Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita si_mona's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.05.2012
    Postari in forum
    3

    Frica de oameni necunoscuti

    buna tuturor...am un baietel de 1an si 8 lunicaruia ii este foarte frica de toate persoanele care intra in casa chiar daca le-a mai vazut si cu alte ocazii sau au mai fost in casa la noi...cat despre intratul intr-o casa straina...nici vb.pe strada de ex este ceva mai social insa la parcul de joaca refuza compania celorlalti copii.am incercat sa-i explicam ca e in siguranta, ca nimeni nu vrea sa-i faca rau sau sa-l ia din casa,ca nici copii nu ii fac nimic vor doar sa se joace,fara succes insa.apoi am incercat sa ignoram panica lui sa ne comportam relaxat cu persoanele care vin in casa fara sa-l mai cocolosim si pare sa functioneze oarecum in sensul ca pana la urma accepta, insa destul de greu dar oricum mai bine fata de metoda explicatului cand oricum nu are cand sa asculte ce ii spunem.nu stiu daca procedez corect si nici nu pot sa identific vreo cauza a acestui comportament insa si mai ingrijorator este ca pare sa se accectueze cu varsta....ne ziceam ca o sa mai creasca, mai pricepe si o sa-i treaca da cand colo parca e mai rau...in rest e un copil normal dezvoltat care se comporta ca un copil de varsta lui cu noi ai casei.va rog sa-mi oferiti un sfat referitor la cum ar trebui sa procedez....

  2. #2
    Floricica Novice simonacio's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.08.2011
    Postari in forum
    564
    Buna! am mai intalnit copii asa cum spui tu si eu zic sa-l mai lasi pana la 2 ani jumate sau cand va putea comunica si dupa sa mergi cu el la un psiholog, deocamdata e prea mic si nici nu poate zic prea bine motivul pentru care se sperie.
    ignorati-i in continuare teama asta si voi comportativa normal fata de straini. eventual sa-l duceti la gradinita vreo 2 ore, intai va plange dar pe urma se va obisnui.

  3. #3
    Floricica Nou Venita Miha_p's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.05.2011
    Postari in forum
    28
    Salutare!Si eu ma confrunt cu o problema de genul asta.Baietelul meu are 1 an si 7 luni si parca ii e frica de copii de ceva vreme.Daca se apropie un copil de el in parc sau pe strada vine repede la mine si acolo sta pana pleaca copilul.Sau daca e la nisip si se joaca singur si mai vine cineva nu se mai joaca,sta si se uita numai,si asta de langa mine.Nici la noi nu a mers treaba cu explicatul ca nu ii face nimic acel copil,ca mami e aici....Cu adultii nu avem probleme numai cu copii...Ma gandesc ca o fi o perioada in dezvoltarea lor care o sa treaca...

  4. #4
    Floricica Avansata hande's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2010
    Postari in forum
    1.594
    Si noi am trecut printr-o asemenea etapa,in jurul varstei de 18 luni.Nu aveam probleme cu cei care intrau in casa,in schimb se temea de copilasiii din fata blocului.Toti se repezeau sa o pupe sau sa se joace cu ea,erau galagiosi si probabil ca fata mea a inteles gresit comportamentul lor.Dupa doi ani nu au mai fost probleme,cand a inceput sa inteleaga mai multe,sa vorbeasca mai bine,etc.Dupa aceea, plecam cu plansete in casa la 9 jumatate seara ,pentru ca voia sa mai stea la copii.

  5. #5
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de si_mona Vezi mesajul
    buna tuturor...am un baietel de 1an si 8 lunicaruia ii este foarte frica de toate persoanele care intra in casa chiar daca le-a mai vazut si cu alte ocazii sau au mai fost in casa la noi...cat despre intratul intr-o casa straina...nici vb.pe strada de ex este ceva mai social insa la parcul de joaca refuza compania celorlalti copii.am incercat sa-i explicam ca e in siguranta, ca nimeni nu vrea sa-i faca rau sau sa-l ia din casa,ca nici copii nu ii fac nimic vor doar sa se joace,fara succes insa.apoi am incercat sa ignoram panica lui sa ne comportam relaxat cu persoanele care vin in casa fara sa-l mai cocolosim si pare sa functioneze oarecum in sensul ca pana la urma accepta, insa destul de greu dar oricum mai bine fata de metoda explicatului cand oricum nu are cand sa asculte ce ii spunem.nu stiu daca procedez corect si nici nu pot sa identific vreo cauza a acestui comportament insa si mai ingrijorator este ca pare sa se accectueze cu varsta....ne ziceam ca o sa mai creasca, mai pricepe si o sa-i treaca da cand colo parca e mai rau...in rest e un copil normal dezvoltat care se comporta ca un copil de varsta lui cu noi ai casei.va rog sa-mi oferiti un sfat referitor la cum ar trebui sa procedez....
    Buna ziua,


    Precum ati vazut deja, multi copii se manifesta asa si multi parinti au fost ingrijorati sau deranjati de acest comportament, aparent inezplicabil, mai ales fata de persoanele mai cunoscute. Intr-un alt topic, o mamica spunea ca cel mic reactioneaza asa de cate ori vine bunica paterna in vizita si mamica resunostea ca vine rar...


    In psihologi copilului, faza este desscris incepand de la 8 luni si are numele de ”angoasa de figura strainului” si se refera la momentul in care copilul reuseste sa faca diferenta intre cunoscut si necunoscuti.
    Amploarea manifestarilor depinde de la copil la copil si de la familie la familie.
    Intr-adevar, in mod spontan, cu explicatii din partea parintilor, linistiri, luat in brate, impacat, gasit sau adus de acasa lucruri familiare (jucarii) in casele in care parintii merg in vizita cu copilul, faza dispare incet-incet.


    Exista situatii insa cand frica de straini, manifestata in forme diferite (ca reticenta, distanta, inchidere in sine, retragere, chiar fobie) persista toata viata sau reapare in anumite intervale de timp. Se poate recunoaste de exemplu la copii care se tem la scoala de profesori sau le este rusine sa raspunda sau sa intrebe, sa vorbeasca cu oameni necunoscuti (vecini, rude indeprtate etc). Un alt exemplu sunt manifestarile de timiditate prezente la toate varstele.


    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

  6. #6
    mada_lyna
    Guest
    si lui Robert al meu i-a fost teama de barbati in jurul varstei de 1 ani si jumate.
    De ex, ii era f teama de tatal finului meu, si dak acel om era intr-o camera,noi eram in cealalta.
    cred ca e o faza,o etapa prin care trec toti copiii.
    la unii se manifesta mai rau la altii mai putin
    acum suntem ok, nici nu ii baga in seama pe oamenii necunoscuti,doar dak i se adreseaza si chiar nu ii place persoana respectiva, riposteaza.
    deci, vesti bune: trece!

  7. #7
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Si Irini a avut o perioada in care s-a comportat asemanator. Nu m-am ingrijorat prea tare, pentru ca stiam ca asta poate fi o faza in dezvoltarea ei... Asta a fost pana in jurul varstei de 18-20 de luni.
    Acum are 2 ani jumate si are un comportament destul de echilibrat; nu ii este teama de straini dar nici nu se arunca la ei in brate. Pur si simplu, are nevoie de timp (20-30 de minute) pentru a se acomoda si pentru a se asigura ca este in siguranta. Apoi... daca simpatizeaza persoanele, ofera pupici si imbratisari.

  8. #8
    Floricica Novice qwer1's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.12.2009
    Postari in forum
    597
    Copilul meu spre exemplu plangea cand intram in apartamentul unor vecini(doar in acea casa plangea), cum vedea ca ne apropiem urla cat il tineau plamanii.Nu-mi explic nici acum de ce, insa cred ca a fost totul din cauza ca acele persoane din apartament mereu se napusteau asupra lui sa-l imbratiseze, sa-l pupe etc. si se speria.Acum insa ma roaga sa mergem pe la ei:)

  9. #9
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de qwer1 Vezi mesajul
    Copilul meu spre exemplu plangea cand intram in apartamentul unor vecini(doar in acea casa plangea), cum vedea ca ne apropiem urla cat il tineau plamanii.Nu-mi explic nici acum de ce, insa cred ca a fost totul din cauza ca acele persoane din apartament mereu se napusteau asupra lui sa-l imbratiseze, sa-l pupe etc. si se speria.Acum insa ma roaga sa mergem pe la ei:)
    Sigur ca cel mic nu face deosebirea intre intentia agresiva si manifestarea (impusiva, agresiva) a iubirii. Cand cineva se napusteste, asa cum spuneti, asupra ta, te aperi. In plus, sa nu uitam dimensiunile copiilor, ei sunt foarte mici in raport cu oamenii mari. Nu stiu daca va amintiti cum ii priveati in sus si cum toate lucrurile erau mai inalte, cand nu ajungeati la intrerupatorul de lumina sau nu vedeati ce e pe masa decat daca va cocotati pe scaun dar cu siguranta putem observa asta la copiii din jur.
    De asemenea, la aceasta varsta copiii nu pot spune ”nu-mi place de vecina pentru ca miroase tare a parfum” sau ”nu-mi place fata lui X ca are alunite” etc. Copiii nu pot evita persoanele care nu le plac si nici nu pot vorbi despre ce nu le place. Ba mai mult, nici nu pot sa ”treaca cu vederea” aceste lucruri pentru ca nu au acces la alte parti din personalitatea acelor oameni.
    Cand eram mica (4 ani), nu puteam suferi o matusa, care ma pupa foarte mult si ma tinea foarte aproape de fata ei si mirosea a pudra. Mereu ma ascundeam cand venea in vizita (prea des mi se parea mie) si ii spuneam mamei de ce nu-mi place iar mama imi spunea ”este o femeie extraordinara, este foarte culta, stie 3 limbi straine etc”, lucruri pe care eu nu le putea observa si aprecia. Pentru mine, era ”cea care nu-mi place cum miroase si de care trebuia sa ma ascund caci daca ma prindea nu-mi mai dadea drumul”.


    Asociatia Romana de Psihanaliza Legaturilor de Familie si Grup "Enrique Pichon Riviere"

  10. #10
    Floricica Nou Venita bebellino's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.10.2011
    Postari in forum
    281
    Citat Postat de si_mona Vezi mesajul
    buna tuturor...am un baietel de 1an si 8 lunicaruia ii este foarte frica de toate persoanele care intra in casa chiar daca le-a mai vazut si cu alte ocazii sau au mai fost in casa la noi...cat despre intratul intr-o casa straina...nici vb.pe strada de ex este ceva mai social insa la parcul de joaca refuza compania celorlalti copii.am incercat sa-i explicam ca e in siguranta, ca nimeni nu vrea sa-i faca rau sau sa-l ia din casa,ca nici copii nu ii fac nimic vor doar sa se joace,fara succes insa.apoi am incercat sa ignoram panica lui sa ne comportam relaxat cu persoanele care vin in casa fara sa-l mai cocolosim si pare sa functioneze oarecum in sensul ca pana la urma accepta, insa destul de greu dar oricum mai bine fata de metoda explicatului cand oricum nu are cand sa asculte ce ii spunem.nu stiu daca procedez corect si nici nu pot sa identific vreo cauza a acestui comportament insa si mai ingrijorator este ca pare sa se accectueze cu varsta....ne ziceam ca o sa mai creasca, mai pricepe si o sa-i treaca da cand colo parca e mai rau...in rest e un copil normal dezvoltat care se comporta ca un copil de varsta lui cu noi ai casei.va rog sa-mi oferiti un sfat referitor la cum ar trebui sa procedez....


    Citeam postarea ta si ma intrebam daca nu cumva baietelul tau a fost lovit de un alt copil sau poate de o alta persoana (de aceasta din urma din greseala). Poate s-a intamplat fara ca tu sau altcineva (bunica, tatal etc.) sa observe.
    Eu nu m-am confruntat cu aceasta problema. Bebelino a avut o foarte scurta perioada cand in momentul in care ne intalneam cu o persoana straina avea nevoie de 2-3 minute de acomodare, dupa care nu mai avea nicio problema in a comunica. Mai mult chiar (am mai postat asta) de pe la 2 ani si 3 luni l-am invatat sa cumpere singur. Intra singur in magazin (eu il astept la intrare) cere ce are nevoie plateste, ia restul si produsul, multumeste, saluta si pleaca. La supermarket sta in caruciorul de cumparaturi, iar la casa pune produsele pe banda, apoi plateste s.a.m.d.
    Insa imi amintesc ca inainte de a reusi sa-l dezvat de obiceiul de a lovi copii, a lovit un baietel. Din momentul in care a fost lovit, baietelul acela fugea pur si simplu de el de cate ori il vedea.

  11. #11
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Si eu cred ca e doar o faza, care va trece de la sine, fara sa il fortati in vreun fel sa iasa din ea. Niciodata nu l-am indemnat pe S. sa se apropie de o persoana pe care nu o place, copi sau adult, a avut si el simpatiile si antipatiile lui, dar cred ca deocamdata e bine sa stati sa vedeti daca nu e doar o chestie pasagera.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari