Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita mikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.09.2008
    Postari in forum
    157

    Crize de plans si furie

    am o fetita de 2 ani si 3 luni care merge la cresa.in colectivitate este cuminte,atenta,receptiva,invata usor lucruri noi,si acasa a invatat poezii si cantecele datorita surorei mai mari ca ea cu un an si 2 luni,insa cand vine de la cresa are un comportament iesit din comun,plange daca nu i se ofera ce doreste,se tavaleste pe strada,tipa,se uita urat,arunca cu jucarii sau diverse obiecte,impinge surioara sau o trage de par,ar face tot timpul lucruri rele,iar cand plange se opreste foarte greu....nu stiu cum sa mai procedez cu ea,am incercat si cu pedepse,si cu recompensa,daca nu mai face x lucru primeste ceva bun,am incercat sa nu o bag in seama crezand ca ii va trece si nu va mai face prostii,o atentionez ca daca mai arunca cu ceva sau daca nu isi ridica jucaria de pe strada o trag de urechi..pur si simplu nu stiu ce sa ii mai spun sau ce sa ii mai fac ca sa nu mai aibe un comportament atat de urat.si mai ales pe strada,uneori imi e teama sa nu imi scape din mana si sa iasa in fata vreunei masini...mentionez ca le ofer amandorura aceeasi atentie,nu fac separatisme intre ele...va rog daca ma puteti ajuta cu vreun sfat sau parere!
    va multumesc!

  2. #2
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    mikiss, multi copii trec prin asa ceva si depinde foarte mult de tactul parintilor pentru a rezolva problema. si a mea a avut cateva tentative de a fec crize de nervi si de isterie de cand a inceput gradinita, insa am rezolvat destul de usor. nu zic ca nu mai incearca si ca nu a imprumutat deja obiceiuri proaste de acolo(de exemplu ea niciodata nu a plans fara motiv si acum, cand nu obtine ce vrea incepe sa tipe, fara lacrimi, un gen de teatru pe care il vede la ceilalti care fac asa ceva pentru a atrage atentia educatoarei in lipsa parintilor). la cresa se comporta frumos pentru ca stiu ca acolo nu are cine ii proteja, nu sunt parintii langa ei si nu au curaj sa sara calul fiindca nu stiu exact la ce sa se astepte. copiii sunt inteligenti, uneori mai mult decat ne dam noi seama.
    cum am rezolvat eu cu a mea? intreband-o de ce face asa ceva. si nu am lasat-o pana nu mi-a raspuns, chiar daca la inceput m-a costat ceva timp si nervi fiindca facea si mai urat. si raspunsul a fost: nu stiu. unul simplu si calm, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. e o modalitate de defulare a restrictiilor de comportament din colectivitate, dublata de frustrarea celor cateva ore cat e departe de casa si de toata lumea ei. ca sa nu mai aiba timp de asa ceva i-am cautat ocupatie imediat ce iese pe poarta gradinitei: ii ducem de acasa ceva ce a lasat neterminat (un desen, o carte de colorat, vorbim despre cum vom face, un cd nou cu muzica pentru copii si ii spun ce contine ca sa o fac curioasa, o pun sa imi povesteasca despre ce a facut, imi arata ce au lucrat in ziua respectiva - de obicei vine cu cate un obiect sau desen facut de ea etc. ) cand ajungem acasa prima data face un dus, asa s-a obisnuit si vad ca ii face bine fiindca o calmeaza si in acelasi timp ii trezeste si pofta de mancare. apoi mananca si doarme la pranz. dupa amiaza iesim in parc sau la plimbare sa-si consume energia. daca e urat afara, facem ceva activitati in casa, construim, desenam, citim povesti etc. sau ii pun muzica si danseaza. de obicei dupa ce doarme la pranz nu prea mai e problema cu ea, e vesela.
    incercasem si eu cu pedepse sau cu alte metode, dar nu prea a functionat. asa ca ne-am adaptat noi. pedeapsa cea mai mare pentru ea e sa stea singura in camera ei, cu usa inchisa. se potoleste, e adevarat, insa la urmatoarea tura e si mai rea. asa ca am renuntat si vad ca asa, cu vorba buna, FARA RECOMPENSA, merge mult mai bine.
    eu nu sunt de acord cu recompensele pentru orice, comportamentul civilizat si respectul pentru ceilalti nu trebuie recompensat, e o datorie, nu o performanta. recompensa ii voi da la final de an scolar daca va fi cazul sau cand va face ceva iesit din comun, si nu cand voi insista eu, ci cand o va face din proprie initiativa.
    pedeapsa fizica iar e o mare tampenie, chiar daca multe mame nu sunt de acord cu mine. eu nu-mi pot masura fortele cu un copil de 2 ani si daca am chef sa dau in cineva, caut una de seama mea sau dau in sacul de box. stiu ca suna aiurea, insa am lucrat cu copii mult timp si stiu ca strica foarte mult, violenta naste violenta, indiferent daca e verbala sau fizica.
    nu stiu daca te va ajuta cu ceva ceea ce ti-am spus, incearca sa te apropii de ea, sa ii dai siguranta, sa ii explici ca mersul la gradinita e pentru ea, ca o va ajuta sa se faca mare si sa se pregateasca pentru scoala, sa stii ca ei inteleg foarte multe. explica-i totul, vorbeste cu ea, vezi care ii sunt temerile... stiu ca e foarte greu, ai 2 copii si o casa, probabil si un loc de munca, e foarte dificil sa te imparti si sa ai rabdare in atatea locuri, dar, crede-ma, merita.
    succes!

  3. #3
    Floricica Nou Venita mikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.09.2008
    Postari in forum
    157
    iti multumesc foarte mult pentru raspuns,voi incerca sa ma apropii mai mult de ea.o duc la cresa cu metroul,si in metrou e cuminte,vorbim,povestim,insa cand ne intalnim in parc sau in fata blocului si cu sora cea mare care vine de la gradinita se schimba total...de aceea am mentionat mai sus ca nu fac separatisme intre ele.dar ceai mica cand o vede pe cea mare trebuie sa aibe un motiv sa faca urat..sunt momente cand se joaca cu ea,apoi se plictiseste si se schimba si incepe sa faca prostii..nici eu nu sunt de acord nici cu recompensa nici cu bataia,dar crede-ma,uneori chiar nu stiu ce sa ii fac.de multe ori imi vine sa plang..pentru ca vin de la servici si abia astept sa fiu cu ele,sa ne relaxam,sa fim vesele,sa povestim,sau in alt caz ele sa se joace si eu sa gatesc,si in loc sa am parte de linste si armonie cea mica petrece putinul timp acasa facand crize si plangand...facea crize din astea si inainte de a merge la cresa,dar nu asa de des ca acum...sper sa o luam usor pe drumul cel bun,rabdare am,si ma rog sa am in continuare.iti multumesc inca o data pt raspuns!

  4. #4
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    nu ai pentru ce... ti-am zis, nu sunt specialist, am studii de psihologie, insa psihologie scolara, nu a copilului atat de mic... si eu invat din mers... acum, citind ce mi-ai raspuns, crezi ca ar avea vreun motiv de gelozie fata de sora cea mare? sau unul de abandon? se intelegeau bine inainte sa fie separate? ca daca raspunsul e da, e posibil sa fie suparata pe ea...

  5. #5
    Floricica Cu Vechime ioanabalescu's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.08.2007
    Postari in forum
    9.523
    Pe care din cele 2 fetite o lasi prima la cresa/gradi? Incearca sa o duci pe cea mare prima, sa vada cea mica ca nu este singura care e dusa de acasa. Sa nu se inradacineze in capsorul ei ca pe cea mare o tii langa tine si pe ea o lasi la cresa. Posibil sa fie si asta un motiv de gelozie

  6. #6
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    la ceva motive de acest gen ma gandeam si eu, Ioana... Si invers, cand sunt luate, daca e posibil sa nu mearga cu cea mare dupa cea mica, ci invers... In mintea lor totul e altfel decat gandim noi si au uneori niste rationamente care ii face sa se simta dati la o parte chiar daca intentia noastra e alta...

  7. #7
    Floricica Nou Venita mikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.09.2008
    Postari in forum
    157
    pe cea mica o ducem prima ca trebuie sa ajunga pana la cel tarziu 8 iar cea mare a doua pana la 8 jumate...iar pe cea mica o iau prima ca e in drumul meu,de la servici plec direct cu metroul la cresa..si apoi mergem impreuna la gradinita sa o luam pe sora ei,sau daca ajunge sotul la cea mare ne intalnim cu totii in parculetul de langa bloc...aseara s-au jucat impreuna in parculet,s-au inteles bine,apoi am mers acasa si le-am explicat ca e rece afara,s-au jucat destul si mergem acasa sa papam si sa ne jucam cu jucariile care abia asteapta sa vina ele de la gradi,nu a fost problema,au inteles,insa cand cea mica s-a vazut in casa nu a vrut sa se schimbe si a ramas cu ghiozdanelul in spate si plangand la usa ca e vrea inapoi in parc..si asa a tinut-o o ora...sora cea mare vroia sa o impace dar ea o impingea...cand isi revine o intreb de ce face asa si ma supara si ii explic ca nu e frumos iar ea imi spune simplu exact cum imi spuneai si tu snowdance22 ca nu stie dc face asa...

  8. #8
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    e nervoasa... probabil ca nici nu stie de ce si e clar ca nu o face intentionat. ma gandesc ca ar putea fi vorba despre un sentiment de frustrare fata de sora mai mare pe care ea o vede ramanand cu voi si sunt convinsa in proportie de 80% ca asta e motivul... nu se poate face nimic pentru a schimba asta? sau - eventual - intr-o zi sa vada cum o duceti pe surioara la scoala si o lasati acolo si sa inteleaga aceste lucruri? eu cred ca se simte data la o parte, chiar daca pentru un adult poate parea ceva absurd... faptul ca ea se desparte prima de voi si mai ales ca nu stie exact ce se intampla dupa o face sa se simta nesigura de locul ei. si oricat i-ai explica in cuvinte, nu va avea acelasi efect ca vazutul concret...

  9. #9
    Floricica Avansata kiky's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.04.2009
    Postari in forum
    1.608
    Buna
    Aceeasi problema o aveam si noi, am un baietel de 1 an jumate, nu are sora sau frate, dar acelasi comportament il avea si el, il capatase din parc , greu a fost pana sa il dezvat de urlete si tipete si nervi si aruncat cu tot ce prinde, tavalit pe jos, indiferent unde era, parc strada, magazin.
    A fost greu ca el e si micut si nu prea intelege mare lucru din vorbe, am citit tot felu de articole si la noi a functionat: cat mai multa atentie , ma joc cu el mai mult, multa incurajare chiar daca nu reuseste din prima, il pun la treaba( adica sa imi aduca diverse lucruri-asa le si invata, si e si foarte mandru de el), si mult calm, cand face crize il iau in brate(desi ma pocnea de vedeam stele verzi-cu pumnii, mai nou cu capul in nas :)), ii vorbesc cu ton calm si jos , mai jos decat vb de obicei, ca si cum ii spun o poveste, il mangai in timp ce ii expilc ce si cum si chiar functioneaza de o sptamana dorm si vecinii nostrii linistiti:).
    Am incercat si cu pedepse ,amenintari gen :plec, sau ma faceam ca plang, nu au functionat, mai rau s-a facut.
    Sper sa te ajute sfaturile, ca stiu cum cu nervii copiilor.

  10. #10
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    a mea acu cateva zile nu stiu de ce scotea mancarea din gura si arunca pe jos. o facea in bataie de joc si se vedea ca e rea intentie. a luat-o taica-su si a pus-o in fata calculatorului si i-a aratat copii din Africa ce mancau coji de paine si cartofi cruzi, slabi, plangand etc. asa de impresionata a fost! dupa aia i-am explicat de ce nu trebuie aruncata mancarea, cat de mult sufera unii copilasi de foame, am dus-o aici la un charity shop care strange bani exact pentru asta, a vazut si acolo poze... s-a schimbat cu 180 de grade. de aia zic ca sunt foarte inteligenti, ei inteleg foarte multe, dar trebuie sa vada, sa fie ceva concret. daca le dam exemple impactul este atat de puternic incat nici cu ore intregi si mii de cuvinte nu vom face ce putem face cu cateva imagini si situatii concrete.

  11. #11
    Floricica Nou Venita mikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.09.2008
    Postari in forum
    157
    va multumesc mult pentru sfaturi...aseara a fost putin mai bine...nu avea de gand sa faca ceva rau sau sa planga pana cand sotul meu a trebuit sa plece pt putin timp in oras iar ea a inceput sa planga dupa el ca vrea afara cu tati in parc.m-am asezat langa ea sa ii explic de ce nu poate sa mearga cu tati insa ma impingea si imi spunea sa plec..nu am lasat-o pana nu am linistit-o..am luat-o cu forta de la usa ca sa nu ne auda toti vecinii cat de urat facem,si am mers in sufragerie pe canapea,si i-am explicat frumos,tot plangea,am luat catelul care il adora (din plus) si i-am explicat prin catel si totul a devenit amuzant si o joaca si s-a calmat..apoi ne-am jucat toate 3,am ascultat si am invatat un cantecel despre degetele si intre timp a venit si tati..cand a vazut ca intra pe usa a inceput sa planga din nou si sa ii spuna ca vrea afara cu el in parc,si a luat-o si tati de la capat cu explicatiile si pana la urma a inteles,si s-a calmat...sa speram ca se va schimba de acum incolo,oricum stiu ca trebuie rabdare si timp pentru asta..cel mai urat imi e de scenele care le face afara,pe strada sau in parc,cand toata lumea se uita la noi iar ea atunci nu imi da deloc atentie :(

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari