Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Debutanta Hayeti's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.06.2011
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    1.068

    Sedinta de brainstorming

    Salutare mamici dragi,

    Sunt momente in viata fiecaruia cand se intampla sa se simta depasit de anumite probleme sau situatii. Se pare ca eu traversez tocmai un astfel de moment...si uite ca nu ma fac adepta stilului "fara sfaturi, ca de gresit stiu sa gresesc si singura"...Ba din contra...astept de la voi cat mai multe idei, pt. ca eu deja sunt la colt.
    Una bucata terorist Osmicu' a intrat intr-o perioada foarte agitata...Daca ar fi sa pun lucurile cap la cap, in ultimele luni au fost 4 evenimente iesite din rutina lui: 8 iunie - o nunta, 15 iunie - iesire la curte, 28 - 30 iunie we la munte, 16 - 28 iulie concediu in strainatate.
    Schimbarea s-a facut simtita inca de la primul eveniment, unde a capatat incredere in el si a fost centrul atentiei, fiind singurul copil prezent - noi neavand cu cine sa-l lasam. Nu va imaginati ca am stat mult, de la orele 18, iar la ora 23 eram deja acasa...Dupa we la munte, a inceput sa tipe foarte mult...imediat ce nu-i convine ceva incepe si tipa si nu cedeaza sub nici o forma, nici de vorba buna, nici de "amenintari", ba mai mult, se uita urat, arunca cu obiecte, sau incepe sa tipe intermitent si pe diverse tonalitati, de parca te incearca...Nu merge sa-l distragi, iar daca umbla intr-un loc nepermis si vrei sa il iei de acolo, este jale, tipa pana ramane fara aer.
    Mai nou, de cand ne-am intors din concediu, nu-i mai place nici la baie, desi nu s-a intamplat nimic care sa-i justifice o eventuala frica. Noi nu aveam nici un fel de problema la baita, nici macar la spalatul pe cap...era chiar haios cum de mic stia sa-si dea apa din ochi, fara proteste...Acum incepe sa devin un chin, plansete de la inceput pana la sfarsit...incep sa-mi amintesc de perioada colicilor ...
    Cu mancatul, iar s-a schimbat foarte tare, nu mai manaca la fel de mult ca inainte si nici nu accepta prea multe lucruri...are o alimentatie foarte restransa...adica la capitolul mancare gatita este jale, nu accepta nici un fel de supa/ciorba, pt. ca nu bea lichide, inclusiv apa, ceai...Nici nu stiu ce sa spun ca mananca...daca ar fi dupa el ar manca numai paine, biscuiti si pufuleti, cam atat...Ca solutie de compromis si ca sa-i dau totusi ce ii trebuie, ii fierb multe legume si le fac piure cu unt/ulei, ou/carne...apoi cu fructele...ii fac un castron de multe fructe amestecate cu branza de vaci sau iaurt...Rar il mai pacalesc cu cate un dovlecel umplut si muult iaurt...Sau ii mai plac pastele cu sos de iaurt si usturoi...
    Nu stiu cum sa o scot cu el la capat...si culmea este, daca il vedeti afara, este alt copil. Nimeni nu ma crede ca este asa de neastamparat. Sambata, pt. ca n-a vrut sa intre cu mine in casa si s-a napustit pe usa singur, i-au alunecat picioarele, a cazut in fund si a data cu arcada si nasul in ornamentul de la tocul usii, destul de urat, pt. ca i-a curs sange din nas...
    Dar ne omoara cu urlatul...si eu una ma simt neputincioasa si la capatul rabdarii, pt. ca efectiv te scoate din minti...
    Cum procedati voi cu copiii? Consolati-ma , mai are cineva un terorist ca mine?

    Inteligenta nu i-o pot pune la indoiala...sau faptul ca intelege...Stie ca face prostii...uneori il surprind cum ma urmareste cu coada ochiului si asteapta momentul cand nu sunt pe faza, sa faca trasnaia...si o face!...iar daca se intampla sa-l prind la tanc, isi ascunde fata in maini, rusinat si ma priveste zambind strengareste printre degetele.
    Cu tipetele, inainte tinea sa-l ignor, cand stiam ca e de rasfat sau de nervi...acum tipa pana in panzele albe...nu cedeaza...Interesant este ca atunci cand ma duc la el si il iau in brate, scoate niste chicote de multumire, satisfactie maxima..
    Inca nu vorbeste, dar stie sa arate ochiul, nasul, gura, buricul, stie sa-ti dea obiecte cerute expres...si mai nou, ne arata gesturile insotitoare de la cantecelul in franceza Frere Jaques...
    Invata foarte repede, m-a suprins sa vad ca mi-a luat pila si dadea sa-mi pileasca el unghiile de la picioare, sau la baita a luat periuta sa-si frece unghiile...ba mai mult, odata a gasit termometrul si desi eu ii iau temperatura de la subrat, el se chinuia sa-si dea scutecul la o parte, spre fund...probabil si-a amintit de cand era mic si nu reusea sa faca cacuta...

  2. #2
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    buna, hayeti, ma bucur intotdeauna sa iti citesc postarile atat de pline de culoare, imi dau seama ca te simti neputincioasa si la capatul rabdarii cu micul tero... ce sa spun, poate ar fi bine sa intrebi un psiholog, eu nu am trecut prin experiente din astea, desi si gaza mea tipa sau plange uneori, cand vrea ceva si nu poate obtine sau nu o iau in brate pt ca am treaba, dar la noi inca tine faza cu ignoratul... si daria intelege tot, iti arata partile fetei, mana, piciorul, dar spune putine cuvinte "mama", "cih", "iesi", "ou", chiuie cand vede animale, suntem in faza de chin pentru training la olita si wc cu adaptorul, uneori sta, alteori plange isteric si vrea sa sara de pe wc sau sa se ridice de pe olita, m-am hotarat sa nu ii mai cumpar pampers, acum ii pun numai noaptea si dupa-amiaza la somn, dupa concediu o sa ii pun numai noaptea, iar la somnul de pranz si in vizite sau la plimbare o sa ii pun un scutec cu un chilotel de plastic, ca pe vremea bunicii :)

    cu mancarea, cred ca faci bine ca ii facu piureuri ca sa manance sanatos, ce sa spun, sunt si copii mai mofturosi la mancare, asa era Diana, mijlocia noastra, la fel ne chinuiam si noi cu ea... au gresit si bunicii, care alergau cu mancarea dupa ea prin casa, asa ca alintatura era maxima! la daria, din fericire, s-a schimbat situatia pur si simplu pentru ca ea mananca Doamne ajuta! si pentru ca avem bona, bunicii fiind prea batrani...

    concluzia este sa nu te stresezi prea mult pt mancare, iesi cat mai mult in aer liber cu micul tero ca sa isi consume energia, mai sari peste o masa ca sa I se faca foame, poate tine asa, si intreaba si un psiholog, poate ca osmi simte o tensiune in casa, stresul si oboseala ta, poate ca tati ar trebui sa te ajute mai mult... te pup!

  3. #3
    Floricica Novice supermami's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.02.2007
    Postari in forum
    398
    Sa stii ca am citit si am zambit
    Cred ca multe dintre mamicile de aici s-au confruntat cu asemenea probleme...deci nu esti singura "in suferinta"

    Copilasii fac tot ce le sta in putinta sa ne acapareze atentia, sa se simta importanti si iubiti. Probabil de aici vin crizele de tipete ale piticului...mai ales ca spui ca daca il iei in brate e tare satisfacut! Cred ca e o faza care va trece curand, a invatat sa se manifeste asa pentru ca asa se simte bagat in seama. Mai bine il ignori, si la un moment dat, se va plictisi..si va cauta alta metoda

    Apropo de mofturile la mancare, putini sunt copiii care mananca ce si cat ar trebui.Incearca sa il pacalesti cumva, sa manance din toate grupele alimentare.Pe baietelul meu, care a fost si este un mofturos incurabil, il pacaleam sa manance branza dulce si smantana sau iaurt punandu-le in piureul de fructe.Daca ar stii el cat a mancat asa...
    CU lichidele e intradevar o problema...si pe asta am avut-o! I-am descoperit insa preferinta in a bea cu paiul, si asa consuma lichide domnisorul meu...

    Inarmeaza-te cu rabdare, si gaseste partea frumoasa a lucrurilor. Stiu ca e greu sa faci fata , si usor de dat sfaturi, dar..gandeste-te la mamele copilasilor bolnavi, care au mari probleme de sanatate! Aceste mamici ar da oricat sa aiba "problemele" noastre in cresterea copilasilor...

  4. #4
    Floricica Debutanta Hayeti's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.06.2011
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    1.068
    Multam, mami Flavi...am citit...inca diger...

  5. #5
    sadia
    Guest
    Cat are copilul?Tare te-as mai consola........dar vai de mine sunt in aceeasi oala,si asta de cand l-am retras de la gradi de vara......
    Am fost un pic la mare,pe la piscina,vizite,toate intr-un program normal...darrrrrr eu nu-mi mai recunosc copilul.
    Se arunca pe jos,arunca dupa mine,arunca cu jucarii in copii,chiar da si cate o palma....sunt disperata sunt obosita rau.
    La capitolul mancare la fel:un dezastru...au mai ramas pastele si ceva snitele.
    Eu zic ca pana vom intra din nou in program normal....acum lucrez fff putin eu si sotul fff mult,concedii....Eu cred ca a iesit din ritmul lui obisnuit,atat al meu cat si al tau......

  6. #6
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Ce mult as vrea sa va pot consola si sa va spun "e o faza, va trece in curand". Adevarul asta este: copilasii vostri se afla la varsta frustrarilor, a negarii, a crizelor de nervi. Se vor linisti atunci cand vor fi stapani pe miscarile si pe limbajul lor.
    Irini nu a facut prea multe crize de isterie. Se mai enerva si ea, dar se potolea relativ repede si era foarte cooperanta. Dar ea la 17 luni avea in vocabular 600 de cuvinte (le am inca notate intr-o agenda) si deci reusea sa isi exprime nevoile... de aceea cred ca a fost un copil linistit la varsta respectiva.
    Noi acum, la aproape 4 ani, am dat de belea cu ea. Cateodata imi vine sa o bat, pe bune. Nici eu nu stiu cum reusesc sa ma abtin. O mai bruschez uneori... Astazi de exemplu, eram pe strada. Il aveam pe bebe in brate iar Irini mergea linistita pe langa mine, cand brusc, a luat-o la goana in fata mea. Aici unde suntem acum, strazile nu au trotuare, deci mergeam pe carosabil. I-am strigat de cateva ori sa se opreasca pe loc, dar don'soara se prefacea ca nu aude. La fiecare cuvant de-al meu, fugea si mai tare, alergand in zig-zag spre mijlocul strazii. Am grabit si eu pasul pana cand am ajuns-o din urma si am prins-o de mana pe care i-am strans-o destul de tare, pana la limita durerii, in acelasi timp explicandu-i ca e foarte grav ceea ce a facut... Pana acasa (care era la 20 de metri distanta) am dus-o tragand-o efectiv dupa mine. Simteam ca imi crapa capul de nervi...
    Si avem o lista lunga de astfel de "evenimente" care se petrec la ordinea zilei...
    Brusc, la 4 ani, Irini a devenit foarte rebela, neascultatoare si nervoasa. Uneori ma simt si eu foarte neputincioasa si chiar nu stiu cum ar trebui sa procedez ca sa nu ii accentuez si mai mult comportamentul asta...
    In primul rand, trebui sa gasim cauza unui astfel de comportament. La noi cred ca de vina este faptul ca de 7 luni a aparut bebe-Gogu in viata noastra si nu prea mai avem atat de mult timp pentru Irini. Sper sa fie o perioada de tranzitie iar gaza sa isi revina la normal...

  7. #7
    sadia
    Guest
    Sunt multe multe care s-au schimbat la fiu-miu...in vara asta.Are 3 ani 4 luni..........vb ,face fraza....Am tot dat vina pe cald,pe educatoarele noi de la gradi de vara.....dar nu e asa ,copilul meu imi creste...
    Faza cu strada ma dispera.....imi iese cand nici nu visez.Strig si nimic...ma stiu si vecini.

  8. #8
    Floricica Debutanta Hayeti's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.06.2011
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    1.068
    De ce v-am cerut eu sfatul, in primul rand....Pt. ca de-a lungul anilor, am cunoscut femei care erau mame innascute, aveau simt matern inca inainte de a avea copii...genul de femeie care stie sa-ti descrie cu amanunte ce miros si textura are pielea unui bebelus. Apoi, mai sunt femei care sunt mame adevarate si au 2, 3, 4 sau chiar mai multi copii si deja au termeni de comparatie, sunt familiarizate cu personalitati diferite si deja au invatat cum sa procedeze...Pe ele pot sa te bazezi ca iti inmaneaza "instructiuni de utilizare copil" acreditate ..

    Eu trebuie sa recunosc ca nu sunt nici una, nici alta. Nu sunt nici femei de cariera, nici mama adevarata...necazul este ca printr-o imprejurare nefericita am fost si sunt mai mult fiica parintilor mei decat sora, sotie si mama.

    Nu vreau sa ajung la momentul in care imi voi pierde rabdarea si ii voi tabaci fundul...ufff, desi recunosc, uneori vad negru in fata ochilor. Tipetele sunt asa de o tonalitate, ca efectiv ai impresia ca iti scoate creierii pe urechi, prin sfredelire...Nu ai cum sa nu te enervezi...eu sunt de obicei un monument de rabdare....Trebuie sa existe solutii decente...ma gandeam chiar sa ne programam la un psiholog, nu neaparat pt. copil, ci sa-mi deschida mie capul...sa fiu capabila sa-l inteleg...Ok, sa admitem ca copilul vrea sa fie centrul atentiei...unde exact se afla delimitarile acestui centru? Lui nu i-a placut niciodata sa fie tinut in brate, alintat, pupat, corcolit...tot ce face o mama sau un parinte cu puiul lui...Atunci ce altfel de atentie vrea?

    Nu mai reusesc sa o scot la capat cu el in nici un fel...Nimic din ce-i placea si facea nu mai este valabil acum...parca l-a schimbat cineva cu alt copil. Asta in casa...Si da...are si gesturi violente, ma loveste cu putere in cap si peste fata, desi niciodata nu l-am batut asa si nici in familie nu a vazut asta...ce-i drept, i-am mai tras cate una la cur, cand se ingroasa gluma...
    Deja sa fii langa el si "pe faza" nu mai reprezinta o garantie ca boacana nu se intampla, pt. ca te sfideaza de-a dreptul...si isi vede de treaba...

    Afara este asa un copil rusinos si nu-i prea auzi gura, este generos, tot ce are imparte cu toti, nu e genul care isi tine jucariile numai pt. el si nici genul care ia jucariile altor copii. In vacanta, a primit niste sandalute piuitoare...vreau sa va spun ca verisoara lui, putin mai mare ca varsta decat el, dar ca gabarit mult mai mica...l-a trantit de podea si l-a descaltat, fara ca asta mic sa schiteze vreun gest de impotrivire...ba ii mai luase si frica...
    Si inca ceva...este un copil care are destul de bine inradacinat sentimentul pericolului...este foarte precaut...el nici acum nu alearga si nu coboara sau urca un prag, daca nu sunt langa el sa-i dau un sentiment de siguranta si sa il ajut...nu prea se catara...ma rog, nu face mai nimic care simte el ca il pune in pericol...asta e si motivul pt. care de cand a inceput sa mearga, nu a cazut mai deloc...

    Cele mai multe cunostinte mi-au spus ca sa ma consolez, este o faza prin care trec toti copii...si se va duce de la sine pe la 4, 5 ani...

  9. #9
    sadia
    Guest
    Da asa mi s-a zis si mie......chiar azi vb cu un profesor universitar,si imi spunea ca are doar o personalitate prematura,e maturitatea care se instaleaza,maturitate in ghilimele.......si energie care debordeaza.Si ca va trece pe 4-5 ani.......deci mai e.......
    Copii sunt diferiti,asa ca........ce auzi tu la alte mamici,aud si eu si mi se pare ca sunt mami eroi,dar nu e asa.......fiiecare mama e minunata pt copilul ei

  10. #10
    Floricica Novice supermami's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.02.2007
    Postari in forum
    398
    Draga Hayeti,Spui ca micutului tau nu-i plac dovezile de afectiune. Poate asa ti-a dat de inteles, dar, in sinea lui, de asta are nevoie.
    Toti oamenii, mai mici sau mai mari, au nevoie de iubire si de dovezile ei, de afectiune, etc.


    In ce priveste faptul ca te loveste, aici trebuie sa-i dai de inteles ca e ceva rau ce face. Ignora-l dupa aceea, nu-i mai vorbi..sau incearca orice alta modalitate de a-i demonstra ca daca face rau are numai de pierdut.

  11. #11
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Dupa mine e o perioada grea pt copil, pentru ca incepe sa vrea diverse si nu poate sa la obtina. Nu stie sa se exprime, nu stie care sunt "regulile noastre". La Tina etapa asta a fost pe la 1 an si ceva, dupa ce a inceput sa mearga mai bine. Apoi a inceput sa si vorbeasca si pe la 1 an si 6 luni s-a potolit. Am crezut ca acum la Robi e el mai domol si scapam de etapa asta in care la orice ii interzici se isterizeaza. Dar la el a aparut mai tarziu. El plange de se invineteste de exemplu pentru ca plecam din casa si nu luam motocicleta, sau ca nu il las sa bage mana in wc. Mi-e greu si mie sa il aud ca face asa, dar n-am cum sa il fac sa nu mai simta aceste emotii. Asta e mersul. Tot ce pot face e sa ii fiu alaturi, sa il tin in brate, sa ii spun ce simte, sa ii spun ca o sa treaca si vom gasi altceva placut de facut. Sa am rabdare, sa inteleg ca pentru el este greu. Sa inteleg ca are nevoie sa testeze limitele ca sa invete ce poate si ce nu poate sa faca. In primul rand incerc sa imi scot ideea din cap ca el ar vrea in vreun fel sa ma enerveze, ca face ceva impotriva mea. Daca vrea atentia mea, mie asta nu mi se pare un rasfat, mi se pare perfect normal la varsta asta. Si pe cat pot incerc sa fiu acolo pt el. E greu mai ales cand trebuie sa te si imparti intre copii. Dar ei se obisnuiesc.

    Apropo, Ana, din ce povestesti de Irini... mai recunosc si eu pe la noi faze de genu... Dar sa stii ca ma gandesc ca poate si noi ca parinti pt ca ne e mai greu sa gestionam 2 copii, cerem mai mult de la copilul mai mare si nu mai avem atata rabdare cand gresesc... vrem sa ne putem baza pe ei, macar la anumite faze. Daca ar fi fost singuri poate vedeam lucrurile altfel. Oricum nu mai sunt singuri si niste sacrificii trebuie sa faca si ei, cum facem si noi, cum face si copilul mai mic. Dar poate ar trebui sa le acceptam ca asa sunt lucrurile acum, si sa nu ne mai enervam. Uneori simt la noi ca frustrarea mea ca nu ii pot gestiona pe amandoi copii asa cum era cand era doar unul, se mai revarsa asupra Tinei mai ales... ca ma gandesc ca ea e mai mare si ar putea sa faca mai mult din cum spun eu. Dar si ea e draguta frustrata la randul ei si ea inca atat de micuta incat are multa nevoie de timp si afectiune.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari