Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita madallinna's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.05.2008
    Postari in forum
    45
    voi sunteti singurele care ma pot ajuta cu un sfat pt ca nu am pe nimeni in afara de puiutul meu.de curand am ramas o mamica singura si fara nici un sprijin.dupa o frumoasa poveste de dragoste in urma careia a aparut denis totul inyre mine si tatal copilului s-a terminat.dar ce ma doare mai tare e modul in care s-a terminat.totul a inceput acum o luna in urma cand el a plecat la lucru in tara pt a castiga bani.de cand a plecat nu mi-a trimis un ban si acum 2 sapt am aflat ca el cheltuia banii pe femei si alte lucruri iar eu am stat si am facut foame in casa cu copilul meu.cand am aflat toate astea ne-am despartit.dar credeti-ma ca sunt disperata pt ca nu am nici un sprijin atat moral cat si naterial.cand i-am povestit mamei mele a zis k nu o intereseaza k eu mi l-am ales nu ea si sa ma descurc.eu sa zic mersi ca ma lasa sa stau la ea.am slabit 12 kg si nu stiu ce sa ma fac. mi se rupe sufletul in mn de puiul asta mic.are 4 luni si nu am reusit nici macar un carucior sa ii cumpar.tatal copilului a zis ca el nu imi da bani.ci sa ii dau copilul.dar cum sa imi dau eu puiul de langa mn?

    va rog ajutati-ma cu un sfat ca sunt disperata.la un moment dat am vrut sa beau si pastile dar am realizat ca nu se merita ca am un copil de crescut dar nu stiu ce sa mai fac.stau numai si plang in casa singura cu copilu in brate.trec zile in care nu mananc nimic pt ca nu pot.am numai 22 de ani.oare am sa fac fata pana la sfarsit?va rog dati-mi un sfat sau cele care ati trecut prin asta cum ati reusit sa mergeti mai departe?pt ca eu simt ca NU MAI POT :((daca nu am sa fiu o mamica buna?oare cu ce am gresit eu?de ce tre sa sufere copilul?

  2. #2
    Floricica Debutanta madeea's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.02.2008
    Postari in forum
    905
    of imi pare atat de rau sa au asa ceva.tu iei macar o indemnizatie?alocatie sunt sigura ca e insuficienta....daca consideri ca te pot ajuta cu ceva pt copil trimite-mi un mesaj privat.nu am nici eu o situatie materiala buna dar din putinul meu as putea sa te ajut cu atat mai mult cu cat esti ieseanca ca si mine.

  3. #3
    Floricica Nou Venita arriana's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.01.2007
    Postari in forum
    246
    imi pare rau, madalina ca treci prin asa ceva, dar gandeste-te ca puiutul tau are nevoie de tine si trebuie sa se bucure de viata. stiu foarte bine prin ce treci, am suferit i eu foarte mult si inca imi este greu, dar cand ma uit cum imi zambesc zanele mele bune si cum se bucura cand ma vad, imi trece toata supararea. eu am un carut pew care ti l-as putea da, dar suntem derparte, eu stau in prahova...daca gasesc vreo cale sa il trimit, te anunt.
    daca vrei sa mai povestim, adresda mea de mess este alina_nicola
    ai incredere in Dumenzeu ca va fi bine! uita-te in jur si o sa vezi ca sunt dureri si suferinte mai mari decat asta si bucura-te ca ai un copil sanatos, ca tu esti sanatoasa pentru ca in rest, nimic nu mai conteaza. eu stiu asta foarte bine!

  4. #4
    Floricica Nou Venita madallinna's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.05.2008
    Postari in forum
    45
    din pacate nu iau nici o indemnizatie.doar alocatia de 2 mil jum.am incredere in dumnezeu ca o sa fie bine si nu am sa cedez.sunt sigura ca dumnezeu imi va da puterea sa merg mai departe pt ca trebuie sa lupt pt puiul meu.

  5. #5
    Floricica Nou Venita alina25cj's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.05.2008
    Postari in forum
    31
    sincer si eu ma intreb cu ce am gresit o parte din noi.Pt ca am iubit sau pt ca am fost prea oarbe unle dintre noi.eu am sot,dar tot ce castiga aproape ii cheltuie pe el si pe curvele lui.plateste doar chiria.Restul eu.5mil merg pe chel,iar din 3tre sa traiesc si sa cresc copilu.ai mei nu ma ajuta pt ka tot asa spun ka eu lam ales.Mai ales ka eu am fugit de acasa ca sa fiu cu el.am avut si eu tentative de sinucidere.dar tre sa ne gandim prima data la copii astia care nu o gresit cu nimic.pt ei tre sa fim tari si sa traim.Dumnezeu nu doarme si tre sa avem incredere in el .Ai sa vezi ca o sa iti gasesti un barbat care sa te iubeasca si sa te respecte atat pe tine cat si pe bebe.tre sa avem incredere.la mine e mai greu pt ca is si casatorita.decat sa vada copilu numai certuri si pe tatal lui cum injura ca la mine credema e mai bine singura.eu nu am unde sa ma duc ca mas duce.ai mei nu ma primesc.asa ca tre sa rabd si sa sper ca va veni o zi cand in loc de lacrimi ,voi rade si ma voi bucura de viata.ai grija de tine si de bebe si fii tare pt sufletelul ala mic .

  6. #6
    Floricica Nou Venita alltimes's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.11.2006
    Postari in forum
    17
    Imi pare rau de tot ceea ce citesc, pentru ca ma aflu si eu intr-o situatie disperata, dar am incredere in Dumnezeu. Domnul nu ne-a uitat si uite ce ingerasi frumosi avem cu totii. sa ne gandim intai la nevoile lor si sa le daruim dragostea noastra si zambetele noastre, iar ei vor fi fericiti. Parinte este acela ce se sacrifica pentru copilul sau, nu cel ce a donat biologic ceva pentru a fi conceput copilul, iar apoi pretinde ca acel copil poate fi o resursa de venit pentru el.copii nu sunt daruiti de catre Dumnezeu pentru a deveni sclavii parintilor si nici pentru a fi abandonati ca niste animale in padure, iar ce le ramane de facut este lupta pentru supravietuire. multi tati pretind ca daca isi viziteaza copilul o data pe saptamana si apoi, vai cat de mult munceste, dispare ca magarul in ceata abandonand copilul la bunici sau cu mama, inseamna ca si-a indeplinit toate datoriile de parinte.asa ca fiti mandre si, chiar daca parintii nu va ajuta, rugati-va si pentru ei, deoarece Dumnezeu vede si stie tot. intr-o buna zi va rasari si soarele pe strada noastra. Banii se fac si se duc, important este sa facem tot ce ne sta in putere ca cel mic sa nu vada greutatile prin care trecem.multa sanatate si iubire va doresc.iar bunicilor care nu isi indeplinesc datoria de parinte, inseamna ca si-au traita viata degeaba si nu vor cunoaste niciodata iubirea de nepoti. e pierderea lor, nu a noastra. capul sus dragele mele, suntem invingatoare.

  7. #7
    Floricica Cu Vechime maimuticagogosica's Avatar
    Membru inregistrat la
    27.02.2006
    Localitate
    Sinaia
    Postari in forum
    6.276
    Madalina, imi pare tare rau ca treci prin asa ceva!
    Am trecut si eu prin clipe groaznice, fetele de la mame singure imi cunosc povestea...de un singur lucru nu am sa ma indoiesc niciodata: Doamne Doamne este acolo sus si are grija de noi toti!
    Alltimes, nu mai stiam absolut nimic de tine. Ce faci? Ai reusit sa rezolvi ceva?

  8. #8
    Floricica Nou Venita dorintza's Avatar
    Membru inregistrat la
    16.08.2008
    Postari in forum
    2
    Buna tuturor....Nu credeam vreodata ca voi fi in situatia asta dar se pare ca nu intodeauna este asa cum ne dorim...Am 26 de ani si am ramas insarcinata in urma unei relatii foarte scurte...si nu stiu incotro sa o apuc...In prima instantza am zis ca o sa-l pastrez...dar dupa ce am reflectat mai bine la toate lucrurile ce implica nu mai sunt asa de convinsa...eu am crescut fara tata (a decedat cand eram mica)si stiu cat de greu e fara protectia paterna...oricat de puternica ar fi "mama" ea nu v-a putea suplinii lipsa tatalui...Impactul psihologic asupra copilului este extrem de mare si lasa urme adanci...Eu si acum la varsta asta ma trezesc uitandu-ma pe strada la copii ce au tata si ma apuca un sentiment amar ca eu nu l-am mai avut...E,se pare ca povestea se repeta in ceea ce ma priveste...si sincer nu stiu ce sa fac :( ...Ma lupt cu 1000 de ganduri si incerc sa fiu cat de rationala pot si ma lovesc de n probleme ce ar putea aparea pe parcurs...incepand de la liniutza din certificatul copilului...pana la auzul intrebarii " Mami...unde e tata?" sau "Eu de ce nu am tata ?" sau "Vreau sa spun si eu cuvantul tata !"...Pe langa asta ma gandesc si la socitetatea in care traim...plina de rautate si destul de saraca in orizonturi...Din start copilul va suferii pe parcursul intregii lui vieti.Nu mai pun la socoteala situatia materiala...care nu este extrem de stralucita ca sa pot spune ca va compensa in timp (cu toate ca sunt de parere ca banii nu vor putea inlocuii lipsa uniu parinte..dar ne ajuta sa ne satisfacem alte dorintze sufletesti).
    Pe de alta parte,stiu ca un copil este o biencuvantare si sunt mai mult decat convinsa ca mi-ar reda bucuria de a traii,de a imbratisa din nou viata cu zambetul pe buze...Din punct de vedere spiritual m-ar reintregii...Sa dai nastere unui suflet ...wow....nimic mai inaltzator...Sa simti cum creste viata in tine,sa iti zambeasca cand te vede,iar mai apoi sa te strige nu pe nume..ci "mama"...toate cele 7 minuni ale lumii palesc in fatza acestor senzatii...Deci copilul tau este a 8-a minune a lumii !!!! Cred asta cu ardoare...dar minunea asta trebuie sa fie intreaga...are nevoie de ying si yang-ul care l-au creat...
    ...Si uite asa ma lupt toata ziua cu gandurile astea....iar la sfarsitul zilei adorm intrebandu-ma : "Ce sa fac?" ...Ma apuca depresia,neputinta imi da tarcoale si ma simt atat de mica incat nu pot decide pt...pt cine?...Daca ar fi sa ma gandesc numai la mine...probabil nu mai scriam aceste randuri si ma bucuram de eveniment...dar nu pot...am vazut viata viata prin ochii copilului meu...e trist...e chiar mai trist decat la mine caci tatal meu a decedat (selectia naturala)si cu toate astea tot incercam sa gasesc un tap ispasitor pt copilaria mea nefericita...e,eu cum as putea sa-i spun ca tatal lui nu l-a vrut? Pe cine v-a da el vina...pe cine v-a chema daca are o prob la scoala?...Imi amintesc de fratele meu (care si el a decedat in urma cu putin timp),imi amitesc ca era micut,gen 11-12 ani si zicea ca el trebuie sa aibe grija de mine si de mama pt ca el e barbatul in casa...si se purta ca atare...ce copilarie e asta? :(
    De aici mi se trage tot veninul iar cand am aflat ca sunt insarcinata am zis ca e o minune...deacord...e minunea mea...dar el?Oare imi ca ierta egoismul meu,al tatalui lui... Nu stiu ce sa mai fac,nu stiu incotro sa-mi indrept gandurile,nu mai stiu ce e bine si ce e rau...
    Va cer sfatul...Raspundeti-mi voi la intreabrea "Ce sa fac?" caci eu nu stiu incotro sa o iau... Multumesc...

  9. #9
    Floricica Senior claudiapostol75's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.03.2006
    Postari in forum
    3.259
    si eu ca si tine ma crescut fara tata si nu am spsu nimanui niciodata tata. nu sunt obisnuita. eu am fost crescuta de bunici, dar nu am simtit lipsa tatalui, am luat lucrurile ca atare. si mama mea a fost mama singura la 18 ani iar el n-a vrut sa faca parte din viata noastra, nu ca ar fi murit.
    copilul sigur nu te va judeca pt decizia ta, atat timp cat il vei pastra. un copil aduce multa fericire si implinire sufleteasca.
    stiu pe cineva in aceeasi situatie ca si tine, a ramas gravida si a ramas singura. iar acum cel o mamica fericita, casatorita cu altcineva si gravida. deci se poate...
    decizai ramane a ta indiferent de ce vei hotara anunta-ne si pe noi. eu te sustin si nu te voi judeca nicicum. nu asta este rolul meu pe lumea asta.
    ai grija de tine.

  10. #10
    Floricica Debutanta gabi_alex's Avatar
    Membru inregistrat la
    31.10.2006
    Postari in forum
    703
    Draga Dorintza.
    Bine ai venit printre noi.
    Gandeste-te ca esti tanara, si nu aici se sfarseste viata ta.
    Cu siguranta vei gasi pe cineva, care sa va iubeasca pe tine si puiul tau.
    Un copil este intr-adevar o mare responsabilitate, insa mai departe de asta, este cea mai mare realizare a unei femei. Sa simti cum creste in tine, sa ii dai nastere, mai apoi sa il vezi cum creste, cum iti zambeste in fiecare zi multumindu-ti parca pt fiecare efort, merita din plin.
    Daca nu ai sprijinul tatalui natural, poate ai sprijinul familiei tale.
    Decizia iti apartine, insa gandeste-te daca poti trai cu povara unui pacat atat de greu.
    Nu te judec, iti respect parerea si decizia.
    Te asteptam sa ne spui hotararea ta, repet, indiferent ce vei hotari.
    Ai grija de tine.

  11. #11
    Floricica Nou Venita maruta79's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.06.2008
    Postari in forum
    14
    dorintza, nu trebuie sa disperi! trebuie sa te bucuri ca o sa ai un copilas, iar pe barbati, da-i naiba, habar n-au de viata si de chestii importante (cei mai multi dintre ei), eu zic sa nu mai reflectezi si go for it! adica, cu copilasul inainte, o sa vezi ce bucuroasa o sa fii, iar de bani, si de asta o sa te descurci, ca mamelor le da D-zeu o putere maaare de a se descurca in situatii ffff limita! capul sus, mananca bine si sanatos (ca asta ii trebuie copilasului), si gandeste-te cum o sa fie cand nasti si chestii legate de asta, etc, iar pe "el" da-l incolo, nu te mai consuma ca nu merita, ii faci rau bebelusului.. si mai incolo, o sa apara si cel sortit tie, mai mult ca sigur! bafta!! viata e plina de surprize, si placute, si neplacute, depinde cum le gestionam si cum le lasam sa ne afectze!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari