Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata niconor's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.07.2009
    Localitate
    Un orasel din Norvegia
    Postari in forum
    1.953

    Copil hipersensibil

    Am o fetita minunata de 2 ani si 3 luni, care se dezvolta normal, dar e un pic diferita de copiii de varsta ei manifestand o afectiune aparte fata de tot ce i se pare ei ca sufera. De exemplu plange atunci cand alti copii cad (chiar daca ei nu plang), plange cand vede intr-o reclama sau intr-un film persoane care sufera, uneori plange pt ca intuieste ca persoana respectiva ar putea suferi.
    Atunci cand este lovita de alti copii, nu loveste, ci fuge, iar apoi se tranteste la pamant si plange, exteriorizandu-si astfel nemultumirea. Problema e ca sunt copii mai obraznici care profita de aceasta "bunatate" a ei si o tachineaza, venind s-o loveasca intentionat, iar ea se enerveaza f tare. Am discutat cu mamica unei fetite care o ataca tot timpul, dar mi-a spus ca n-are ce sa-i faca, asa e ea, ceea ce nu mi se pare normal.
    Ea este un copil sociabil si-i place sa se joace cu copiii, dar daca a fost lovita intentionat de vreunul, cu greu ii trece supararea.
    Am discutat cu o tipa asistenta care e si specializata in psihologia copilului si mi-a zis ca e bine ca are trairi atat de intense si ca e pacifista, iar cand va merge la gradinita, cand nu va mai fi tot timpul cu mine, nu va mai fi asa de afectata de orice. Recunosc, si eu sunt o persoana sensibila, dar ea parca este prea sensibila. O perioada chiar am fost afectata de acest comportament al ei, am citit diverse carti, dar nu am gasit un raspuns clar.
    De ceva timp am inceput atunci cand plange sa o intreb daca o doare ceva si-i spun ca e normal sa planga atunci cand o doare ceva si vad ca a mai rarit-o cu plansul, dar tot mai are perioade de hipersensibilitate.
    Voi ati mai intalnit situatii asemanatoare? Daca da, ce ma sfatuiti sa fac?

  2. #2
    Floricica Novice daniela37's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.05.2011
    Postari in forum
    556
    Draga Niconor, m-a impresionat povestea fetitei tale, are o inteligenta emotionala foarte dezvoltata si asta este un dar. De obicei, se intampla exact pe dos. Majoritatea parintilor trebuie sa creeze intentionat discutii sau sa atraga atentia copiilor lor asupra unor intamplari, pentru a-si face copiii sa inteleaga sentimentele si intentiile celorlalti; si toate astea in incercarea de a le dezvolta inteligenta emotionala. Care este foarte importanta pentru fiecare copilut....poate chiar mai importanta decat cealalta inteligenta.
    Eu am patiti ceva oarecum similar cu fetita mea cea mare, care, atunci cand a mers la gradinita, unde bineinteles ca se practica sistemul de pedeapsa, pe care ea nu-l mai intalnise, a reactionat cam ca fetita ta. Educatoarea ii punea pe copii la colt, iar fetita mea statea acolo la colt si ea, de manuta cu acei copii si ii mangaia si incerca sa ii consoleze. Si devenise foarte tristuta si afectata de toate aceste povesti. Ce am facut eu si, in cazul nostru a fost o solutie, am invatat-o sa spuna ce o deranjeaza. Intr-un mod politicos, nejignitor, dar foarte ferm, trebuie sa spuna atunci cand ceva o deranjeaza. Plansul nu rezolva probleme. Si am discutat, si am discutat de fiecare data, fiecare situatie in parte. Tot ce o deranja, ce o supara, ce ar fi spus si cum ar fi rezolvat. Iar asta o ajuta sa scape de frustrare si sa vada ca exista solutii. Acum, cand are aproape 10 ani este o fetita foarte puternica, dar si foarte empatica. Forta ei, de fapt, vine chiar din acesta empatie deosebita, pe care, insa, o gestioneaza mult mai bine acum. O sa vezi, veti avea parte, impreuna, de experiente bogate si vei vedea ca ea va gasi solutii interesante si uimitoare la problemele ei. Pentru ca, avand acest fel de a fi, lumea ei este o lume foarte bogata, plina, chiar un pic coplesitoare. Dar va invata sa se cunoasca si sa stapaneasca avalansa de sentimente. Pupici multi si multa bafta.

  3. #3
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    da eu am patito cu fetita.de pe la 1 an jumate,pana am dato la cresa.pe ea o batea toti copii,ea nu zicea nimic.dar de la cresa a venit cu niste obiceiuri proaste dar bune pentru ea.inainte plangea din orice,chiar orice,si daca o certam facea pipi pe ea.a fost la gradi o luna jumate.de cand am dato numai plange decat daca pica foarte rau sau nu ii dam ce vrea.daca da cineva in ea,da si ea cu pumnul chiar si fuge.e amuzanta,dar e rau ca da in alti copilasi.dar sunt sigura ca o sa isi revina si fetita ta.legat de emotii si ea a fost emotiva.si daca plangea cineva la tv,desene,oricine ea plangea.iar eu iam spus sa nu mai planga ca ce se intampla la tv nu e real,iar cand plange mami,tati sau un bebe sa se duca sa ii faca mai mai ca sa nu mai planga.si acum daca plange cineva sau la tv se duce si mangaie,inclusiv televizorul.explicai ca vad cA SUNT DE ACEEASI VARSTA.succes.o sa treaca.

  4. #4
    Floricica Avansata niconor's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.07.2009
    Localitate
    Un orasel din Norvegia
    Postari in forum
    1.953
    Citat Postat de daniela37 Vezi mesajul
    Draga Niconor, m-a impresionat povestea fetitei tale, are o inteligenta emotionala foarte dezvoltata si asta este un dar. De obicei, se intampla exact pe dos. Majoritatea parintilor trebuie sa creeze intentionat discutii sau sa atraga atentia copiilor lor asupra unor intamplari, pentru a-si face copiii sa inteleaga sentimentele si intentiile celorlalti; si toate astea in incercarea de a le dezvolta inteligenta emotionala. Care este foarte importanta pentru fiecare copilut....poate chiar mai importanta decat cealalta inteligenta.
    Eu am patiti ceva oarecum similar cu fetita mea cea mare, care, atunci cand a mers la gradinita, unde bineinteles ca se practica sistemul de pedeapsa, pe care ea nu-l mai intalnise, a reactionat cam ca fetita ta. Educatoarea ii punea pe copii la colt, iar fetita mea statea acolo la colt si ea, de manuta cu acei copii si ii mangaia si incerca sa ii consoleze. Si devenise foarte tristuta si afectata de toate aceste povesti. Ce am facut eu si, in cazul nostru a fost o solutie, am invatat-o sa spuna ce o deranjeaza. Intr-un mod politicos, nejignitor, dar foarte ferm, trebuie sa spuna atunci cand ceva o deranjeaza. Plansul nu rezolva probleme. Si am discutat, si am discutat de fiecare data, fiecare situatie in parte. Tot ce o deranja, ce o supara, ce ar fi spus si cum ar fi rezolvat. Iar asta o ajuta sa scape de frustrare si sa vada ca exista solutii. Acum, cand are aproape 10 ani este o fetita foarte puternica, dar si foarte empatica. Forta ei, de fapt, vine chiar din acesta empatie deosebita, pe care, insa, o gestioneaza mult mai bine acum. O sa vezi, veti avea parte, impreuna, de experiente bogate si vei vedea ca ea va gasi solutii interesante si uimitoare la problemele ei. Pentru ca, avand acest fel de a fi, lumea ei este o lume foarte bogata, plina, chiar un pic coplesitoare. Dar va invata sa se cunoasca si sa stapaneasca avalansa de sentimente. Pupici multi si multa bafta.
    Multumesc mult pt sfaturi si pt incurajari. Cred ca in timp va fi mai bine, acum de-abia incepe sa vorbeasca, inca nu stie sa-si impartaseasca trairile si oral. Acum plansul este o modalitate de exteriorizare, dar pe masura ce va vorbi, o voi invata sa discute cu mine despre ce o preocupa.

  5. #5
    oanachampion
    Guest
    Eu am patit-o cu... mine... Eram fff sensibila cand eram mica. Nu e un lucru rau, dimpotriva, insa trebuie sa o inveti sa gestioneze (in lipsa unui cuvant mai bun) situatiile de genul asta fara a-si reprima sentimentele (si cred ca Daniela37 are dreptate) ... Pe mine m-au cocolosit ai mei pt ca eram sensibila (si fizic, si psihic) si am ajuns sa urasc asta, copiii nu ma preferau ca si partenera de joaca (asa ca, treptat, am inceput sa nu imi mai doresc eu compania nimanui) etc... Ca si adult am un temperament flegmatic (respectiv simt ce simte un om normal, insa imi e greu sa-mi manifest sentimentele) si o inteligenta emotionala sub medie (respectiv 84, media fiind 100). Cred ca se poate evita aceasta situatie, probabil un psiholog te poate sfatui mai bine ce sa faci si cum sa te porti cu ea...

  6. #6
    Floricica Avansata madaroxi's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.04.2009
    Postari in forum
    1.392
    Offff am mai scris si ieri ceva si vad ca nu mi-a aparut:((
    Nico, si Luca e un copil mai sensibil fata de altii.....de cand era bebe,daca strigam pe cineva(adica foloseam un ton mai ridicat)imediat vedeam pe fata lui sperietura!Acum de cand cu gradi,vine si imi povesteste cum toata lumea il loveste,il trage de par,il musca......si el ii spune d-nei!!!!La el daca vine un copil si ii i-a jucaria nu stie sa se"razboiasca",pe cand cel care vine la el mai are putin si ii trage si o mama de bataie......e adevarat ca nici eu nu i-am spus vreodata sa loveasca vreun copil,mai ales daca acela da in el.....are prieteni care sunt ca el si mi-e asa drag de ei ca nu se imping,nu se lovesc,vorbesc intre ei si invata cate ceva de la celalalt.....e adevarat ca nu toti suntem la fel,dar trebuie sa ii sprijinim si sa fim alaturi de ei!
    Alta situatie cu care avem de a face este aceea ca la noi in tara copiii autisti sunt dusi la gardinitele comune!Luca are in clasa cu el un copil autist,care e multtt mai mare ca toti copilasii de acolo(are 7 ani) si ii cam agreseaza pe ceilalti:ii loveste ,le rastoarna mancarea......sincer, d-nele care au grija de ei sunt fff atente,dar fereasca sa nu fie una atenta un minut ca cine stie ce se poate inatmpla! Incerc sa ii explic lui Luca de ce tot este tras de par de acel copil,numai ca nu intelege ca acel copil este bolnav!Pe partea cealalta imi place sa stie ca exista oameni bolnavi si trebuie sa ii tratam ca pe niste oameni normali,sa le oferim increderea de care au nevoie....numai ca poate pt unii copii,pretul e cam mare!Am fost lunga tare.....sper ca s-a inteles ce vreau sa spun!:)

  7. #7
    Floricica Novice daniela37's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.05.2011
    Postari in forum
    556
    madaroxi, nu stiam ca la noi in tara copiii autisti sunt dusi la gradinite obisnuite. Dar, de fapt, unde sa fie dusi? Sunt de acord ca si ei trebuie integrati, dar nici copiii ceilalti nu trebuie sa aiba de suferit. Invata-l pe Luca sa reactioneze, sa il prinda de manute, sa ii spuna ca nu e de acord. Toate astea fara sa fie violent, pur si simplu trebuie sa stie ca poate sa spuna ca nu ii convine. Pentru ca el va sfarsi marcat de experienta gradinitei. Norocul este ca vorbiti si iti povesteste, in felul asta se exteriorizeaza.

  8. #8
    Floricica Avansata niconor's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.07.2009
    Localitate
    Un orasel din Norvegia
    Postari in forum
    1.953
    Mada, ma bucur sa te "revad". :) Hehe, pana la urma, "junele prim" cel neastamparat e un copil bun si sensibil. Mi-am amintit de glumele noastre legate de incuscrire pe care le aveam candva...ce vremuri, dom'le, ce vremuri! :P

  9. #9
    Floricica Avansata anca munteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.05.2006
    Postari in forum
    1.305
    Citat Postat de niconor Vezi mesajul
    Am o fetita minunata de 2 ani si 3 luni, care se dezvolta normal, dar e un pic diferita de copiii de varsta ei manifestand o afectiune aparte fata de tot ce i se pare ei ca sufera. De exemplu plange atunci cand alti copii cad (chiar daca ei nu plang), plange cand vede intr-o reclama sau intr-un film persoane care sufera, uneori plange pt ca intuieste ca persoana respectiva ar putea suferi.
    Atunci cand este lovita de alti copii, nu loveste, ci fuge, iar apoi se tranteste la pamant si plange, exteriorizandu-si astfel nemultumirea. Problema e ca sunt copii mai obraznici care profita de aceasta "bunatate" a ei si o tachineaza, venind s-o loveasca intentionat, iar ea se enerveaza f tare. Am discutat cu mamica unei fetite care o ataca tot timpul, dar mi-a spus ca n-are ce sa-i faca, asa e ea, ceea ce nu mi se pare normal.
    Ea este un copil sociabil si-i place sa se joace cu copiii, dar daca a fost lovita intentionat de vreunul, cu greu ii trece supararea.
    Am discutat cu o tipa asistenta care e si specializata in psihologia copilului si mi-a zis ca e bine ca are trairi atat de intense si ca e pacifista, iar cand va merge la gradinita, cand nu va mai fi tot timpul cu mine, nu va mai fi asa de afectata de orice. Recunosc, si eu sunt o persoana sensibila, dar ea parca este prea sensibila. O perioada chiar am fost afectata de acest comportament al ei, am citit diverse carti, dar nu am gasit un raspuns clar.
    De ceva timp am inceput atunci cand plange sa o intreb daca o doare ceva si-i spun ca e normal sa planga atunci cand o doare ceva si vad ca a mai rarit-o cu plansul, dar tot mai are perioade de hipersensibilitate.
    Voi ati mai intalnit situatii asemanatoare? Daca da, ce ma sfatuiti sa fac?
    Mai intai cred ca este important sa intelegeti ce se intampla cu fetita, de cand are aceasta sensiblitate si de la ce provine ea. In sine, nu e ceva bun sau rau, puteti considera ca este parte din felul ei de a fi dar dincolo de asta, fetita nu poate estima suferinta din jur, o considera prea mare, o impresioneaza lucruri de care ceilalti oameni reusesc sa se protejeze. Deci este un deficit de aparare psihica. Ne putem pune pentru moment in locul ei si putem sa apreciem care sunt costurile pentru psihicul ei al acestei sensibilitati.
    A fost ea oare cultivata de cineva din familie? Exista o ruda care este la fel de impresionabila?

  10. #10
    Floricica Avansata madaroxi's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.04.2009
    Postari in forum
    1.392
    Daniela mersi mult pt sfat!
    Nico...te pup.....a cam trecut ceva timp:))Da ,Luca chiar este un copil sensibil, cu toate ca imi scoate peri albi!!!Ieri dimineata cand il imbracam sa mearga la gardi imi zice"mami,mirosi ca o floare!".....sau cand se trezeste dupa-amiaza si nu ma gaseste langa el,pleaca prin casa si incepe sa ma strge"floricica mea,floricica mea!!"......eu ii spun "printul meu" si el mie "floricica":))) Daca ma vede ca ma supar sau il cert incepe repede sa vorbeasca inaintea mea si imi zice"mami,o sa iti aduc o floare frumoasa pentru iubirea ta":)......E un dulce!

  11. #11
    Floricica Avansata madaroxi's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.04.2009
    Postari in forum
    1.392
    P.S.Eu astept sa ne "incuscrim"acolo la tine.....ca aici....:)))))))))))))))))

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari