Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita RoxanaMB's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2013
    Postari in forum
    2

    Interesant Bona mi-a trebuit !

    Buna tuturor ! Eu stiu ca marea majoritate , sunteti mamici , care poate intr-un fel sau altul traiti cu copilul vostru , ceea ce eu traiesc si impart cu un anumit copil . Dupa ce am studiat 3 ani , si am lucrat 1 an pe salarii mizerabile , mi-am luat lumea-n cap , o geanta , actele si laptopul si am plecat . De o saptamana sunt bona in UK , mai exact la 25 de minute distanta cu trenul de Centrul Londrei . Bun ... credeam ca va fi putin mai amara treaba decat lapte si miere , dar zau ca e foarte amara .
    Fetita e o dulceata , pentru 2 ore , pentru restul , ahh ... mamica , imi place , e o femeie ok , discutam s.a.m.d. ei sunt africani , el taticul pfff... "asta nu faci bine ; fa asa ; nu asa ; ea vrea asa ; fata lui tata nu e bine ; tata se supara ; vorbeste cu tata (in timp ce plange de tremura acoperisul) " .
    Eu am 23 de ani , n-am copii , nici nu vreau , dar am experienta cu copii , ca am mai stat cu ei , si de obicei toti copiii ma plac , micuta mea A. ma place , dar totul se schimba de fata cu parintii ei . Desi ea are doar 2 ani , cand e cu parintii , pe mine nu ma baga in seama , plange , ma evita total , tatal imi face observatii de fata cu ea , dar simt ca ea tot intelege putin mustrarile pe care mi le aduce tatal , pentru ca ea lucreaza impotriva mea in fata lui . Cand suntem amandoua , chiar lapte si miere , ne distram , ne jucam , ne intelegem perfect , daca isi vede parintii , sau cel putin pe unul din ei , lucrurile se schimba la 360 de grade . Avantajul meu e ca , si tati va incepe munca , si voi ramane doar cu ea , si atunci voi putea schimba pic legea , pana la 7 seara cand vin ai ei de la munca , iar eu ma pot retrage in camera mea . Dar dupa ce incepe tati lucrul , mami va naste , undeva prin ianuarie , iar in dec ea va intra in concediu , imi convine , deoarece mami , e pic mai ok .
    Teama mea majora e ca nu stiu daca comportamentul fetitei se va schimba fata de mine sau voi avea aceleasi probleme cu ea . Nu stiu cum sa procedez , cum sa o atrag spre mine ?! Poate nu trebuie sa o atrag , pentru ca o fortez , poate trebuie sa o las sa vina ea la mine , dar daca nu o imping de la spate , ea o sa vina . Faza e ca am nevoie sa fiu doar un an bona , ca sa-mi strang ceva bani si sa-mi primesc dreptul la munca , dupa ma reporfilez automat , vreau sa-mi continui studiile . Ma gandesc ca daca nu vad nimic bun in continuare , o sa renunt , si o sa-mi caut alta familie . Dar nu vreau sa-i las ca ma doare inima , ca e si aia mica acum pe drum si uite asa . Va rog , voi mamicilor , dati-mi un sfat , orice e bine-venit , orice chestie din experientele voastre . Am nevoie de o solutie , ceva .
    Va pup scumpe mamici si va doresc un weekend de vis !

  2. #2
    Floricica Veterana helleborerose's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2008
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    10.698
    Comportamentul fetitei e normal, sa stii. Intotdeauna cand sunt parintii de fata, copiii prefera parintii. Fetita te vede pe tine ca o intrusa care-i aduce aminte de faptul ca uneori tati si mami sunt plecati. Ia-o ca atare. Si eu am o fetita care atunci cand vin eu acasa n-o mai suporta pe cea cu care sta in restul timpului. Mai nou o duc si la gradinita, si-a diversificat experientele, cunostintele. Fetita de care te ocupi tu are totusi doar doi ani, nu te astepta la prea mult de la ea nu face nimic intentionat. Poate iti simte si incordarea. Copiii sunt foarte senzitivi. Mult noroc!

  3. #3
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Roxana, nimic mai normal decat comportamentul fetitei pe care o ai in grija. Si ai mei copii se comporta la fel.
    Irini are acum 4 ani. Cand mergem in vacanta la bunici se comporta perfect cu bunica, pana cand intru eu in raza ei vizuala. daca ma vede, o ia pe aratura rau de tot. Cand avea vreo 2 ani, facea adevarate crize de isterie. Adica putea sa isi petreaca jumatate din zi cu bunica si sa se comporte exemplar. In momentul in care ma vedea pe mine insa, devenea instantaneu alt copil, in sensul rau; nu o mai suporta pe bunica deloc: nu suporta nici sa ii auda, deci nici vorba de cooperare. Acum e mai mare, nu mai face crize de isterie, dar devine automat obraznica cu bunicii... Noroc ca sunt oameni intelegatori.
    Iorgos, mezinul, e micut, are doar 9 luni, dar si la el e valabil acelasi lucru. E foarte vesel si dragastos cu absolut oricine, chiar si cu necunoscutii, dar doar atata timp cat e cu spatele la mine. In momentul in care ma vede si, mai ales, daca avem contact vizual, incepe sa planga pana cand il iau eu in brate. Daca eu insa sunt absenta, poate sa petreaca si cate 2-3 ore pline de veselie in compania oricui.

    Asadar, eu zic ca in primul rand nu e cazul sa te frustrezi. In al doilea rand, daca vrei sa o atragi si mai mult pe micuta de partea ta, trebuie sa dansezi dupa cum iti canta ea. Dar asta probabil este impotriva regulamentului impus de parinti. Iti spun asta din propria experienta.
    Uneori am nevoie sa o las pe Irini in grija unei vecine (care imi este si prietena) si este singura persoana pentru care Irini "ma vinde". Mie imi convine de minune, pentru ca stiu sigur ca Irini se simte in siguranta in compania persoanei respective si stiu sigur ca este ingrijita asa cum vreau eu. DAR! Dar ca sa ajungem la performanta asta, am facut multe compromisuri. Acasa la vecina respectiva Irini are voie orice. Sa faca orice, oricand. sa manance orice, oricand. Sa nu o certe nimeni, niciodata... Si, cel mai important, sa se danseze dupa cum canta Irini. Evident ca exista anumite limite, dar Irini nu le percepe... sunt ascunse cu maiestrie, iar mandra mea se simte libera, fara sa stie, de fapt, ca este ingradita. Si tot meritul este al prietenei mele care se pricepe la copii mai bine decat la orice.

    Nu stiu ce as putea sa te sfatuiesc, concret, pentru ca nu toti copiii sunt la fel... O sa iti dau cateva idei, dar nu stiu cat de "sanatoase" sunt :)))
    In primul rand, adopta permanent o atitudine pozitiva. Daca esti nevoita sa ii refuzi copilului ceva, nu ii spune NU. De exemplu, daca fetita isi spune "vreau sa intru in frigider", nu ii spune "nu, nu e voie", ci spune-i "hai mai bine sa ne jucam de-a doctorul". ofera-i mereu alternative pe care stii sigur ca nu le-ar refuza.
    Fa impreuna cu ea diverse lucruri care o impresioneaza, care o acapareaza si care o fac sa se simta fericita. Irini a mea, desi e mai maricica, se entuziasmeaza la maxim daca ii pun apa in lighean si o las sa isi imbaieze papusile. sau daca facem impreuna baloane de sapun, de exemplu...
    Nu o forta, nu o presa cand trebuie sa faca ceva ce ii displace. Daca o scoti in parc si trebuie, in ciuda vointei ei, sa plecati, pregateste-o din timp de intoarcerea acasa. Adica adu-i aminte, spunandu-i "peste 10 minute plecam acasa", apoi "peste 5 minute plecam acasa". In felul asta accepta ideea de a pleca, fara a face prea multe istericale.
    Intreaba-i pe parinti ce nu are voie sa faca micuta in prezenta lor, dar cu tine ar putea face o exceptie. De exemplu, poate parintii nu ii permit fetitei sa se joace cu pamantul din jardiniera, dar nu e un capat de tara daca tu o lasi sa isi faca putin de cap jucandu-se de-a gradinarul. Important este ca fetita sa inteleaga ca are voie sa faca asta DOAR in prezenta ta; cu mami si tati, sunt valabile regulile stabilite de ei.
    Si lista poate continua... Ceea ce vreau sa subliniez este ca e important sa fii aliatul copilei... Nu are nevoie de inca un parinte, pentru ca are deja doi parinti. Tu trebuie sa ai grija de ea si sa ii fi prietena si companion de joaca. Ai sa vezi ca in timp o sa va intelegeti excelent, chiar daca sunt si parintii de fata.
    Si inca ceva: parintii nu trebuie sa iti atraga tie atentia in fata copilei, pentru ca o debusoleaza pe micuta.

  4. #4
    Floricica Nou Venita RoxanaMB's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2013
    Postari in forum
    2
    Mamicilor va multumesc , da stiu ca e doar un copil , atitudinea ei in preajma parintilor nu s-a schimbat , dar in rest totul e schimbat , cand e cu mine suntem prietene la catarama , ne jucam , radem , eu rad cu pofta ca e extrem de amuzanta si cum e ciocolatie ca e din Kenya si are dintii aia albi iti vine sa o mananci .

    Sunt linistita totul e bine acum , eu am mai multa autoritate asupra ei fata de parinti si regret asta , pentru ca aveam nevoie de cineva sa ma sustine , dar nu se ridica vocea la fetita ca deh deranjeaza dar fetita nu stie de autoritate , e o rasfatata si jumatate si e greu .

    Azi si comportamentul ei a fost putin diferit de fata cu parintii , ma prindea de picior , ma gadilea in felul ei , ma pupa si imi vorbea , acum sunt linistita , se pare ca timpul are ultimul cuvant . Va multumesc pt sfaturi , acum caut tot felul de jocuri numai ca sa fie bine , si muzica si poezii pff ... cu rabdarea poti sa te faci bona , asa ca mine !

  5. #5
    Floricica Nou Venita micu.lore's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.01.2017
    Postari in forum
    2
    Buna, eu sunt Ira si am 28 de ani si am o fetita mica, Denisa, care ramane cu bunica ei. Aceasta insa e mereu irascibila, suparata, nervoasa, iar asta mica plange. Soacra are toate simptomele menopauzei, si m am gandit sa i iau ceva ptr a o ajuta sa se linisteasca si sa revina la viata de dinainte. Mamele voastre folosesc astfel de medicamente? Copiii vostri stau su bunicii sau cu bonele? Ms!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari