Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Debutanta miriam82's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2011
    Postari in forum
    780

    Despre despartiri, de Isabelle Filliozat

    Exista un topic aici despre dependenta de mama, sau de un adult. Am sa pun aici un articol, destul de lung, dar care mi s-a parut interesant de citit in intregime, care poate ajuta. Este preluat de aici.
    Despărțirile | Despre Taina Căsătoriei
    Deoarece este prea lung, il voi imparti in doua.

    """Pentru un copil mic, cea mai grea încercare este despărțirea.
    Despărțirea la naștere

    Uneori, despărțirea între mamă și copil este inevitabilă încă de la naștere. Unele probleme de sănătate pot necesita îngrijire, competențe și materiale specifice, care nu sunt disponibile la spitalul dvs. Maternitățile sunt din ce în ce mai pregătite pentru a păstra legătura mamă-copil, dar acest lucru nu este posibil întotdeauna. Totuși, când vi se spune : „E imposibil”, insistați și verificați ! Când intrați într-un spital, deveniți un „pacient”, dar acesta nu este un motiv ca să vă supuneți !

    Primul meu copil s-a născut prin cezariană. După ce am fost cusută, am coborât în camera mea și am aflat că fetița urma să-mi fie adusă abia peste o oră. Margot, având o temperatură și o greutate mică, „trebuia” să stea în incubator. Era primul meu copil, nu eram pregătită să fac față invaziei medicale. N-am știut să ne opunem categoricului „Atâta timp cât temperatura ei e scăzută, trebuie să stea la cald”. însă corpul meu sau cel al tatălui ei erau la fel de calde ca incubatorul !
    Dar de ce era „imposibil” să coboare incubatorul ?

    „Incubatoarele nu se mută. Persoana care pregătește incubatoarele la etajul dvs. începe lucrul peste o oră.”

    Credeam că visez ! Jean Bernard a luat incubatorul, sub injuriile infirmierelor care urlau :
    „N-aveți dreptul !

    — îl iau. Dvs. n-aveți dreptul să lăsați bebelușul singur aici, când mama lui e cu un etaj mai jos !”

    A coborât incubatorul și, firește, n-a fost nici o problemă.

    Nathan s-a născut prin cezariană cu o problemă cardiacă. A fost transferat de urgență la un spital competent. Din cauza operației, mama lui nu 1-a putut însoți. L-a urmat însă tatăl. Vorbea cu bebelușul, îl lua în brațe. Când personalul i-a cerut să părăsească încăperea pe timpul nopții, a refuzat. Nu se punea problema să-și lase copilul suferind singur în acel univers străin. Voia să se culce lângă el. A dormit pe podea, sub leagăn ! S-a încercat totul pentru a-l descuraja să rămână lângă copilul său.

    Dar hotărârea lui a fost atât de puternică, încât personal f~a dat bătut. în a doua seară i s-a dat o saltelută. Dacă toti S1 toate mamele ar fi dat dovadă de atâta fermitate, probai1 ca spitalele s-ar fî pus la punct și ar fi inventat structuri de pn11111*6 care respectă nevoile unei familii.

    Dacă despărțirea este cu adevărat inevitabilă, vorbiți ck,sPre ea. Da, vorbiți-i bebelușului ! Vă aude. Nu înțelege cuvintele dar sesizează intenția. Este stupefiant să vezi cum un sugar încetează să plângă sau să facă greva foamei atunci când i se e*P^ca foarte simplu ce se întâmplă.

    Un bebeluș înseamnă mai mult decât un tub digestiv Știința ne-a demonstrat acest lucru (am avut nevoie de dovezi ștnn- țifice fiindcă eram orbi și surzi).

    Deși încă nu folosește cuvintele, vorbește cu corpul. Prin strigăte. încearcă să comunice. Are dreptul să găsească un sens- Creierul lui înregistrează deja tot ce aude. Are nevoie de informatiiii despre ce se petrece.

    Despărțirea în perioada creșei

    Mai târziu, când mama reîncepe serviciul, este moment^ sa~l ducă pe copil la creșă sau la școală. De la Frangoise Dolto încoace, atitudinea față de copiii mici s-a schimbat. Aproape peste tot> personalul creșelor este atent la nevoile copiilor. Aproape Peste tot se propune o pregătire, o perioadă de adaptare în care pann~ tele este binevenit, până când copilul începe să se simtă în l^Ș111 său. Aproape peste tot veți fi ajutat să vorbiți cu copilul dvs iar personalul îi va vorbi despre dvs. atunci când lipsiți. Un copil este un pachet pe care-l depui undeva și apoi te întorci să-l iei’ C1 o persoană care are dreptul la propriile păreri !

    îl duceți la creșă fiindcă reîncepeți lucrul ? N-are de ales’ dar are dreptul să-și exprime emoțiile.

    Dacă după primele câteva dăți copilul dvs. plânge în continuare atunci când plecați, încearcă să vă spună ceva. va gândiți că „o să treacă”. Plânsul indică o suferință.

    Este tentant să-i interpretați lacrimile ca pe un refuz a rămâne la creșă în timp ce dvs. lucrați. Nu vă grăbiți să concluzii. Gândiți-vă la ce trăiește copilul dvs. și încerci sa_1 identificați nevoia. Are legătură cu hrana ? Cu locul ? Cu prczen~ ța unui alt copil ? Este o reacție față de propria dvs. angoasa Poate chiar dvs. vă simțiți abandonat ? . „

    Vorbiți-i. Și mai ales nu mințiți ! Vă place munca dvs- S1 va pare bine că o reluați ? Asta nu știrbește cu nimic drag0^tea Pe care i-o purtați copilului. Comunicați-i bucuria pe care O simțiț1 la lucru ! Unui copil îi place să-și vadă mama fericită. dam

    vina despărțirii pe altcineva (pe societate, pe șeful încercăm să evităm confruntarea cu emoțiile copilului. Aceasta nu ?

    va accepta cu mai multă seninătate absența dacă i-o prezentați ca pe o constrângere independentă de voința dvs., ci dimpotrivă. Asumarea responsabilității vă aduce mai multe satisfacții pe termen lung și este mai sănătoasă pentru copil. De asemenea, când nu va voi să meargă la școală, nu-i trântiți fraze de genul :

    „Toți copiii merg Ia școală la vârsta ta, este obligatoriu.”

    Este fals ! Școala nu e obligatorie în Franța. La șase ani, instruirea devine obligatorie, nu școala. La fel de bine ați putea să-l învățați să citească acasă. Dacă preferați școala este alegerea dvs., alegere dictată poate de programul de lucru, dar care depinde de dvs., nu de lege. De ce ne mirăm că mai târziu copiii noștri ne mint și fug de responsabilități, dacă noi îi mințim și încercăm să punem pe seama altora răspunderea propriilor alegeri ?

    Preveniți întotdeauna !

    E adevărat că bebelușii n-au noțiunea timpului, dar este important să le dăm informații din vreme. Chiar și un copil foarte mic are nevoie de timp pentru a se pregăti. Dacă vă pregătiți să plecați pentru o oră, este suficient să-i spuneți copilului în dimineața aceea (dar nu cu două minute înainte). Pe de altă parte, dacă veți lipsi o săptămână, dați-i de știre copilului cu cel puțin o lună înainte.

    La drept vorbind, de ce să nu-i strecurăm o vorbă din ziua în care am luat decizia ? O despărțire implică două persoane.

    Un anunț făcut din vreme le oferă celor doi timpul necesar pentru a asculta emoțiile, a anticipa, a construi o punte între clipa plecării și cea a întoarcerii, pentru a-și asculta reciproc nevoile și a elabora strategii care le permit să se simtă legați în continuare.

    Ar prefera un tricou cu mirosul dvs. sau mai curând un mic obiect care vă aparține ? Ori o fotografie ? Făcând pregătiri împreună, vă simțiți apropiați. în timpul absenței dvs., când privește fotografia, vă miroase haina sau atinge obiectul, va reface legătura cu aceste clipe de apropiere.

    Când copilul este cel care pleacă, un obiect sau o haină impregnată cu mirosul dvs. rămân valorile călăuzitoare. Lăsați-l să-și aleagă singur ce l-ar ajuta — fotografii ale părinților, un
    ursuleț de pluș, un obiect din casă, o jucărie familiară îl ajută să simtă că tata, mama și casa continuă să existe, chiar dacă el nu se află acolo.

    In cazul unui copil mai mare, puteți face un tabel mare cu compartimente reprezentând zilele, pe care să le bifeze pe măsură ce trec. Puteți să-i pregătiți un fel de cutie cu portițe pe care le va deschide în fiecare zi, descoperind un mesaj de dragoste, o bomboană sau un cadou micuț. Inventați !

    Amintiți-vă că nu este suficient să discutați o dată și gata. Vorbiți-i de multe ori, repetați, chiar dacă nu-i place să vă audă vorbind despre asta. Pe măsură ce evenimentul se apropie, emoțiile se schimbă.

    0 Vorbiți-i despre persoana care se va ocupa de el.
    Nu vă încredințați niciodată copilul unei persoane pe care nu o cunoaște.
    Unii copii au nevoie de timp pentru a căpăta o încredere reală în cineva. Nu este suficient să stea cu cineva o oră ca să-l cunoască. în măsura posibilului, dacă trebuie să vă lăsați copilul în grija unei persoane pe care nu o cunoaște bine, permiteți-le să facă cunoștință cu adevărat și să se pregătească reciproc, împreună, pentru absența dvs.

    ............continua in urmatoarea postare
    Modificata de miriam82; 28.09.2011 la 11:39:39.

  2. #2
    Floricica Debutanta miriam82's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2011
    Postari in forum
    780
    ........... continuare
    0 Vorbiți cu copilul despre ce va face când veți fi despărțiți. Astfel își formează niște repere. Continuă să existe și
    în timpul absenței dvs.
    0 Descrieți-vă planul. Dați-i explicații. Spuneți-i întotdeauna adevăratele motive ale despărțirii. Nu mințiți niciodată și nu dați impresia că ceea ce este o alegere din partea dvs. ar fi o
    obligație impusă din exterior.
    0 Vorbiți despre dvs., despre sentimentele pe care le trăiți:
    „Sunt tristă că plec de lângă tine, o să-mi lipsești.”
    0 Ascultați emoțiile copilului. Are dreptul să-și manifeste furia, tristețea sau frica.
    0 Descrieți cum va decurge regăsirea.
    Ucenicia despărțirii
    0 Jucați-vă de-a v-ați ascunselea.
    Freud a descris jocul mosorului, în care un copil aruncă un mosor, ținând firul și spunând „fort” („departe” în germană), apoi îl aduce înapoi trăgând de fir : „da” (iată-l). Fort da, a plecat, s-a întors. Acest joc, la fel ca mai târziu jocul de-a v-ați ascunselea, îl ajută pe copil să învețe să gestioneze absența și regăsirea. Unui copil mic nu-i place să se joace de-a v-ați ascunselea decât în anumite condiții. Se ascunde astfel încât să-l găsiți foarte repede, alege aceeași ascunzătoare de douăzeci de ori la rând și plânge dacă ascunzătoarea e prea greu de găsit.
    0 Citiți povești în care se vorbește despre plecarea unui părinte, neliniștea copilului, întoarcerea și ușurarea. Puteți vorbi
    despre o carte :
    „Și ție ți-a fost puțin frică ieri, când am plecat, la fel ca bebelușilor. Apoi m-am întors. Mamele se întorc întotdeauna. Săptămâna viitoare o să plec din nou pentru două zile. Poate o să te simți puțin singur, la fel ca bebelușii. Două nopți n-o să fiu aici ca să ne îmbrățișăm seara. Pe urmă mă întorc.” 0 Obișnuiți-l treptat.
    în măsura posibilului, planificați despărțiri care să respecte capacitățile copilului. Când copilul are mai puțin de doi ani,
    evitați să stați despărțiți mai mult de douăzeci și patru de ore. Mai târziu știe să vorbească și să spună ce vrea. Ascultați-l.
    Când ar trebui să organizați primele vacanțe în afara casei ? După părerea mea, când copilul este capabil să spună că-și dorește așa ceva. Ar fi înțelept să începeți printr-o noapte petrecută la bunica sau la un prieten și să creșteți progresiv durata absenței.
    0 Și nu plecați NICIODATĂ fară să spuneți la revedere !
    Poate astfel veți evita să vă confruntați cu lacrimile lui, dar trădarea va rămâne o pată neagră în relația voastră. învățați mai curând să primiți și să împărtășiți lacrimile. Ele însoțesc o modalitate sănătoasă de a gestiona despărțirea.
    Rămâneți în contact pe durata despărțirii
    Pentru un adult, cincisprezece zile trec repede, dar pentru un copil de doi ani ele reprezintă o veșnicie.
    0 Telefonați ! Scrieți ! Trimiteți faxuri ! Manifest ați-vă existența.
    Preferați să nu-i dați telefon ca să nu plângă ? Eventual evitați să sunați la ora de culcare, dar sunați ! Dacă plânge după ce a pus receptorul în furcă, aceasta îi permite să-și exteriorizeze suferința. Verificați dacă persoana care are grijă de el va ști să-i fie alături când plânge și nu-i va cere să se poarte ca un băiat mare !
    Este prea ocupat cu joaca ? A auzit dorința dvs. de a-i vorbi, știe că nu-l uitați.
    Pe de altă parte, dacă nu-l sunați, ar putea să-și pună întrebări, fară să vorbească cu nimeni ! Persoana care îl îngrijește vă va spune că totul a mers bine. Nu v-a reclamat prezența nici măcar o dată. N-a vărsat o lacrimă… A înțeles că trebuie să-și ascundă suferința. N-o va mărturisi decât psihologului, douăzeci de ani mai târziu !
    Imaginați-vă că iubitul dvs. lipsește o lună sau două (echivalentul unei săptămâni pentru copilul dvs.). Distanța este crudă, ați dori atât de mult să-l strângeți în brațe. Când vorbiți cu el la telefon, sunteți emoționată, vă este greu să închideți, vă vine să plângeți. Gândiți-vă însă că, de teamă să nu vă audă suspinele, neliniștit la ideea că vă face să suferiți, nu vă sună deloc cât lipsește ! Cum ați trece prin așa ceva ?
    Copilul dvs. are dreptul la aceeași atenție ca dvs., la același respect față de nevoile sale, cu atât mai mult cu cât este mic și nu și le poate satisface singur.
    0 Rămâneți cu copilul ? Ascultați-l vorbind despre cel absent.
    „Unde este tata ?” mă întreabă Margot (la doi ani și jumătate) de douăzeci de ori la rând. De fiecare dată îi răspund :
    „La birou, iubito.”
    După o clipă, îmi dau seama că-i răspund mecanic și atunci
    o întreb :
    „Dar tu ce crezi, unde este tata ?”
    — E la birou, lucrează pe calculator sau poate vorbește cu un client.”
    De fapt, punându-mi întrebarea, ea nu căuta un răspuns. Era felul ei de a-mi arăta că se gândea la tatăl ei.
    „Te gândești la tatăl tău” ar fi fost un răspuns mai
    binevoitor și mai potrivit.
    Uneori, pentru a nu stârni emoții nedorite, anturajul evită să vorbească despre cel absent. Dacă vă străduiți prea mult să
    evitați subiectul, copilului i se va părea suspect. Permiteți-i să vorbească despre asta, să formuleze ce simte, ce își spune.
    0 Nu vă așteptați să vă sară imediat de gât.
    Lăsați-i timp să prelucreze informația. Poate avea nevoie de câteva minute pentru a integra noua realitate : mama s-a întors. De asemenea, poate că vrea să termine ce făcea în momentul acela ! Aveți grijă să nu interpretați acest răgaz ca pe un dezinteres din partea lui. Lucrurile stau exact pe dos. Vrea să se simtă întreg la reîntâlnirea cu dvs., vrea ca bilele să fie aranjate sau
    desenul terminat.
    0 Evitați să vă năpustiți asupra lui și să-l acoperiți cu sărutări. Nu lăsați ca momentul regăsirii să devină o sursă de nesiguranță. Da, chiar și sărutările pot crea neliniște dacă nu
    sosesc în ritmul lui. Deschideți brațele, ghemuiți-vă ca să fiți la înălțimea lui și lăsați-l să vină către dvs.
    0 Adorabil la creșă, infernal acasă ?
    întreaga zi acumulează tensiuni pe care nu-și permite să le elibereze de față cu niște străini. Le rezervă pentru dvs., știind că le primiți bucuros. Dvs. îl iubiți în continuare, chiar dacă este
    supărat.
    0 Băiatul dvs. face mutre când vă întoarceți ?
    Vă convine fiindcă vreți să stați liniștită, vă spuneți repede „n-are chef de mine” și vă ocupați de altceva ? Tocmai ați ratat un moment potrivit.
    Băiatul dvs. este furios fiindcă n-ați fost lângă el. I-ați lipsit și acesta este modul lui de a v-o spune. Ascultați-l. Pentru a reparat absența, vrea să vă pună la încercare dragostea, interesul, dorința de a vă juca cu el. Nu-l dezamăgiți! în loc să-i spuneți:
    „Când îți trece îmbufnarea, vino să te joci!” Fiți direct:
    „Am chef să mă joc cu tine cu mașinuțele.”
    Primele rupturi afective
    Voi — tatăl și mama — sunteți persoanele fundamentale. Apoi vine restul familiei, bunici, unchi și mătuși. Dar copilul se atașează și de alții. Deseori, părinții au tendința să ignore importanța primelor relații extrafamiliale.
    Dacă copilul este îngrijit de o asistentă maternală sau de o bonă, se întâmplă să fie nevoie să o schimbați. Bătrâna iese la pensie, tânăra își termină studiile și își găsește de lucru ori se întoarce în țara ei… Preveniți-l pe copil imediat ce aflați. Faceți poze ca să aveți mai multe amintiri. Cereți-i persoanei să vorbească cu copilul și să-i dezvăluie motivele plecării sale. în măsura posibilului, faceți ca momentul despărțirii să dureze.
    Din diverse motive, prieteniile din primii ani de școală rareori durează. Societatea noastră este din ce în ce mai mobilă. Prietenii își schimbă domiciliul, pleacă în alt cartier, se mută la o altă școală. Copilașul dvs. de trei sau patru ani poate că nu vorbește despre asta, dar mai curând fiindcă nu știe cum s-o facă decât pentru că nu simte nimic.
    Vă mutați ?
    O schimbare de domiciliu este și ocazia unei rupturi afective. Copilul o va depăși cu atât mai bine cu cât se simte suficient de sigur pe el. Dacă îi lipsește siguranța interioară, pierderea reperelor obișnuite se poate dovedi traumatizantă.
    0 Ajutați-vă copilul să-și vizualizeze viitorul, să anticipeze. Pe cât posibil, duceți-l de mai multe ori să viziteze împreună cu dvs. locurile în care va trăi de acum înainte. Și dvs. aveți această nevoie, nu-i așa ?
    Gândiți-vă că pentru el schimbarea înseamnă și mai multă nesiguranță decât pentru dvs., chiar dacă nu trebuie să se preocupe de aspectele materiale ale mutării (și poate chiar din această cauză).
    0 Faceți-l să participe din plin.
    De îndată ce este posibil, încredințați-i responsabilități. Sub pretextul că vrem să-i ferim pe copii de neplăceri inutile sau, mai prozaic, ca să nu ne împiedicăm de ei când facem pachetele, îi îndepărtăm, privându-i astfel de un lucru foarte important.
    Sarcinile materiale care însoțesc o mutare ne ajută să ne luăm adio de la vechea locuință și ne pregătesc s-o înfruntăm pe cea nouă. Faptul de a așeza lucrurile în cutii retrezește în noi atașamentul față de obiecte, ne permite să le revedem istoria.
    Când e foarte mic, copilul poate să-și pună jucăriile într-o cutie. Dacă e mai mare, putem să-i încredințăm responsabilitatea de a închide toate cutiile, de a le numerota, de a scrie pe fiecare cutie conținutul ei…
    în afară de cazul în care încă nu știe să meargă, nu e bine să închidă ochii, să vă acorde toată încrederea și să se lase dus. Ajutați-vă copilul să-și construiască resursele și să trăiască schimbarea în mod conștient. Ajutați-l 1) să-și ia rămas bun de la trecut, 2) să fie conștient de sine și de ceea ce rămâne constant în această schimbare și 3) să anticipeze viitoarele sale
    activități în noul loc.
    însoțiți schimbările
    1. Doliul trecutului
    Etapele doliului sunt: refuzul, furia, negocierea, tristețea și, în fine, acceptarea. Lăsați loc tuturor acestor emoții. însoțiți nostalgia. Găsiți fotografii din trecut, evocați amintiri…
    2. Spațiul intermediar
    între două lumi, două apartamente, două epoci ale vieții, este util să ne creăm un spațiu interior, pentru a avea răgazul să simțim ceea ce rămâne neschimbat. Acest spațiu ne permite să clădim o punte între trecut și viitor, să simțim continuitatea vieții între ce a fost și ce va fi. Putem observa asemănările, diferențele și modul în care acestea din urmă se pot dovedi constructive.
    Acest spațiu ne permite să ne simțim viața interioară, încrederea în noi, resursele personale. Evocați alte schimbări peste care ați trecut cu bine.
    3. Anticiparea
    Vizualizați viitorul. Imaginați-vă ce va fi. Proiectați-vă în viitor și decideți ceea ce vreți."""

  3. #3
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Excelent subiectul si foarte bine structurate informatiile... cred ca multe dintre noi au trecut sau trec in fiecare zi prin momentul despartirii de copil... pentru mine inceperea muncii a fost deosebit de grea, dupa ce am stat cu ea un an si 2 luni, cred ca sufeream mai tare ca ea. acum e totul in regula, rar mai plange dimineata, dar se potoleste repede.

  4. #4
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Eu nu pot spune cum ar reactiona Silviu daca ar trebui sa il duc la gradinita- prima despartire a mea de el a fost cand s-a nascut Cati si a trebuit sa merg la maternitate :) , dar atunci a ramas cu bunicii si tati si a suportat despartirea foarte bine. De atunci, l-am mai lasat 2 zile la bunici cat am fost cu Cati la investigatii la Bucuresti, si la fel, nici o problema. Sper ca se va adapta usor si la gradi :) - la anul, cand va fi mai mare.

  5. #5
    Floricica Nou Venita miha_mika's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.03.2011
    Postari in forum
    91
    iti multumesc miriam82!!! orice pe aceasta tema ma intereseaza! am un baietel de 1an si 5 luni! mi-e groaza ca o sa vina vremea sa-l duc la camin avand in vedere ca nu-l pot lasa cu nimeni(pt ca nu vrea). este nascut prematur si 24h din24 a stat numai cu mine, avand oarece probleme cu respiratia si nimeni nu s-a incumetat sa stea cu el! acum e bine dar toate incercarile mele de-al obisnui si cu altcineva nu au nici un rezultat, plange pana lesina! chiar si in casa daca nu ma vede plage, e peste tot langa mine...sper sa gasesc o cale sa trec si peste asta! sanatate multa!

  6. #6
    Floricica Debutanta miriam82's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2011
    Postari in forum
    780
    Ma bucur daca te-a ajutat articolul, Miha_mika. Si mie mi s-a parut ca acopera destul de bine mai multe situatii si de aceea l-am si postat pe tot, chiar daca e lung.

  7. #7
    Floricica Novice georgiana20's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2010
    Postari in forum
    567
    Eu am lasat-o pe Eleni fetita mea in repetate randuri la bunica ei cand am fost in tara , ptr 5-7 zile, nu a fost o problema, ea fiind f legata de tatal ei , fiind mica nu prea a inteles k am lipsit, cel putin asa cred eu , nu a plans ,ultima data a ramas la bunicii in august , avand 1 an si 5luni.Acum insa la 1 an si 7luni a inceput sa vb mai bine si incepe sa ceara acel lucru care vrea, In repetate randuri cand ramane la bunica ei si noi iesim la o cafea sau la stiu eu unde, mai intai de toate trebuie sa plecam fara sa isi de-a seama ca plange f mult,daca nu vede cand plecam nu zice nimic,sta se joaca si mai ales daca o scoate afara nu zice nimic, dar cand incepe sa se plictiseasca sau vede poze cu noi prin casa , incepe si se uita la usa si zice Mamaa sau Babaa (tata) .. dar asa ca si cum mai are putin si incepe sa planga. Deci ma gandesc cu groaza cand va trebui sa mai merg in tara ca ma va cere , striga cu insistenta , nu uita :(

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari