Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita ambramireille's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.03.2011
    Postari in forum
    47

    Copilul si profesia: cat stam acasa ?

    Buna,
    Sunt mami pentru fetita mea care tocmai a implinit 7 luni, un copil minunat si foaaaarte asteptat dupa un parcurs anevoios de investigatii si tratamente. Sunt deopotriva mama dar si fire independenta cu aspiratii profesionale. Ei bine cele doua sunt antagonice: pentru fetita mea, pentru dezvoltarea ei armonioasa vreau sa stau cat mai mult cu ea (noi doua avem deja un ritual al nostru, pana seara cand vine tati), pentru mine vreau sa-mi reiau activitatea.... Voi mamici cum procedati, sau cum ati procedat ? Ce este mai bine pentru bebe ? Dar mai important pentru voi ?

  2. #2
    oanachampion
    Guest
    Eu zic ca oricarui copil ii este mai bine langa doi parinti fericiti, in sensul ca degeaba ar petrece 24 din 24 cu tine, daca ai ajunge sa fii frustrata ca nu-ti poti realiza si visele privind cariera, mai bine te vede mai putin timp pe zi, insa are langa ea o mama fericita si implinita... Doar umila mea parere (neavizata, pt ca n-am muncit nici o zi in viata - asta a fost alegerea mea )...

  3. #3
    Moderator Floricica Cu Vechime larisa2000's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.06.2008
    Postari in forum
    8.710
    sunt de acord cu Oana . eu mi-am reinceput munca cand Yanis avea 10 luni si daca s-ar pune pb sa mai am un bb as proceda aprox la fel, poate chiar un pic mai devreme

  4. #4
    Moderator Floricica Cu Vechime larisa2000's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.06.2008
    Postari in forum
    8.710
    si pt ca nu a fost dependent de mine, nu a fost invatat doar cu mine, sa stii ca mi-a fost tare de folos mai tarziu si mai ales cand l-am dus la gradinita . avea 2 ani si 4 luni si era singurul copil din clasa care nu plangea, stia ca mami lui e " a pital apoi ghine a baiat" = la spital apoi vine la baiat. Cand a implinit 2 ani a trebuit sa ma reintorc si in programul de garzi, adik 24 de ore si nu s-a lasat nici cu jale nici cu scandal, vorbeam la tel "mami eti de gaga da mami sunt de garda. bine mami"

  5. #5
    Floricica Cu Vechime fluturas's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.06.2007
    Postari in forum
    5.785
    daca cineva doreste sa-si vada si de cariera mi se pare in regula...poti sa impaci si capra si varza si lupul cel rau...e greu dar fiecare isi cunoaste limitele!
    eu am stat 2 ani acasa..nu m-am indurat sa ma reintorc dar nici acasa nu mai suportam sa stau..
    a fost tare nasol cand m-am reintors la munca si eram super obosita non-stop...pana la urma am gasit o solutie care la inceput mi-a rupt sufletul dar a fost mai buna pentru toti..l-.am dus la mama si il luam in week-end...eu lucrez 12/24 si sotul face zilnic naveta la Bucuresti..aiurite programe avem dar asta nu ne impiedica sa-l vedem zilnic,sa ne jucam cu el ..etc.....serile cand nu sunt la serviciu eu stau sa-l culc la mama si vin acasa noaptea tarziu...sunt cam zombi dar incercam sa-i oferim o viata normala,stabila si plina de iubire...

  6. #6
    Moderator Floricica Avansata Monica Eliza Rares's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.01.2010
    Postari in forum
    1.503
    Am deja 4 ani de stat acasa in cresterea copilului (prima data cu Eliza si acum cu Rares), dar nu regret nici o clipa.A fost o perioada scurta, de doua trei luni intre concedii cand am lucrat, dar apoi acasa.Repet, nu regret.Au fost si zile in care simteam ca o luam razna, eram obosita, dar...au trecut cu ajutor din partea mamei care lua la ea cand pe unul, cand pe celalalt.Din toamna Eliza e la gradinita iar Rares mai sta cate o sapt la mama.
    Revenind la subiect....n-as schimba statul in concediu doi ani pt a reveni la serviciu.Nu.....Toata viata voi lucra, dar cu perioada asta nu ma voi mai intalni niciodata.De ce sa-mi povesteasca altii ce nazbatii au facut copiii, cand pot vedea eu, de ce sa-mi spuna altii ca a spus pentru prima oara cine stie ce cuvant, cand il pot auzi eu....

  7. #7
    Floricica Avansata ralukut's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.06.2008
    Postari in forum
    1.401
    Eu am stat 7 luni cu ea acasa. In primul rand din cauza banilor: era o diferenta enorma intre indemnizatie si salariu. In al 2 lea rand, mai aveam putin si o luam razna. Sunt o persoana f. activa si statul acasa ma indobitocise.
    Dar cand am plecat la servici, mi s-a rupt sufletul. Sunam la pediatra sa o rog sa-mi mai dea cateva zile de concediu...M-a linistit femeia si mi-a zis sa ma duc in treaba mea, ca va fi totul bine. Si a fost.

  8. #8
    Moderator Floricica Avansata Monica Eliza Rares's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.01.2010
    Postari in forum
    1.503
    Prin partea cu indobitocitul am trecut si eu.Dupa o vreme parca nici nu-mi mai venea sa ies din casa.Eram rupta de toate.Parca nu mai stiam nici sa vorbesc.Ma intalneam cu mamici si inevitabil discutia aluneca rapid la....copii....Imi iubesc copiii, dar, uneori nu mai suportam sa vorbesc iar si iar si iar de pampersi, sucuri, piureuri, supite, ce, cat, cum, in ce fel mai face unul si altul.....La un moment dat evitam intalnirile din parc cu anumite mamici care NUMAI despre asta vorbeau....Sunt utile discutiile, dar dupa 2-3 ani de aceleasi discutii.....

  9. #9
    oanachampion
    Guest
    Larisa, sa stii ca un copil al carui mama sta acasa nu e neaparat dependent de ea. Depinde cum e invatat. Nici ai mei n-au plans decat in prima zi de scoala si doar in autobuz, la gradi n-au plans deloc. Si nu numai ca am stat si stau in continuare cu ei, insa baietii mei nici nu stiu ce-i aia dus la bunici, bona etc., au stat exclusiv cu mine si sotul meu (care e la servici 12 ore pe zi).
    Eliza, sunt de acord cu tine, insa nu toata lumea gandeste asa, cred ca depinde de prioritatile fiecaruia...

  10. #10
    mire83
    Guest
    am stat acasa,asa cum e legea:2ani.
    a fost frumos!
    ma bucur ca statul ne-a acordat acest privilegiu....
    stiu ca in alte tari chestia asta nu se practica sau se practica dar pentru o perioada mai scurta de timp....

    dar nu as fi renuntat la job dupa 2ani
    am zis ok: e timpu sa merg la munci...timp de 2 luni a stat cu soacra-mea ,apoi l-am dat la cresa
    s-a obisnuit binisor,zic eu....a mai si plans...dar am trecut peste per "grea"
    dak ar fi sa dau timpu inapoi,tot la fel as proceda....
    in ultimele 2 luni pana sa incep serviciu chiar asteptam cu nerabdare revederea colegilor(nu ca n-as mai fi trecut pana atunci cu bebe pe la job) si abia asteptam sa incep si altceva...era timpu' cum s-ar zice

  11. #11
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Si eu cred ca depinde de la persoana la persoana...cineva ca mine se acomodeaza mai usor acasa (eu sunt mai de interior, asa..)- am stat 2 ani cu Silviu si voi mai sta inca doi ani- Silviu nu a ramas mai mult de 4 ore cu bunicii, si datile in care a ramas cu bunicii le putem numara pe degete, in rest l-am carat dupa noi peste tot.
    Dar eu am si lucrat de casa (am dat mereu meditatii, si am mai tradus din cand in cand)- si cred ca de asta nu mi-a lipsit serviciul. Acum ma simt super obosita (cand as avea nevoie de un pic de ajutor ai mei nu mai pot sa-mi mi-l dea :( ). In rest, sunt multumita cu decizia de a sta acasa- nu sunt o femeie de cariera, si pe primul loc e familia, in special copiii.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari