Ultimele discutii din forum
  1. #12
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Ziua buna!

    La noi vad ca situatia se agraveaza pe zi ce trece.
    In afara de faptul ca Irini are o relatie idilica cu "nu", a inceput sa ne sicaneze la maxim. Nu o afecteaza deloc faptul ca ii spun ca "doar copiii rai fac ceea ce tu tocmai ai facut". In timp ce eu evit sa ii spun direct "esti rea", vine singura cu replica "Irini e copil rau", dupa care rade diabolic si cauta sa faca ceva care sa ma enerveze si mai tare. Inainte, daca ii sugeram ca e rea, isi cerea scuze si incerca sa isi indrepte greseala...
    Cand se enerveaza, incepe sa tipe pana cand are senzatia de voma. Stie ca inainte ma speriam cand o vedeam ca varsa iar acum vrea sa provoace singura un astfel de episod pentru a ma manipula pe mine.
    Cred ca singura solutie este sa o ignor... Poate asa trecem mai usor de faza asta...

  2. #13
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Ana,
    iti recomand cartea Copiii sunt din rai de John Gray. Eu am gasit-o cel putin interesanta, este despre educatia pozitiva.
    In cartea aia zice, si eu sunt perfect de acord, ca e mai bine sa le cerem direct copiilor ceea ce vrem sa faca, decat sa o luam pe ocolite, cu tot felul de explicatii, predici, intrebari retorice, etc.
    Asta cu copilul rau ii induce niste sentimente negative... nimeni nu vrea sa se simta rau. Cred ca se poate incadra la categoria rusinarea copilului. Eu zic ca e mai eficient si sigur mai pozitiv sa ii spui de ex vrei te rog sa nu mai faci X chestie? Sau si mai bine daca ai gasi o alta activitate cu care sa inlocuiasca ce face. De ex in loc sa zici nu mai arunca mancarea pe jos (sau cum ai dat tu ex, copiii rai arunca mancarea pe jos), ai putea spune, lasi te rog mancarea pe masa? Eu de ex ma confrunt cu problema aruncat mancarea si asa ii spun, sau ii ofer un bol pentru ceea ce vrea sa arunce. Si sa stii ca merge destul de bine. Si chiar n-are de ce sa se simta prost la asemenea cereri.
    Ideea e ca pana pe la 9 ani nu prea au logica, nu prea stiu ce si cum sa faca, e mai usor sa urmareasca instructiuni si sa vada exemplul tau. Iar autocorectarea o invata prin faptul ca ii ceri sa faca altfel si te vede si pe tine ca face altfel.
    Iar cu ignoratul chiar nu cred ca se rezolva... mai degraba sa asculti mai mult sa vezi care sunt chestiile care o preocupa, deranjeaza.
    Nu stiu cat de bine am explicat, oricum cel mai clar intelegi daca citesti cartea.

    Sincer sunt curioasa cum va fi cand vom ajunge si noi la etapa asta si ce parere o sa mai am atunci despre ce am scris acum :)
    Modificata de ankag; 12.08.2011 la 16:23:11.

  3. #14
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Anka, am inteles foarte bine ce ai vrut sa spui.
    Nu am citit cartea despre care aminteai, insa sa stii ca pana acum am avut exact tactica despre care zici.
    La noi insa nu prea mai tine faza cu alternativa. Pana acum cateva saptamani o foloseam cu mare succes. de foarte putine ori ii spuneam "nu face asa", "nu e voie", "nu arunca" etc... Intotdeauna ii ofeream o alternativa la ceea ce facea, si de fiecare data functiona. Si evident, de fiecare data o laudam. Irini a fost un copil foarte receptiv (inca mai este) si foarte ascultatoare.
    Acum nu stiu ce s-a intamplat cu ea.
    Ma gandesc ca poate de vina e faptul ca de mai bine de o luna este in preajma bunicilor. A fost 2 saptamai alaturii de parintii sotului meu (si noi impreuna cu ei, nu am lasat-o singura), au urmat 2 saptamani in care am plecat de la socrii, am fost acasa, dar am avut-o pe mama la mine, iar acum suntem iar cu socrii mei. Ma gandesc ca poate fetei mele i-au crescut coarne :))))

    Acum, nah, nu va imaginati ca face cine stie ce boacane... De exemplu: sta pe scaun si rasfoieste o carte. Dupa ce se plictiseste de ea, in loc sa o puna pe masa, in mod intentionat, ii da drumul pe pardoseala. sau: nu are voie sa stea in picioare pe scaun si ea exact asta vrea sa faca. Sau vreau sa ii prind parul pt ca ii intra in ochi, si cand ma vede cu clama incepe sa alerge si sa strige "prinde-ma mamiii". Iar daca o prind, tot nu sta...:))) Cam astea sunt nazbatiile pe care le face... Nu sunt grave, dar eu tot in categoria "obraznicie" le bag...
    E posibil sa fie totusi la varsta la care incearca sa vada care sunt limitele parintilor si vrea sa le impinga cat mai departe... Nu stiu. Mai am de studiat la subiectul asta. Studiu pe cazul fiica-mii :)))
    Modificata de anna_creteanu; 12.08.2011 la 16:42:15.

  4. #15
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Perioada asta, pe care psihologii o numesc si prima adolescenta, iar mai nou The terrible twos (e teribila, mai mult pentru parinti :) ), e necesara pentru dezvoltarea rmonioasa a copilului. El abia acum se descopera pe sine ca fiinta individuala, separata de mama si de tata, cu personalitate si vointa proprie. Acum incepe sa vada ca poate sa aleaga si el, sa spuna da sau nu- si mai ales sa vada cine e seful. Copiii, la varsta asta si nu numai, incep sa testeze limitele adultilor, sa vada cat si pana unde le merge. Cine e seful? Cine are ultimul cuvant de spus? Si, poate ca va vine greu de crezut, dar ei prefera intotdeauna sa stie ca adultul e seful, ca adultul e in control, ca nu poate face tot ce vrea din mama si din tata. E o situatie similara ca adolescentul care nu are pic de respect sau consideratie fata de proful care nu il poate stapani si nu se poate impune. Bine, asta nu inseamna sa ii frangi personalitatea, dar e bine sa fii ferm.
    Eu sunt singura persoana de care asculta Silviu, pentru ca mi-am dat osteneala sa fiu consecventa cu el. Si pentru ca ma asculta cat de cat, ma inteleg mai bine cu el decat taica-sau, care acum il pedepseste pt o chestie, si maine nu il pedepseste pt aceeasi chestie. Si in felul asta pot sa fac si altceva cu e decat sa ma lupt continuu cu Silviu.
    Am zis ca la noi a durat tranzitia cam 6 luni, dar nu 6 luni de NU constant (desi am avut o perioada care mi s-a parut fff grea, cand de la schimbatul pampers-ului, la imbracat, la iesit afara si la intrat in casa, ect, TOATE erau o lupta- si mai eram si gravida). Acumzic eu ca e ceva mai bine:) Sper ca la 3 ani o sa fie si mai bine!

  5. #16
    Moderator Floricica Avansata NicoleD's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.05.2011
    Postari in forum
    1.467
    Noi suntem in perioada lui "nici gand" sau "probabil ca nu".

    Am trecut si noi prin perioade de "NU", dar incet si cu rabdare a devenit ascultator.
    Am avut si am ambii copii, cel putin cand suntem in afara casei, foarte ascultatori si docili!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari