Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita flory88's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.12.2012
    Postari in forum
    2

    Singura si insarcinata

    buna sunt insarcinata an 3 luni si mam despartit de iubitul meu!!am ramas singura ansarcinata sunt terminata!!!!!

  2. #2
    Floricica Nou Venita flory88's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.12.2012
    Postari in forum
    2
    ce sa fac am nevoie de sfaturi ma depaseste situatia pt ca nu ma asp sa se ajunga aici..

  3. #3
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    sunteti casatoriti?el nu si l-a dorit?nu exista sanse de impacare?da-ne mai multe detalii,nu dispera

  4. #4
    Nanalee
    Guest
    Buna,

    Stai linistita. Daca iti doresti bebelicul totul va fi bine. Si eu sunt singura si am 27 de saptamani. Nu-i un capat de tara. Gandeste-te bine ce iti doresti.

    Capul sus!

  5. #5
    Floricica Novice erendis's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.12.2010
    Postari in forum
    479
    nu sunt in situatia dar eram destul de aproape,acum vreo 7 ani...deci inteleg in mare parte prin ce treci...lasa timpul sa treaca bucura-te de bebe o sa vezi cata lumina si bucurie o sa-ti aduca. nu e un capat de lume sunt multe mame ca si-au crescut copii singure pe langa faptul ca de barbati e plina lumea, decat un barbat care nu te apreciaza si fuge la prima greutate mai bine deloc, asta e parerea mea...cati ani ai?
    Modificata de erendis; 26.12.2012 la 16:56:11.

  6. #6
    Floricica Nou Venita Deea07's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.01.2013
    Postari in forum
    14
    Sunt si eu o gravida singura, deja am intrat in 4 luni. Mai sunteti gravide singure pe aici? Cum va descurcati? Eu sunt f deprimata, nu fac fata deloc, mi-e greu cu mancarea (pt ca nu pot sa mananc orice) si ma gandesc cu groaza cu ce mai platesc controalele, ecografiile, vitaminele etc. Nici parintii nu sunt alaturi de mine, nu e nicio bucurie sufleteasca in familie pt. acest copil. Serios, voi cum rezistati? Ca pe mine in fiecare seara m-apuca plansul si nu vreau ca starea mea sa se reflecte asupra copilului.


    Exista, cunoasteti asociatii care sa ajute gravidele sau mamele singure?

  7. #7
    Floricica Avansata al3ssia's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.11.2012
    Postari in forum
    1.387
    fetelor capul sus,un copil e o binecuvantare...eu nu sunt in cazul vostru,dar va inteleg...bucurati`va de clipele minunate care vi le ofera in burtica cat si in viata de zi cu zi...

  8. #8
    princess
    Guest
    Eu n-am trecut prin asta dar am o prietena apropiata care acum este exact in aceeasi situatie: divortata, insarcinata si cu o familie care nu mai vrea sa auda de ea daca nu face avort. Nu stiu daca sa va spun eu povestea ei sau o las pe ea sa dea detalii, dar va spun ca un copil merita orice sacrificiu pentru ca rasplata va fi pe masura.

  9. #9
    Floricica Nou Venita Deea07's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.01.2013
    Postari in forum
    14
    Citat Postat de princess Vezi mesajul
    Eu n-am trecut prin asta dar am o prietena apropiata care acum este exact in aceeasi situatie: divortata, insarcinata si cu o familie care nu mai vrea sa auda de ea daca nu face avort. Nu stiu daca sa va spun eu povestea ei sau o las pe ea sa dea detalii, dar va spun ca un copil merita orice sacrificiu pentru ca rasplata va fi pe masura.

    Daca intra aici, poate mai impartasim una alta. Ea cum face fata? Acum abia mi-am revenit cat de cat, ma consum, plang... Eu am refuzat sa fac avort, dar presiunile au fost imense (din partea parintilor). A trebuit sa lupt atat de mult incat am impresia ca m-am dereglat de atunci. Mi-este si greu sa reiau tot ce s-a intamplat. De prietenul meu m-am despartit inainte sa aflu ca sunt insarcinata si mi-a pus f. clar in vedere ca e numai treaba mea cum, unde, cu ce il cresc si altele. Nu intereseaza pe nimeni cum ma descurc pe timpul sarcinii, ce mananc, daca pot sa mananc etc. Va mai scriu.

  10. #10
    princess
    Guest
    E la mine acum, am fost si am luat-o din spital inainte sa mearga parintii sa faca presiuni. Cand am dus-o acasa sa isi ia lucrurile ai ei nici n-au vrut sa o vada, plangeau si ei, plangea si ea, a fost crunt. E chiar la inceput, se simte rau, nu poate manca si o duc la perfuzii, incerc sa o fac sa nu mai planga si vom vedea noi cum ne descurcam. Partea buna e ca exista un om minunat care o iubeste mult si chiar daca nu e copilul lui vrea sa-si cladeasca un viitor impreuna, probabil e singura ei sansa sa-si indrepte viata iar noi incercam sa fim alaturi de ea pentru ca acum chiar nu mai are pe nimeni. Poate gasiti si voi oameni care sa va sustina cel putin moral, printre prieteni, rude, cunoscuti... pentru ca nici nu pot sa-mi inchipui cat de greu trebuie sa va fie. Dar sperante sunt si vor exista intotdeauna ca va fi mai bine decat acum chiar daca nu le vedeti.

  11. #11
    Floricica Novice erendis's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.12.2010
    Postari in forum
    479
    deea imi pare rau de voi dar o sa vedeti ca in momentul in care va tineti copilasul in brate chiar nu o sa mai aveti nevoie de nimeni si nimic....cati ani ai?

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari