Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169

    Teribila varsta de 2 ani

    Nu ma mai inteleg cu Irina! De abia ce a implinit 2 ani si l-a si luat pe nu si pe niciodata in brate. Are un temperament de ne rapune pe toti. Crizele de nervi nu sunt atat de dese, insa incapatanarea de care da dovada si cum poate ea sa argumenteze de ce nu vrea anumite lucruri te dau pe spate. Este foarte greu, daca nu imposibil, sa o convingi sa faca anumite lucruri chiar daca te inarmezi cu toata rabdarea de pe lumea asta si cu toate argumentele posibile. De multe ori am senzatia ca spune NU, numai pentru ca ii place cum se aude, pentru ca daca ignori tipetele de nemultumire si incepi activitatea pe care i-ai propus-o si ea a refuzat-o atat de categoric, participa cu placere pana la urma. Voi cum negociati cu copiii vostri in situatii de genul acesta? Si cum procedati la crizele de nervi? Ii bagati in seama, ii ignorati, ii luati in brate si le oferiti confortul vostru, va suparati? Eu cred ca am incercat toate variantele si parca niciuna nu are succes

  2. #2
    sadia
    Guest
    Si pe aia de la 16 cum ai s-o numesti?
    Incearca s-o tii foarte apropiata de tine si s-o obrservi foarte bine cand NU e langa tine,eu am una bucata copil de 3 ani si a fc si el asa......
    E un mamos de da pe afara......dar l-am luat cu muuuult calm si i-am explicat orice dar orice!
    Secretul e calmul tau....

  3. #3
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169
    Nu m-ai inteles, eu nu ma plangeam, incercam doar sa gasesc si alte tehnici de negociere cu un copil de varsta asta pentru ca eu am cam incercat tot ce stiam (si stiu cate ceva pentru ca mai am o fetita de 4 ani) si parca nu functioneaza, cel putin nu asa cum ma asteptam eu sa functioneze si cum au functionat la Miruna, fetita cea mare.

    Calma sunt, nu ma enervez, stiu ca trebuie multa rabdare si mult tact, insa ma gandesc ca poate sunt lucruri, tehnici, tactici pe care nu le stiu si pe care alte mamici le folosesc cu succes.

    Nu eu am numit aceasta varsta "teribila" ci asa este numita in cartile de specialitate pentru parinti, fiind cunosuta ca o varsta dificila: "terrible twos"

  4. #4
    Floricica Novice simonacio's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.08.2011
    Postari in forum
    564
    rabdarea e secretul si calmul....pe care de cele mai multe ori nu le ai.
    cand mai plange din motivul ca nu o las sa faca ceva.....pur si simplu o las in pace, bineinteles ii si arat ca nu-mi place spunandu-i ceva de genul" daca mai plangi, plec din camra asta iar daca taci raman), bineinteles daca tace, ii dau un pupic. acum cand ii zic asa, vine ea si-mi da un pupic si tace.
    bineinteles asta nu merge de fiecare data.
    nu cred ca exista o reteta unica, depinde mult de temperamentul copilului dar cred ca toti copii sunt energici, sunt incapatanati si daca nu-i zici ce vrea el sa auda, nu face nici in ruptul capului ceea ce vrei tu.
    spre exemplu : cand mergem intr-un magazin, sau intr-un loc de joaca si vrea sa ia o jucarie (sau mai multe) sau vrea sa mai stea, ii spunem ca le lasam acolo sa se mai joace si alti copii, sau ca mai vin si alti copii sa se joace in locul respectiv si trebuie sa plecam. nu stiu cat pricepe ea, dar asta functioneaza la noi.
    cred ca toate mamicile trec prin ce treci tu ........

  5. #5
    Floricica Cu Vechime ioanabalescu's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.08.2007
    Postari in forum
    9.523
    Citat Postat de pavalina Vezi mesajul
    Nu ma mai inteleg cu Irina! De abia ce a implinit 2 ani si l-a si luat pe nu si pe niciodata in brate. Are un temperament de ne rapune pe toti. Crizele de nervi nu sunt atat de dese, insa incapatanarea de care da dovada si cum poate ea sa argumenteze de ce nu vrea anumite lucruri te dau pe spate. Este foarte greu, daca nu imposibil, sa o convingi sa faca anumite lucruri chiar daca te inarmezi cu toata rabdarea de pe lumea asta si cu toate argumentele posibile. De multe ori am senzatia ca spune NU, numai pentru ca ii place cum se aude, pentru ca daca ignori tipetele de nemultumire si incepi activitatea pe care i-ai propus-o si ea a refuzat-o atat de categoric, participa cu placere pana la urma. Voi cum negociati cu copiii vostri in situatii de genul acesta? Si cum procedati la crizele de nervi? Ii bagati in seama, ii ignorati, ii luati in brate si le oferiti confortul vostru, va suparati? Eu cred ca am incercat toate variantele si parca niciuna nu are succes
    Desi mica, ea incearca sa iti argumenteze. Iti da si explicatia pentru asta, puerila sau nu. Te-ai gandit ca poate nu are chef in acel moment sa faca ce doresti tu? De ce sa nu ne gandim ca asa cum noi poate nu avem chef sa facem tot ce ni se spune, cand ni se spune, asa sunt si ei?
    Incearca sa ii acorzi cateva minute pentru activitatea respectiva, numai daca este obligatorie.
    Daca a facut caca si e musai sa o schimbi pentru ca parfumeaza casa si se si irita si ea spune nu(un exemplu banal), ii spui bine, mai stam 5 minute si dupa aceea, da? Si poate spui 5 minute de mai multe ori dar o sa invete termenul de ragaz. Sa simta ca o intelegi ca nu vrea atunci si ii respecti si ei dorinta.

  6. #6
    Floricica Cu Vechime ioanabalescu's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.08.2007
    Postari in forum
    9.523
    https://www.copilul.ro/forum/parinti...ani-49017.html
    Incearca sa rasfoiesti si link-ul de la topicul asta. Tipa mi se pare extrem de echilibrata

  7. #7
    Floricica Nou Venita alynutza79's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.06.2012
    Postari in forum
    180
    Fiica-mea face luna asta 2 ani si tacticile care functioneaza in clipa in care-l ia pe "nu" in brate sau plange aiurea pentru ca nu-i fac pe plac ar fi:
    - indreptatul atentiei spre o alta activitate. Daca vrea sa faca un lucru nepermis si plange pentru ca nu-i dau voie, se pune pe plans sau se tranteste pe burta si in clipa aceea iau un caiet si incep sa desenez sau merg la calculator si pun o piesa care-i place, incep sa imbrac/dezbrac o papusa, etc(nebagand-o in prima faza in seama...rapid vine sa vada ce fac si se implica si ea)
    - cand il ia pe " nu" in brate ii spun ca "nu" va fi si raspunsul meu pentru eugenia, pufuleti, etc...cand vede ca m-am suparat pe ea vine si spune foarte apasat: nu eugenia, nu pufuleti, rusine Adelina
    - ce functioneaza in cazul ei intotdeauna, tot prin distragerea atentiei: ma uit pe geam si incep sa-i povestesc ce vad pe acolo si curioasa fiind, inceteaza cu plansul si cere sa fie luata in brate pentru a vedea si ea(intr-un minut uita de ce plangea)
    - n-o scot din baie, n-o pun la masa, n-o schimb pana nu-i spun ca urmeza sa facem acel lucru in cateva minute...trebuie pregatiti din timp pentru orice activitate
    - in clipa in care nimic nu functioneaza(rare cazuri) plec si o las in camera spunandu-i clar ca nu ma impresioneaza si ar trebui sa-i fie rusine pentru felul in care reactioneaza.Cuvantul rusine are un mare impact asupra ei, folosindu-l mereu pt a descrie prostiile pe care le face.
    Ce e greu la varsta asta e faptul ca plang des nemotivat.Cand ii intrebi, de multe ori nu stiu ce doresc, iar in alte cazuri sunt constienti ca prin plans obtin ce vor(mai ales in cazul bunicilor, care-s usor de impresionat). Eu nu stiu cum sa gestionez mai bine situatia cu bunicii, pt ca am de lucru cu mama mea mai mult, nu cu fiica-mea. Copilul intelege de cele mai multe ori ca n-are voie sa faca anumite lucruri si cand e cu mine nu le face, dar pe maica-mea o manipuleaza prin rugaminti si plans si ea cedeaza repede.Mi-e groaza sa nu inceapa sa creada ca insistatul si plansul reprezinta solutia pentru indeplinirea dorintelor(incep munca si ramane cu mama acasa).Ar trebui facute cursuri pentru bunici, cum sa-si creasca nepotii fara sa le faca tot timpul pe plac.
    Modificata de alynutza79; 25.01.2013 la 13:27:24.

  8. #8
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    a mea a trecut prin etapa asta chiar inainte de a implini 2 ani si a durat pana pe la 2 si 3-4 luni... credeam ca nu se mai termina, insa nu am facut mare caz...am noroc ca taica-su le ia mai usor pe toate si facea asa, cate o mutra din aia nevinovata el si imi spunea: "e nervoasa, ce, tu nu esti cateodata?". si imi venea sa rad... are si acum momente cand nu are chef de cate ceva, dar ii dau termen: 5-10 minute. ies din camera unde e ea si pe la mijlocul timpului ii spun"mai ai n minute". bineinteles ca doar atunci se apuca. :)))))ce am observat: reactioneaza pozitiv la stimulare verbala, de genul "stiu ca poti sa faci, am nevoie de ajutor ca nu pot singura; tata, uite, Maria m-a ajutat si am terminat mai repede treaba; ce bine ca ai facut tu ordine in dulap ca avem timp sa iesim afara etc". e deja in stadiul in care mananca singura, cand termina duce farfuria in chiuveta, strange jucariile seara si le pune in camera ei, nu arunca nimic pe jos, ci la gunoi, se incalta/ descalta singura, merge singura la baie etc. e adevarat, se apropie de 3 ani. si la fel de adevarat, s-a ocupat taica-su enorm de mult de ea, mai mult decat mine, fiindca a stat de la 1 an cu ea mai mult decat am stat eu.
    crize de nervi inca mai are, mai ales daca e obosita. si uneori are zile proaste. ca noi toti de altfel. si are dreptul sa le aiba. eu personal prefer sa ignor sau sa gasesc o cale de dialog decat sa ma enervez (la inceput aveam tendinta asta, recunosc, si ceea ce obtineam era sa prelungesc si sa amplific starea ei). iau o carte, stiu ca asta ii place, ma uit prin ea si vine si se aseaza langa mine ca sa ii citesc... sau iesim la o plimbare... e dificil, foarte dificil...dar vad ca incet-incet trece...

  9. #9
    Administrator Floricica Nou Venita pavalina's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.11.2009
    Postari in forum
    169
    Multumesc mamicilor pentru sfaturi!

    Distragerea atentiei functioneaza si la noi foarte bine, poate cel mai bine dintre toate strategiile si recunosc ca o folosesc des. Pregatirea este iar importanta si o folosesc tot timpul, pe sistemul: Dupa ce te mai joci 5 minute cu jucaria/papusa (sau orice ii ocupa atentia in momentul respectiv), mergem sa facem baita si sa ne jucam cu Fred (o jucarie de baie pe care o folosim mereu), apoi te scoate mami din cada si ne stergem cu prosopelul cu ratuste, ne imbracam in pijamale si cantam cantecelul cutare (in functie de preferinte, acum suntem la capitolul "Un motan cat un pisoi"), apoi citim povestea si facem nani. O data terminata una dintre activitatile astea o iau de unde am ramas si insirui iar tot ce urmeaza sa facem. De obicei raspunde bine si la strategia asta, insa de vreo 2 saptamani parca nici nu mai are rabdare sa ma asculte si nici nu incep sa vorbesc ca ea si spune NU. De vreo doua zile a inceput chiar sa spuna Nu vreau ( "u leau" pe limba ei) si apoi imi spune "ma joc" sau mananc sau ce face ea atunci. Nu plange, eu nu o iau cu forta si ma tot straduiesc sa o conving.

    De pilda aseara nu a vrut sa adoarma. M-am chinuit 2 ore sa o adorm. Ritualul de somn e simplu, dupa ce facem baita, cantecel, poveste cum am descris mai sus, amandoua se aseaza in pat se stinge lumina si se culca, stiind ca eu sunt in camera alaturata. Functiona bine, acum se da jos din pat si imi spune "cu tine mami", am multa rabdare, nu sunt o colerica, si chiar daca ma enervez si simt ca sunt pe cale sa tip sau sa explodez, ies un pic din camera, trag aer in piept, numar pana la 15 si ma calmez. cand se da jos din pat si imi cere cu mine, o iau in brate o mangai o tin putin si apoi ii spun ca trebuie sa mergem in pat si mergem impreuna de manuta se aseaza sta 5 minute si o luam de la capat. Aseara de la ora 9 pana la ora 11 am repetat actiunea asta de muulte ori. Partea proasta la treaba asta e ca nu o lasa nici pe cea mare sa adoarma, iar cea mare se trezeste cu noaptea in cap sa mearga la gradinita si de multe ori imi e asa de mila de ea cand imi spune dimineata ca ii este somn si cand o vad ca aproape doarme in masina pana la gradi.

    Cred ca traverseaza ea o perioada mai ciudata si cred ca are legatura cu plecatul meu la serviciu. Ii explic in fiecare seara ca dimineata eu plec si ea ramane cu bunica si ca vin cat pot de repede acasa, ca dupa ce se trezeste ea din somnul de pranz se mai joaca putin si ajung si eu... am mai traversat o perioada asemanatoare dar parca nu atat de dificila cand am revenit la job, acum a mai crescut si parca i-a crescut si incapatanarea. Cred ca perioada sarbatorilor cand am fost mai mult acasa a derutat-o putin si acum trebuie sa se reacomodeze cu faptul ca eu plec de acasa si ea ramane cu buni si sa scapam de anxietatea asta de despartire pentru ca pana la urma urmei asta cred eu ca e principalul motiv al revoltei sale.

    In fine, am inteles mesajele voastre, cu rabdare si mult calm trecem si peste etapa asta

  10. #10
    Floricica Nou Venita alynutza79's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.06.2012
    Postari in forum
    180
    Bine ca nu se intampa des sa ai probleme cand vine ora de somn. La noi de vreo doua luni e o adevarata aventura somnul...trecem de la" bine mami , ne culcam"(ea vorbeste foarte bine si face propozitii extrem de corect) la mi-e foame, vreau pe olita, iar mi-e foame(in general mananca mult, orice, dar are un program destul de fix in timpul zilei)- nu scap pana nu-i dau totusi ceva, desi sunt convinsa ca a doua oara cere doar pentru a amana momentul somnului...apoi trecem la iubire si pupici, dupa care vrea sa scrie....intr-un final ma enervez si ies din camera si-l las pe tata sa se ocupe de ea...inevitabil, vrea la mine, spunandu-mi s-o pun pe burta mea, ca adoarme...o pun si incepe sa se alinte, vrea iar mancare, olita si dupa doua ore de zapaceala continua adoarme, cam pe la 23.00- 24.00, pana la 10 a doua zi....mi-e dor de vara, cand la ora 22.00 era in pat, obosita fiind dupa joaca de afara.

  11. #11
    Floricica Novice simonacio's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.08.2011
    Postari in forum
    564
    bine ca mi-ati zis ca sa ma pregatesc. sigur o sa am si eu. deocamdata doarme in patutul ei de unde nu are cum sa se dea jos si e singura in camera. pe pereti si pe tavan sunt lipite diferite personaje la care se uita pana cand adoarme, bineinteles dupa ce bea biberonul cu lapte. dar dupa 2 ani, copii constientizeaza mai bine ca sunt lasati singuri si vor neaparat sa doarma cu parintii. eu tin minte ca deabia cand am intrat la scoala am dormit singura ca mi-era frica de Scaraoschi.
    cu varsta se amplifica si incapatanarea, si probleme devin mai mari....e inevitabil!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari