Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860

    Anxietatea la copil 4-5 ani!

    Am o mare problema cu Rebe,de cateva luni a inceput sa-i fie frica de intuneric,de stat singura in camera ziua/noaptea...am zis ca este foarte normal la aceasta varsta insa de curand intrece orice limita,este mereu agitata,speriata,nu sta deloc singura,nu mai vrea sa se starga singura la baie si fuge disperata cum se trezste putin singura.Este si foarte nervoasa,nu prea mai mananca si efectiv a devenit o mare problema.Am discutat cu ea,am intrebat-o de ce ii este frica,nu stie ..??????!!! pur si simplu..noi stam si foarte putin cu ea(ajungem seara 18-19) dar petrec cel putin 30 min jucandu-ma si vorbind cu ea.Dar o vad ca este foarte panicata cand ramane singura nu stiu ce sa fac sincer ma depaseste situatia as vrea sa-i dau ceva pt anxietate dar nu stiu ce.Aseara a pus capac...l-a injurat pe sotul meu si nu am pedepsit-o ca sa nu agravez...cand o cert urla iarta-ma mamica mea...pana o iert.O vad ca este ff schimbata la gradi este anul 2 deci nu e de acolo (are o educatoare ff buna) doar ca de anul acesta este la program prelungit...nu stiu ce sa mai fac sincer o vad cat de strsata sta zici ca are o groaza de probleme pe cap...si la desene nu prea se mai uita (avea 1 ora pe zi de desene) zice ca viseaza urat daca se uita((...si nu i pun decat mikey,tom si jery sau cu printese...nimic violent.Acum este si racita si nu asculta deloc..tipa nu sta cu papuci sau sosete este foarte schimbata...i as da ceva naturist dar nu stiu ce...sapt vittoare sunt programati la nuro dar medicul de fam a zis ca e normal la varsta asta...

  2. #2
    miki00
    Guest
    Eu nu i-as da pastile sau ceva naturist pentru anxietate pana nu vorbesc cu un medic specialist. Fetita mea a avut o perioada pana mai acum cateva saptamani la fel . O speria orice nu voia sa stea in camera ei sa se joace, se trezea noaptea fiindca vedea fantome etc etc.Adica ma trezeam la 3 dimineata si deschideam dulapuri sa-i arat ca nu sunt si ca poate sta linistitia. Intr-un fel e normal sa aiba starile astea , dar daca sunt exagerate ai rabdare si zi de zi vorbeste cu ea, incearca sa afli cauza si incearca sa-i stimulezi increderea in sine .La noi era din cauza desenelor animate. Urmarea un post unde erau cele clasice gen Tom si Jerry, Popeye etc etc , dar erau si desene cu Scooby Doo, care par inofensive, dar in realitate sunt destul ve violente pentru un copil de 4 ani, fantome, monstri, iar ei ii placeau .. Eu am scos postul asta, i-am schimbat cu altul si lucrurile s-au remediat, dar a durat vreo 2 luni. Am vorbit zi de zi cu ea, si eu si tatal ei, am implicat-o in tot felul de activitati potrivite ei si am lasat-o sa ma ajute la una , alta prin casa, lucruri simple si usoare . O laud de fiecare data cand face ceva,
    In concluzie, cred ca cheia sta in discutiile cu ea.

  3. #3
    Floricica Novice vassi's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.09.2012
    Postari in forum
    488
    buna ,si baieteleul meu a trecut prin asta si doar din cauza desenelor animate...se speria din orice,zicea ca sunt fantome in casa...si multe altele.Trebuie sa vb cu ea sa intri putin in mintea ei si o sa iti spuna de unde se trag temerile acestea,la mine cel putin a functionat si mi-am dat seama ca aceste desene nu sunt deloc bune pentru copii.

  4. #4
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Discut foarte mult cu ea,atat cat imi permite timpul dar samb,dum stau numai cu ea,si eu o implic in activitati ma ajuta sa fac mancare,curat,dar toate acestea se termina cu o poacana MEREU,se mai uita si ea la scoby sunt foarte periculoase acele desene -dar i le-am interzis de mult nu stiu daca nu cumva se uita cand vine de la gradi cu bunica..asta chiar nu stiu dar voi afla....ea a fost mereu mai agitata dar nu socializeaza deloc cand mergem in parc f rar gaseste pe cineva pe placul ei,in schimb la gradi are prietene si imi vorbste de ele mereu,plus ca doamna imi zice ca e atenta,socializeaza ,doarme si mananca f bine acolo...ajung sa cred ca am eu o problema -recunosc ca si noi suntem foarte stresati dar repet mereu am implicat o in ce faceam eu sau sotul in casa..plus ca desenam,pictam,modelam si invntam povesti ....nu stiu ce sa mai fac o vad ca sufera si ar vrea sa nu mai fie asa dar nu poate...doarme cu noi iar in pat si urla dc nu las lumina aprinsa desii este intre noi in pat!!!!!

  5. #5
    miki00
    Guest
    Cum sa doarma cu voi in pat ? Realizezi ca iti va fi foarte greu sa o dezveti ? E o greseala si daca crezi ca lasand -o sa doarma cu voi iti rascumperi cumva vina ca nu stai indeajuns cu ea, nu e ok. Inteleg ca ai un motiv valid, munciti si tu, si sotul tau. E marisoara, de mult trebuia sa doarma in patutul ei, eventual in camera ei, daca exista una .II va fi greu sa se detaseze, sa fie cat de cat independenta si s-ar putea ca si asta sa-i dea stari de anxietate.

    Eu cred ca ar trebui sa ceri si sfatul unui psiholog. Rau n-are ce sa-ti faca, probabil vei primi sfaturi utile.

  6. #6
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    De curand nu mai vrea la ea in pat,de 2 sapt abea o conving ca este mare..are patul ei in aceasi camera cu noi desii are camera ei si a avut patul pus acolo dar nu am reusit sa o conving am dormit cu ea (eu pe canapea) cateva nopti dar nu am putut sa ne odihnim ,se trezea din jumate in jumate de ora sa verifice daca sunt cu ea sau nu...si am zis ca atunci cand voi fi in concediu vom incerca iar ca plecam zombi dimineata...Nu ma simt vinovata ca nu petrec destul timp cu ea,pentru ca stiu ca putinul timp pe care il petrecem este de calitate si e ok asa decat sa stau cu ea toata ziua si sa o ignor cum fac alte mamici))).Dar simt ca s-a intamplat ceva cu ea,deaia am permis sa doarma cu noi pt ca efectiv tremura si se invineteste daca o pun in patul ei(cu noi in camera)...si nu am vrut sa o stresz mai rau...
    Modificata de cryssa; 27.09.2012 la 10:40:50.

  7. #7
    Floricica Avansata hande's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2010
    Postari in forum
    1.594
    Citat Postat de cryssa Vezi mesajul
    De curand nu mai vrea la ea in pat,de 2 sapt abea o conving ca este mare..are patul ei in aceasi camera cu noi desii are camera ei si a avut patul pus acolo dar nu am reusit sa o conving am dormit cu ea (eu pe canapea) cateva nopti dar nu am putut sa ne odihnim ,se trezea din jumate in jumate de ora sa verifice daca sunt cu ea sau nu...si am zis ca atunci cand voi fi in concediu vom incerca iar ca plecam zombi dimineata...Nu ma simt vinovata ca nu petrec destul timp cu ea,pentru ca stiu ca putinul timp pe care il petrecem este de calitate si e ok asa decat sa stau cu ea toata ziua si sa o ignor cum fac alte mamici))).Dar simt ca s-a intamplat ceva cu ea,deaia am permis sa doarma cu noi pt ca efectiv tremura si se invineteste daca o pun in patul ei(cu noi in camera)...si nu am vrut sa o stresz mai rau...
    Mie nu mi se pare iesit din comun faptul ca doarme cu voi.Vorbim de un copil de 4-5 ani,care trece prin anumite stari.Este normal sa isi doreasca sa fie aproape de parinti,cel putin pana se va convinge ca temerile ei sunt nefondate.Probabil a visat urat de mai multe ori,iar in capul ei imaginatia de copil a creat povesti care o sperie.Sau poate la gradinita un alt copil a vorbit despre monstri,fantome,etc,despre faptul ca noaptea apar tot felul de chestii si ea s-a speriat.Fata mea are cam aceeasi varsta si nu se teme de intuneric sau altceva.Dar imi amintesc ca la varsta ei eram "terorizata" de povestile fratelui meu mai mare cu 4 ani,ma speria cu monstrii care vin noaptea la geam sa ma fure din pat,sau cu ursul care vine din padure si cate altele.Cu toate ca incerca mama sa-mi explice de un milion de ori ca ma pacaleste,voiam sa dorm doar cu ea si cu lunina aprinsa.

  8. #8
    Floricica Novice ALESUTA's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.01.2011
    Postari in forum
    527
    imi pare rau pentru tine cryssa,sfatul meu este sa cauti un psiholog bun,numai el te poate ajuta in astfel de probleme,multa sanatate!

  9. #9
    Moderator Floricica Senior wondermom's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.04.2008
    Postari in forum
    3.355
    Cryssa, cred ca e o etapa peste care veti trece cu multa rabdare si atentie, dar parerea mea este ca o eventuala medicatie ar fi prea mult. In mare parte, si baietelul meu a trecut prin aceleasi stari ca si fetita ta, iar la noi a durat un an si ceva. Pana de curand, baietelul meu, care are acum 5 ani, a refuzat sa doarma la el in camera pentru ca se temea sa stea singur si isi imagina tot felul de lucruri (de ex. o data m-a strigat pentru ca s-a speriat cand s-a umflat perdeaua din cauza vantului si el spunea ca e o fantoma, alta data s-a speriat pentru ca vedea umbra unor crengi de copac miscandu-se pe perete). Am incercat de multe ori sa ii spun ca nu are de ce sa se teama, dar, chiar daca pe moment il convingeam si reuseam sa il culc in patutul lui, peste noapte venea la noi in pat. Nu l-am fortat niciodata sa se intoarca ci am incercat sa ii arat ca sunt alaturi de el cand are nevoie. La baie nu mergea daca era lumina stinsa, era in stare sa faca pe el dar nici nu ar fi intrat daca era chiar si semi-intuneric. I-am cumparat o lampa de veghe sa lumineze camera noaptea si s-a mai linistit. Recent, am mai avut o discutie cu el si i-am spus ca este copil mare, ca toti colegii de la gradinita dorm singuri in patut acasa la ei, ca eu si tatal lui suntem in camera de alaturi, etc si a fost de acord sa doarma in patutul lui. De atunci, nu a mai venit la noi in pat peste noapte. Sincera sa fiu nu stiu exact cum a trecut "criza" asta pentru ca toate lucrurile astea i le-am mai spus de un milion de ori pana acum, dar abia acum a rezonat cu ele si a acceptat sa doarma singur. Probabil abia acum a fost pregatit dpv emotional.
    Parerea mea este ca trebuie sa ii arati fetitei ca esti alaturi de ea in orice moment, sa o antrenezi in discutii prin care sa ii explici ca nu exista motive sa se sperie si cu timpul se va linisti.

  10. #10
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Fetita mea este mai micuta, are doar 3 ani, deci suntem la alta etapa a dezvoltarii.
    Ea de aproape un an doarme singura in camera ei, iar de cand am ramas insarcinata a invatat sa plece chiar singura la culcare... uneori o mai rasfatam citindu-i o poveste inainte de culcare.
    Este destul de curajoasa deocamdata, adica nu se teme de intuneric (chiar si noaptea, daca vrea sa mearga la baie, se duce singura fara sa aprinda lumina), nu se teme de povestile in care mai apar uriasi care mananca -copii, balauri sau mai stiu eu ce. Se mai uita si ea din cand in cand la scooby-doo dar nu o afecteaza monstrii de acolo. De fantome inca nu stie... deci nu se teme.
    In schimb, o vad ca se schimba la fata atunci cand aude de la alticineva povesti cu monstri sau personaje misterioase. Avem o matusa care are o placere bolnava in a-si teroriza nepotii cu astfel de povesti - dupa mintea ei asta e metoda cea mai buna pt a ii determina sa manance... Asa ca s-a intamplat ca de cateva ori sa se afle si Irini in preajma ei atunci cand isi teroriza nepotii, si am vazut ca o afecta si pe ea...

    Cryssa, incearca sa afli daca nu cumva prin grupul de prieteni ai fetitei tale exista vreun astfel de "narator"... Eu cred ca undeva a auzit ea ceva care i-a stimulat imaginatia mai mult decat era cazul...

  11. #11
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Si eu am fost un copil fricos si ma simteam in siguranta doar atunci cand dormeam cu mama sau cu fratele meu mai mare. Eram constienta de slabiciunea mea si mi-as fi dorit sa fiu si eu ca unele dintre prietenele mele: curajoasa si sa dorm fara teama singura in camera mea. Din pacate lucrul asta s-a intamplat fff tarziu, pe la 17-18 ani - adica atunci am reusit sa scap de teama de a dormi singura. Pe la 9 ani, mama nu mi-a mai permis sa dorm cu ea (se recasatorise si sotul ei nu era de acord -evident- sa impart camera cu ei). perioada asta a coincis si cu perioada in care fratele meu a plecat de acasa: armata; apoi s-a casatorit (e mai mare cu 10 ani decat mine), asa ca de pe la 9 pana la 17-18 ani am avut niste nopti de pomina :)))
    Asta m-a si determinat, de fapt, sa o invat pe Irini sa doarma singura in camera ei, de mica (desi pentru mine a fost o placere sa o am in patul meu). Asa ca pitica a aceeptat din prima, iar acum ne rugam de ea sa doarma cu noi macar o noapte si nu vrea nici in ruptul capului. Sta putin langa noi si dupa aceea fuge la ea in camera... ca cica nu ii place in dormitorul nostru. Pai normal, noi n-avem floricele colorate pe pereti :)))
    Modificata de anna_creteanu; 27.09.2012 la 15:23:44.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari