mi-au ascuns...binenteles am inceput sa le reprosez ca deaia ma bati ca nu sunt copilul tau ca de aia nu imi cumperi nu stiu ce ,etc.
    Ideea este ca parintii mei adoptivi au decedat , eu am acum 37 de ani sunt mama si nici pana la ora actuala nu mi-am cautat parintii naturali .Frica,teama de reactia lor,a mea...nu stiu.Cateodata ma macina curiozitatea dar asa cum apare ,asa dispare.Nu stiu...Stiu doar atat ca ceea ce sunt in viata ,ceea ce stiu sa fac,zilele cand eram bolnava,operata de apendicita....limbile straine pe care m-au pus sa le invat si care astazi ma ajuta sa mananc o paine atat eu cat si familia mea ...le datorez lor.Parintilor mei chiar daca au fost adoptivi!Ei au fost si vor ramane pentru mine parintii mei.
    Sfatul meu ...pentru a intampina eventualele rautati ale vecinilor sau a diverselor persoane care stiu ca ati infiat un copil este bine sa fiti primul in viata lui care ii va spune.El va sti cel mai bine ce decizie sa ia chiar daca este infiat.
    Azi am si eu un baiat de 7 ani dar daca m-ati intreba daca as vrea sa infiez as spune fara sa ezit: DA!
    Respectul acelui copil cred ca va fi mult mai mare cand va intelege intr-o zi acel proverb:NU E MAMA CINE TE NASTE CI E MAMA CINE TE CRESTE!
    Sper ca nu am plictisit cu povestea mea!O seara buna si multa bafta doamnelor care doresc sa infieze.Celor care au infiat sa nu va fie teama de ziua cand va trebui sa spuneti adevarul.

  4. #4
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Sunt de acord cu decizia de a spune copilului cat de curand ca este infiat (si de a face din asta o chestie pozitiva- puteti celebra, pe langa ziua de nastere si ziua adoptiei, si astfel copilul se va simti de doua ori mai special). Si eu am pe inima adoptia, asa ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat (mai vrem sa avem un copil al nostru inainte) ne dorim sa si adoptam.
    Modificata de raluca28; 13.07.2011 la 10:45:44.

  5. #5
    Floricica Nou Venita erato's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.12.2009
    Postari in forum
    95
    Eu sunt o viitoare mama adoptiva si chiar as dori sa cunosc mai multe opinii ale copiilor care au fost adoptati si acum au ajuns adulti. Eu mi-am propus sa-i spun de la inceput copilului meu adevarul, la nivelul lui de intelegere. Sper sa-mi dea Dumnezeu puterea si intelepciunea de a gasi cuvintele potrivite, de a transmite dincolo de cuvinte dragostea mea infinita si neconditionata.
    La mine, bunica mea mea a avut un baiat adoptat si la 3 ani a nascut-o pe mama. Nu i-am cunoscut pe bunica si pe unchiul meu pt ca au murit inainte de a ma naste eu. Din mi-a spus mama mea, a aflat adevarul de la oamenii din sat, iar apoi bunica a fost nevoita sa-i spuna adevarul, dar il iubea din tot sufletul, chiar mai mult decat pe mamamea (asa spune mami). Nici cand a aflat nu s-a intors la familia lui naturala, desi ar fi putut, pt el parinti au fost bunicii mei, i-au oferit dragoste, educatie si tot suportul lor neconditionat.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari